Victoria spiritelor

Pe drumul care leagă localitatea Vaihingen de Leinfelden, mergând spre podul care traversează autostrada, am întâlnit un om misterios a cărui grijă pentru persoana iubită m-a inspirat. Înainte de a te uimi permite-mi să îți dezvălui scopul pentru care obișnuiesc să vizitez acest pod.

Aici mă opresc pentru a admira panorama, bucurându-mă de spectacolul cerului, cu norii săi maiestuoși. În zona orașului Stuttgart plouă pe alocuri, iar cea mai mare parte a cerului rămâne senină. Așadar eu mă las mângâiat de vântul răcoros care însoțește furtuna, în timp ce privesc apusul soarelui, apariția lunii, stelele.

Spuneam că în drumul meu spre podul lăudat am observat un om în vârstă de etnie asiatică, care stătea pe marginea șoselei, în genunchi. Bătrânul își întindea mâinile spre tufișul alăturat, dar trecătorii nu păreau deloc curioși să afle ce găsise acolo și îl ocoleau.

M-am apropiat și am văzut că strângea frunze de spin, pe care le punea într-un recipient cu găuri de aerisire pentru a le lua acasă. Din ele prepara un leac străvechi pentru soția sa bolnavă, care, cu ajutorul cataplasmei, s-a vindecat. Iubirea este victoria spiritelor, care îi poate reda vederea unui orb din naștere chiar și cu noroi.

Ploaia a trecut. Norii violet-portocaliu s-au risipit în zare și pe cer a apărut o lună aproape plină. Eu admir pădurea umedă ținând umbrela în mână și pășesc prin poarta curcubeului. El îmi transmite că dacă cerul este inima mea, norii sunt armatele iubirii, care înving frica umanității.

Un șofer prietenos mă atenționează, semn că m-a observat stând pe podul iubirii, dar nu mă simt jenat. Eu am familia mea, care așteaptă să fie hrănită cu inspirația pe care o primesc la rândul meu. Îi mulțumesc cerului pentru faptul că sunt în viață și pentru șansa pe care am primit-o, prin care învățătura mea umilă ajunge la inima ta minunată!

Cu aceste cuvinte închei primele zece articole din noul proiect de promovare a seriei Mierea Pământului. Ultimul document [ Ghidul Lăuntric ] este manualul omului sensibil în sensul pozitiv al cuvântului, care mai presus de toate este conștient.

Ți-ai putea aținti privirea spre cer zece vieți la rând, cerând o soartă mai blândă, în care să întâlnești norocul mai des, iar lucrurile să se așeze de la sine, fără lupte, lacrimi și suspine, însă nu Îl vei descoperi pe Dumnezeul din inima ta; căci Dumnezeu nu locuiește în cer.

Cărțile m-au învățat să nu îmi doresc nimic pentru mine, ci să mă bucur pentru ceilalți așa cum procedează Dumnezeu. În felul acesta mi-am recăpătat libertatea și am dobândit fericirea care mi se potrivește, în felul meu.

Doar prin abandonul de sine omul își echilibrează aspectele spirituale și iese victorios din viața terestră, pe care o promovează, apoi revine în lumină. Dacă nu m-aș fi lăsat ghidat, în schimb m-aș fi luptat cu toate situațiile pe care mi le-a dăruit viața, nu aș fi realizat nimic, iar voi nu ați fi știut de mine.

Răsărit de soare

Ce frumos este omul tânăr, sănătos și energic și ce repede își pierde strălucirea! Frumusețea nu dispare odată cu îmbătrânirea, ea se mută la interior, fiind atrasă de spiritul care o asimilează și o face nemuritoare. Toate faptele bune și sfaturile împărtășite se duc acolo.

Cu cât înaintează în vârstă omul devine mai înțelept, dar nu mai are energia pentru a lupta singur împotriva lumii și a birui. El își spune punctul de vedere și apoi se retrage, căci întunericul îl copleșește, iar voința slabă a trăitorilor îl face conștient de libertatea lor.

Haosul, dezordinea și scăparea situației de sub control aduc distrugerea. Acestea arată faptul că cei care au condus umanitatea nu au fost învățători sinceri și buni. Dacă ar fi fost buni urmașii lor de astăzi ar fi buni. De aceea, ca să clădești o civilizație trebuie să dărâmi ceea ce este vechi și rău și să instaurezi ceea ce este nou și bun.

Haosul apare atunci când valorile josnice ale oamenilor, mândria și lăcomia lor, sunt călcate în picioare, dar ele vor fi înlocuite de altele superioare, divine. Acestea vor fi primele valori adevărate, lăsate omului primordial de Dumnezeu.

Tu mănâncă hrană cât mai simplă, ascultă muzică lentă, citește cărți îngerești și comunică cu Dumnezeu fără mijlocitor, Mijlocitorul este El.

Foto: freepik