Iubiri revendicate

Dacă îmi oferi bani, un statut sau o casă, dar îmi distrugi pacea interioară, iubirea ta nu este o binecuvântare, ci un blestem. Udând o floare artificială, nu faci decât să consumi apa; tot așa este și iubirea irosită pe oameni superficiali.

Mulți se întreabă ce ar trebui să facă în aceste vremuri confuze, în care nici conducătorii nu mai disting între bine și rău, în care normalitatea a devenit un defect, iar singura iubire practicată este cea pentru bani.

Soluția este să rămâi cu capul pe umeri, adică să îți vezi de treaba ta, să fii activ, să te dedici visurilor tale și să nu îți abandonezi valorile. Mai mult decât atât, învață, pentru că, învățând, nu vei pierde niciodată timpul; învățarea este cea mai sigură investiție.

Biserica nu și-a învățat adepții să înfrunte evenimentele prevăzute de apostoli în cărțile sfinte, pentru că nu le-a considerat reale. În schimb, i-a supus și i-a lipsit de putere, autoproclamându-se cea mai mare autoritate a timpurilor.

Știind că nu avea adversar, Biserica nu a format soldați, ci oameni temători și ușor de manipulat. Astăzi, însă, omenirea se confruntă cu un rău mai mare, care amenință răul dintâi prin supunere sau, în caz de refuz, prin extincție.

Un om care atinge maturitatea prin pierderea bătăliilor lumești este asemenea unui stâlp pe care nu îl poate doborî nici întreaga greutate a Pământului. Victoria lumească slăbește spiritul, făcându-l să se culce pe o ureche, așa cum obișnuim să spunem.

Cel care pierde totul, mai puțin iubirea din inima sa, va birui lumea, căci s-a învins mai întâi pe sine și a murit pentru lume, eliberându-se de forțele ei telurice.

În ceruri, oamenii sunt entuziaști, recunoscători și se bucură. Copiii lor adoră fiecare fir de iarbă, știind că toate au fost create de Marele Spirit. Chiar dacă nu au identificat încă scopul tuturor lucrurilor, le respectă. Viața terestră ne învață să prețuim iubirea după care tânjim.

Curiozitatea de a îți fi ascultată povestea radiază în fiecare colțișor al meleagului necunoscut, iar iubirea se revarsă în spațiul infinit. Pe Pământ, însă, oamenii o opresc prin libertatea de care abuzează, în dezavantajul lor, ca proștii.

Am scris aceste rânduri explorând la pas dealurile împădurite ale Germaniei, străbătând zeci de kilometri și bucurându-mă de natură. În drumul meu, am întâlnit trei copii cărora părinții le-au încredințat un berbec și doi măgăruși. Pe lângă supravegherea animalelor, copiii fermierilor îngrijeau livada și curățau grădina cu verdețuri.

Nu a fost ușor să ne înțelegem, căci cunoșteau foarte puține cuvinte în limba engleză, dar am admirat animalele, i-am salutat și mi-am văzut de călătorie. Abia după jumătate de oră s-a trezit în mine iubirea adormită, care m-a făcut să plâng încă treizeci de minute.

Alegeri înțelepte

În tot acest timp, copiii, cu vârste sub zece ani, împreună cu sora lor mai mare, de aproximativ șaptesprezece ani, au legat măgărușii în remorca tractorului, s-au urcat la volan și au plecat. Viața trăită în natură s-a dovedit o alegere înțeleaptă, căci fericirea din ochii lor nu am întâlnit-o în nicio capitală.

Oprește-te din goana zilnică și gândește-te cu iubire la tine însuți, dacă nu la lume. Ce faci cu anii pe care îi vei mai petrece aici? Din viața trăită pe Pământ, ce îți va rămâne?

Lasă oamenii să vorbească, iar viața să curgă. Mori pentru lume, pentru ca ea să îți recunoască valoarea și să te caute. Dacă oamenii au devenit toxici, tu fii antidotul.

Un cățel nu se bazează pe vedere. El aleargă către om pentru a îl mirosi și, abia după aceea, recunoaște cine este. De asemenea, omul nu ar trebui să ia de bun tot ceea ce pare frumos la prima vedere, ci să cerceteze cu atenție toate lucrurile pentru a lua decizii înțelepte.

Prea multe suflete pure se îndrăgostesc de diavoli umani, care sunt un fel de a spune, atrase de strălucirea exterioară, și sfârșesc cu inima zdrobită, iar după despărțire își cresc copiii în durere.

Mierea Pământului doc. 8 te poartă într-o călătorie fascinantă către steaua Alnilam.

Credit foto: freepik.com