Comori părintești

Este suficient să implementezi o idee bună în inimile celor pe care îi iubești, ca după revolta tinereții ei să recunoască adevărul și să aibă o rădăcină la care să se întoarcă. Acestea sunt comori părintești dăruite urmașilor de către părinții conștiincioși.

Tinerii își părăsesc părinții ca să își facă rostul lor, departe de casă, așa cum îmi amintea adesea bunica, însă după toate luptele se întorc la simplitate, căci în inimile lor acum mature răsună învățătura. Chiar dacă părinții au părăsit lumea fizică în inimile copiilor lor sunt mai vii ca niciodată și îi alină. Abia atunci relația dintre ei devine completă.

Pe o colină, două surori îmbrăcate frumos se opresc la mormântul tatălui lor. Ele își scot viorile și cântă o melodie veselă prin care îi arată recunoștința. Printre corzile a căror vibrație sublimă face să tremure cerul se prelinge o lacrimă, iar una dintre fete lasă vioara din mână și se așază pe iarbă, cu capul între genunchi.

Părintele lor iubit este prezent în spirit și le îndeamnă să se îngrijească de cei care au rămas, până la plecarea lor, care este marea zi a binecuvântărilor.

De la părinții noștri nemuritori învățăm lecția toamnei, care este etapa maturizării spirituale. Viața terestră, scurtă dar plină de semnificație, este proba la care ne supune Dumnezeu. Societatea ademenește omul, cu ispitele și amenințările ei, ca să îl îndepărteze de esență și să îl corupă.

Noi să ne reamintim faptul că suntem frumoși, sănătoși și prețioși. Suntem pricepuți, avem putere de muncă și nenumărate oportunități. Condițiile actuale de viață sunt favorabile, iar restricțiile, pentru omul cu adevărat cinstit, sunt superfluu. Capacitatea de a ne ridica, adapta și înainta pe calea terestră este superputerea noastră lăuntrică.

Viața este o minune. Mediul înconjurător este frumos și bun, el a fost creat de mâna divină din dragoste pentru noi. Fiecare om poartă în sine atât iadul cât și paradisul. Polaritatea căreia îi dă frâu liber se va dezvolta și îl va stăpâni, iar propriile fapte îl vor judeca sau înălța.

În viață contează fiecare zi, fiecare minut. Fiecare decizie, oricât de neînsemnată, îți restabilește destinul. Dacă aștepți să devii un om calm și bun începând de mâine nu vei deveni niciodată astfel. Fii bun odată cu apariția gândului care te-a întâmpinat, căci mântuirea nu se programează, ci se ia cu asalt printr-o voință de neclintit la fel ca împărăția spirituală.

Imaginează-ți un apus de toamnă pe care îl admiri cu inima deschisă, un foc lângă care te încălzești împreună cu persoana iubită și cerul înstelat care îți întărește credința. Vizualizează bucuria copilăriei, atunci când vedeai pentru prima dată zăpada.

Așa cum știai despre tine că ești frumos și bun și că porți în tine lumina Dumnezeului, la fel ai nevoie să te regăsești astăzi pentru a-ți înfrunta slăbiciunea. Simplitatea care te satisfăcea, natura complexă care te fascina și misterul care îți hrănea în mod inexplicabil sufletul te înălța. Entuziasmul îți fura somnul, deoarece erai nerăbdător să savurezi tot ce îți plăcea.

Spre maturizare

Călătoriile cu familia erau cele mai importante evenimente din viața ta. Aventurile prin zăpada, care îți îngreunau mersul, în serile cu viscol, ți-au rămas întipărite în inimă, la fel și joaca la săniuș, altfel nu ai simți textul și nu l-ai confirma.

Cu cât întârziai mai mult la masă cu atât hrana era mai gustoasă. În final adormeai cu tălpile lipite de soba încinsă, ascultând povești fermecate sau privind diafilme.

Chiar și o plantă prinde viață în lumea ta lăuntrică atunci când ai spiritul trezit. Rațiunea pălește în fața iubirii care te unește cu creația și îți relevă secretele ei. Primii oameni care au trăit pe planetă, în forma pe care o cunoaștem, stăpâneau natura și animalele prin iubirea și respectul pe care le exprimau și nu prin forță.

Omul dormea sub cerul liber, la umbra unui copac, fără să fie expus vreunui pericol. Deasupra lui zburdau fluturii care îl admirau, iar animalele îl protejau ca pe Însuși Dumnezeu, căci adesea așa îl percepeau.

Nu permite nimănui să te desconsidere și nu cerși validare. Cunoaște-te pe tine însuți, debarasează-te de identitatea lumească și crede în tine. Ieși în față și fii ceea ce oamenii nu au mai văzut!

Documentul nouă Mierea Pământului [ Toamna Spirituală ] descrie importanța perioadelor de introspecție și calea maturizării.

Foto: freepik