Victoria Spiritelor

Pe drumul care leagă localitatea Vaihingen de Leinfelden, pe podul care traversează autostrada, am întâlnit un om misterios, a cărui grijă pentru persoana iubită m-a inspirat. Înainte de a te uimi, îngăduie-mi să-ți dezvălui motivul pentru care obișnuiesc să vizitez acest pod.

Aici mă opresc pentru a admira panorama și pentru a mă bucura de spectacolul cerului, cu norii săi maiestuoși. În zona orașului Stuttgart, plouă doar pe alocuri, în timp ce cea mai mare parte a cerului rămâne senină. Mă las mângâiat de aerul răcoros ce însoțește furtuna și privesc apusul soarelui, răsăritul lunii, stelele.

În drumul spre podul lăudat, am zărit un bătrân cu fața senină, așezat pe marginea drumului. Căuta cu zel prin tufișul de alături, dar trecătorii îl ocoleau nepăsători, fără să pară interesați de descoperirea lui.

Apropiindu-mă, am observat că strângea frunze de spin, pe care le punea într-un recipient cu găuri de aerisire pentru a le lua acasă. Din ele prepara un leac străvechi pentru soția sa bolnavă, care, cu ajutorul cataplasmei, s-a vindecat. Iubirea este victoria spiritelor, care îi poate reda vederea unui orb din naștere chiar și cu noroi.

Ploaia a trecut. Norii violet-portocaliu s-au risipit, iar pe cer a apărut o lună aproape plină. Admir pădurea umedă ținând umbrela în mână și pășesc prin poarta curcubeului. Acesta îmi transmite că dacă cerul este inima mea, norii sunt armatele iubirii, ce alungă frica umanității.

Un șofer prietenos mă atenționează, semn că m-a observat, stând pe podul iubirii, dar nu mă simt jenat. Eu am familia mea, care așteaptă să fie hrănită cu inspirația pe care o primesc la rândul meu. Îi mulțumesc cerului pentru că sunt în viață și pentru onoarea pe care mi-a dăruit-o, prin care învățătura mea umilă ajunge la inima ta.

Cu aceste cuvinte închei primele zece articole din noul proiect de promovare a seriei Mierea Pământului. Mierea Pământului doc. 10 este manualul omului sensibil în sensul pozitiv al cuvântului, care, mai presus de toate, este conștient.

Ai putea privi spre cer zece vieți la rând, implorând o soartă mai blândă, în care să întâlnești norocul mai des, iar lucrurile să se așeze de la sine, fără lupte, lacrimi și suspine, însă nu-L vei descoperi pe Dumnezeul din inima ta; căci Dumnezeu nu locuiește în cer.

Cărțile m-au învățat să nu-mi doresc nimic pentru mine, ci să mă bucur pentru ceilalți, așa cum face Dumnezeu. În felul acesta, mi-am recăpătat libertatea și am dobândit fericirea care mi se potrivește, în felul meu.

Doar prin abandonul de sine omul își echilibrează aspectele spirituale și iese victorios din viața terestră pe care o promovează, apoi revine în lumină. Dacă nu m-aș fi lăsat ghidat, ci m-aș fi luptat cu toate situațiile pe care mi le-a dăruit viața, nu aș fi realizat nimic și voi nu ați fi știut de mine.

Răsărit de Soare

Ce frumos este omul tânăr, sănătos și energic, și cât de repede își pierde strălucirea! Frumusețea nu dispare însă odată cu îmbătrânirea; aceasta se mută la interior, fiind atrasă de spiritul care o asimilează și o face nemuritoare. Toate faptele bune și sfaturile împărtășite se duc acolo.

Cu cât înaintează în vârstă, omul devine mai înțelept, dar nu mai are energia necesară pentru a lupta singur împotriva lumii și a birui. Își exprimă punctul de vedere și apoi se retrage, căci întunericul îl copleșește, iar voința slabă a trăitorilor îl face conștient de libertatea lor.

Haosul, dezordinea și scăparea situației de sub control aduc distrugerea. Ele arată că cei care au condus umanitatea nu au fost învățători sinceri și buni. Dacă ar fi fost buni, urmașii lor actuali ar fi buni. De aceea, pentru a clădi o civilizație, trebuie să dărâmi ceea ce este vechi și rău și să instaurezi ceea ce este nou și bun.

Haosul apare atunci când valorile josnice ale oamenilor, mândria și lăcomia lor, sunt călcate în picioare, dar ele vor fi înlocuite de altele superioare, divine. Acestea vor fi primele valori adevărate, lăsate omului primordial de Dumnezeu.

Mănâncă hrană cât mai simplă, ascultă muzică lentă, citește cărți îngerești și vorbește cu Dumnezeu, fără mijlocitori. Mijlocitorul este El.

Credit foto: freepik.com