Lumina Spirituală

Lumina spirituală este harul de a înțelege viața și scopul pentru care am primit-o. Atunci când deslușim un mister, spunem că s-a făcut lumină, pentru că am primit claritatea și am conștientizat că, înainte de trezire, am fost orbi.

Lumina spirituală nu are legătură cu chakrele, superstițiile sau conspirațiile de tot felul. Ea este înțelepciune și constă în renunțarea la orice program artificial de ghidare. Este revenirea la simțire și, totodată, la învățătura curată pe care omul primordial a primit-o de la Tatăl tuturor făpturilor.

Atunci când deschidem ochii, realizăm că toate lucrurile pe care le considerăm firești sunt, de fapt, miracole. Iar abilitățile pe care le avem, precum vederea și capacitatea de mișcare, nu ar trebui desconsiderate.

Grijile și nemulțumirile sunt dușmanii noștri zilnici, nu prietenii. De asemenea, perfecțiunea fantezistă nu este întotdeauna benefică. Doar omul care iubește natura așa cum este înțelege viața cu adevărat.

Ce faci atunci când vin facturile, iar contul tău se golește? Ce faci când primești o veste neașteptată despre sănătatea ta sau când o persoană dragă pleacă? Cazi din vârful pe care l-ai urcat o viață întreagă, acceptând înfrângerea? Sau îți amintești că toate soluțiile există deja în conștiința ta, așteptând manifestarea?

Înțelepciunea, maturitatea și chiar abundența există dinainte ca tu să ai nevoie de ele, la fel ca Pământul, cu toate bogățiile lui. Trebuie doar să înveți să le chemi, prin puterea imaginației și a credinței. Împărăția Spirituală se află în inima ta, prin care îți vorbește Dumnezeu, dând viață fiecărui gând bun care te întâmpină.

Încă de când am început acest proiect, în primăvara anului 2012, m-am întrebat dacă mesajul îmi este transmis sau dacă pur și simplu mi-l imaginez, dintr-o nevoie acută de încurajare. Răspunsul a venit prin transcrierea unor cuvinte pe care nu le auzisem niciodată, fiind nevoit să consult dicționarul pentru a le înțelege sensul.

Fiorul mă cuprindea cu fiecare înțelegere care îmi lumina convingerile prăfuite, uitate în beciul meu, iar spiritul se trezea. Cert era că paginile geniale care ieșeau din mâinile mele nu proveneau de la omul Alberto. Pe atunci, mă aflam puțin peste nivelul analfabeților.

Și am rostit cu voce tare că omenirea trebuie să-mi descopere cărțile, pentru a se lumina și a renunța la programa teologică medievală, în care nu se învață nimic real. Tinerii nu știu absolut nimic despre viața minunată pe care o au de trăit și, din această cauză, nu iubesc nimic.

Cu adevărat, dacă nu Îi mulțumești lui Dumnezeu din toată inima, înseamnă că încă nu ai conștientizat ceea ce ți-a dăruit și că lumina spirituală este departe de tine.

Lecția de astăzi mi-a fost livrată pe peron, în stație, în timp ce mă strecuram prin mulțime pentru a urca în S-Bahn. Am ajuns în Herrenberg, o așezare deosebit de frumoasă din regiunea Baden-Württemberg, Germania.

Existența Infinită

Zona este înconjurată de dealuri înverzite, ferme de cai și clădiri istorice. Străduțele sunt împodobite cu flori pe tot parcursul anului, iar casele colorate și magazinele minuțios decorate creează o atmosferă de poveste.

Scările care duc spre dealul din spatele mănăstirii ascund o potecă turistică, pe care am descoperit-o întâmplător, căutând un punct panoramic pentru a admira apusul înălțător. Și totuși, minunea de care ne-am putea bucura zilnic, dar pe care, de cele mai multe ori, o ignorăm, nu este accesibilă oricui.

La întoarcere, strecurându-mă prin mulțime pentru a urca în S1, am observat un om în scaun cu rotile, pipăind ușile, ghidat de sunetul punții accesibile, ce, la deschidere, atinsese marginea peronului. Era imobilizat în cărucior și, pe deasupra, orb.

Deși călătorea fără însoțitor, el refuza orice intervenție, fiind ajutat doar de auzul fin și de un baston pe care îl avea legat de mână. Din când în când, își apropia fața de fereastra vagonului, căci gălăgia tinerilor aflați în stație îi afecta, probabil, concentrarea.

Învățătura hristică susține că lumina spirituală este mai importantă decât vederea, chiar și decât viața terestră. Vorbind cu Dumnezeu vol. 3 demonstrează că ființa umană nu poate fi redusă la existența fizică și că conștiința sa a fost limitată în mod voit.

Credit foto: freepik.com