Civilizații deșarte

Pe Pământ, îți găsești liniștea gândindu-te că viața este scurtă și că chinul se termină. Dacă ai fost un om cinstit și bun, vei pleca mulțumit că ai asimilat învățătura care îți era destinată și că ai contribuit.

Săptămâna trecută am adresat o întrebare pe Facebook și am primit o mulțime de comentarii. Majoritatea au spus că, dacă ar ști că mai au doar o lună de trăit, ar petrece mai mult timp alături de cei dragi și s-ar ruga mai des.

A nu se înțelege că, în lipsa verdictului, ar fi indiferenți față de semenii lor și față de Dumnezeu, dar obligațiile nu le permit să fie prezenți tot timpul.

Omule bun, dacă ai face pentru tine ceea ce faci pentru alții, ai fi bogat, apreciat și iubit. Învață să îl refuzi pe cel care a dovedit că nu se poate controla, care greșește a doua și a treia oară și continuă. Să trăiești cu umilință nu înseamnă să bei otrava tuturor celor care ți-o oferă.

Uneori, prostia pare scăpată de sub control, iar brutalitatea nu are limite. Singura cale de a înainta este să îi ierți în Numele lui Dumnezeu. El a iertat lumea înaintea ta. Chiar dacă, pentru omul material, ceea ce am scris sunt doar cuvinte, cel cu experiență de viață, în adevăr, găsește alinare.

Ferice de cei care pot plânge, căci a lor este sănătatea sufletului, fericirea și simțământul. Pacea li se așterne pe fețe odată cu mulțumirea că au dat totul și că, astfel, și-au atins scopul. Își înalță spiritele, iar atunci când va sosi timpul, își vor lăsa trupurile.

Realitatea ne arată că, în om, nu mai există profunzime și niciun strop de compasiune. El a încetat să manifeste rafinamentul divin moștenit. Sufletul nespiritualizat nu este decât un polip care absoarbe tot ce întâlnește în cale, fie bun, fie rău, în mod instinctiv. Nu discerne și nu raționează, ci doar consumă, împins de aceeași dorință care s-a exprimat prin primele animale uriașe care au trăit aici.

Totuși, cea mai perfectă creatură a lui Dumnezeu nu a fost destinată acestui tip de comportament. Omul este o ființă superioară, înzestrată cu puterea de a curăța ceea ce este murdar și de a trăi o viață remarcabilă.

Fii încrezător, indiferent de situație, iar oamenii care au râs de tine te vor iubi. Știi că, în afară de familie și de câteva suflete bune care te susțin necondiționat, lumea este o mizerie. Însă nu permite mediului să te schimbe, transformă-l tu.

Tu, cel care îmi citești acum rândurile, duci o luptă mai grea decât oamenii absorbiți de lume, care nu doar că nu opun rezistență răului, ci îl adoră și îl practică.

Generații risipite

Am cunoscut tineri cu potență financiară, care ar fi putut achiziționa cartiere întregi. Discutând cu ei la masă, am realizat nu doar că nu le-a trecut niciodată prin cap să facă pe cineva fericit, ci și că nu știu să trăiască. În ciuda iubirii egoiste pe care o practică, sunt nefericiți.

În copilărie, ne adunam seară de seară în fața blocului, băieți și fete, pentru a consuma alcool și a ne amuza pe seama unuia dintre noi. De obicei, râdeam de cei mai slabi și mai timizi, prin rotație.

Glumele erau grosolane și stupide, adesea cu tentă sexuală. Dacă omul nu ar fi avut nevoi fiziologice și nu s-ar fi reprodus prin modul binecunoscut, am fi fost niște adolescenți extrem de plictisiți. Dorința de afirmare, mândria și teribilismul dominau, iar despre educație nici părinții noștri nu auziseră.

Privind în urmă, constat cu părere de rău că mai mult de jumătate dintre cunoscuți s-au pierdut.

Inocența s-a născut la țară. Orașele întunecate ucid lumina lăuntrică și îi fură omului bucuria de a trăi. O ploaie măruntă, răsunând pe tabla de pe acoperiș, mirosul de fum și florile de la geam, simplitatea bunicilor pe care îi iubeam; faptul că mă aflu aici și te inspir este o minune al cărei autor nu sunt.

Mierea Pământului doc. 7 evidențiază impactul mediului exterior asupra dezvoltării.

Credit foto: unsplash.com