Comori părintești

Este suficient să implementezi o idee bună în inimile celor pe care îi iubești, pentru ca, după revolta tinereții, ei să recunoască adevărul și să aibă o rădăcină la care să se întoarcă. Acestea sunt comori părintești, dăruite urmașilor de părinții conștiincioși.

Tinerii își părăsesc părinții pentru a se realiza, departe de casă, așa cum îmi amintea adesea bunica. Însă după toate luptele se întorc la simplitate, căci în inimile lor, acum mature, răsună învățătura. Chiar dacă părinții au părăsit lumea fizică, în inimile copiilor sunt mai vii ca niciodată și îi alină. Abia atunci relația devine completă.

Pe o colină, în localitatea Musberg, doi tineri îmbrăcați în costume tradiționale se opresc la mormântul tatălui lor, scot instrumentele și cântă o melodie veselă, prin care își exprimă recunoștința. Printre corzile a căror vibrație sublimă face să tremure cerul se prelinge o lacrimă; unul lasă instrumentul din mână și se așază pe iarbă, cu capul între genunchi.

Părintele lor iubit este prezent în spirit și le transmite, prin intermediul sentimentelor, să aibă grijă de cei dragi până în marea zi a binecuvântării.

De la părinți învățăm lecția toamnei, etapa maturizării spirituale. Viața terestră, scurtă, dar plină de semnificație, este proba la care ne supune Dumnezeu. Societatea ademenește omul cu ispitele și amenințările ei, încercând să îl îndepărteze de esență și să îl corupă.

Dragilor, să ne amintim că suntem buni, frumoși și prețioși. Suntem pricepuți, avem putere de muncă și nenumărate oportunități. Condițiile actuale de viață sunt favorabile, iar restricțiile, pentru omul cu adevărat cinstit, sunt superflue. Capacitatea de a ne ridica, de a ne adapta și de a înainta pe calea terestră este puterea noastră lăuntrică.

Viața este o minune, iar mediul înconjurător este frumos și bun. Acesta a fost creat din dragoste pentru noi. Fiecare om poartă în sine atât iadul, cât și paradisul. Polaritatea căreia îi dă frâu liber se va dezvolta și îl va domina, iar propriile fapte îl vor judeca sau îl vor înălța.

Toate deciziile, oricât de neînsemnate, îți clădesc destinul. Dacă îți dorești să devii un om cinstit și bun începând de mâine, nu vei deveni niciodată. Fii bun încă de la apariția gândului care te întâmpină, căci mântuirea nu se programează, ci se cucerește printr-o voință de neclintit, la fel ca Împărăția Spirituală.

Imaginează-ți un apus de toamnă pe care îl admiri cu inima deschisă; un foc lângă care te încălzești împreună cu persoana iubită sau cerul înstelat care îți hrănește credința. Vizualizează bucuria copilăriei, atunci când admirai pentru prima dată zăpada.

Așa cum știai despre tine că ești bun, frumos și prețios și că porți în tine lumina lui Dumnezeu, la fel poți proceda și astăzi, pentru a îți învinge slăbiciunea. Simplitatea care te satisfăcea, natura complexă care te fascina și misterul care îți hrănea, în mod inexplicabil, sufletul. Entuziasmul îți fura somnul, nerăbdător să savurezi tot ceea ce îți plăcea.

Spre maturizare

Călătoriile cu familia erau cele mai importante momente. Lupta cu nămeții care îți îngreunau mersul, în serile cu viscol, ți-a rămas întipărită în suflet. La fel și joaca la săniuș. Altfel, nu ai simți textul și nu l-ai putea confirma.

Cu cât întârziai mai mult la masă, cu atât hrana era mai gustoasă. În final, adormeai cu tălpile lipite de soba încinsă, ascultând povești fermecate sau privind diafilme.

Chiar și o plantă prinde viață în realitatea lăuntrică a unui spirit activ. Rațiunea pălește în fața iubirii care se unește cu creația și îți relevă secretele ei. Primii oameni care au trăit pe planetă, în forma pe care o cunoaștem, stăpâneau natura și animalele prin iubirea și respectul pe care le exprimau, nu prin forță.

Omul dormea sub cerul liber, la umbra copacilor, fără să fie expus pericolelor. Deasupra sa zburdau fluturii care îl admirau, iar animalele îl protejau ca pe Însuși Dumnezeu, așa cum îl percepeau.

Nu permite nimănui să te desconsidere și nu cerși validare. Cunoaște-te pe tine însuți, debarasează-te de identitatea lumească și crede în tine; ieși în față și fii ceea ce lumea nu a mai văzut.

Mierea Pământului doc. 9 descrie importanța perioadelor de introspecție.

Credit foto: freepik.com (licență standard)