Nu blestema niciodată timpul

Nu blestema niciodată timpul

Nu blestema niciodată timpul

Într-o zi, un bătrânel mi-a spus să nu caut niciodată să grăbesc lucrurile, căci toate se vor aşeza la timpul lor. Tot ce am eu de făcut e să fiu prezent în fiecare moment al vieţii mele şi să îl cinstesc, să îi fiu recunoscător pentru fiecare minut al fiecărei zile, pentru fiecare emoție, pentru fiecare peisaj din natură și pentru fiecare lacrimă ori picătură de lumină.

El, în ceea ce îl privește, întreaga viaţă s-a uitat la ceas, blestemând timpul, dorind ca orele să treacă mai repede ca să scape de la serviciu. Şi fără să îşi dea seama a trecut viaţa detestând. Astăzi nu mai are nevoie de el nimeni, nu îl mai aşteaptă acasă nimeni. E trist, tinerețea s-a dus, la naiba, nici nu a realizat când a zburat timpul.

Spunea că astăzi ar munci şi fără să fie plătit, doar să îl primească cineva undeva, voia să fie util oamenilor cu ceva. Dar nu mai poate, cu părere de rău zicea că lui i-a trecut timpul.

Astăzi și-ar plăti copiii doar ca să vină să îl viziteze. Însă, copiii lui sunt mari acum şi sunt prinşi în jocul vieţilor lor, aşa cum a făcut şi el la rându-i. Întreaga viaţă a urât timpul şi şi-a ignorat familia, vrând ca ai lui copii să crească în mod accelerat ca să plece de langă el. Responsabilitățile l-au determinat să se lepede de tot, a rămas doar cu băutura.

Ne grăbim să bem și să mâncăm, uităm să mai mestecăm. Servitul mesei din prilej de sărbătoare s-a transformat într-un ritual obligatoriu. Nu avem timp să înghițim, nu avem timp să digerăm, nu avem timp să mai respirăm. Ne grăbim să creștem, să absolvim, să ne angajăm și să ne căsătorim, iar după ce depășim pragul de treizeci de ani regretăm că energia ne scade, că entuziasmul piere și că îmbătrânim și murim.

Totuși, aici reușim să citim și să ne delectăm. Astfel ne îmbogățim bagajul cunoașterii în mod relaxant, nu într-unul impus sau stresant. Din fericire pentru noi doi eu îmi dedic timpul liber ție, ca să îți scriu. Timpul meu este al tău și al tău este și al meu. Sunt onorat că pot să comunic cu tine în felul acesta.

Cu răbdarea nu treci marea, valurile lumii le învingi înotând. Ceea ce mi-ar plăcea să știi este faptul că ție nu ți-a fost niciodată destinat să te îneci. Cu răbdarea nu păcăleşti nici timpul, ci îţi păcăleşti mintea ca să te lase să te bucuri de prezent. Timpul există doar în programarea noastră mentală. În realitate totul s-a petrecut deja, lumea a avut loc deja, aşa cum au înţeles încă de pe atunci profeţii. În felul acesta au reuşit să învingă timpul și să privească cu un scop precis în viitor și să îl modeleze.

Aşa că orice ar fi tu nu te poţi opri aici. Nici măcar atunci când crezi că stai, nu stai. În viaţă facem ce putem, cu ceea ce am găsit aici. Căci societatea a devenit aerul, poluarea există, noi suntem filtrele care reîmprospătează lumea şi o curăţă.

De cele mai multe ori facem ceea ce putem să facem, iar asta e bine. Uneori facem ceea ce nu putem să facem şi ne iese al naibii de bine. Când vrei ca cineva să aibă o părere bună despre tine, reţine că nu contează cât de frumos arăţi, contează ce transmiţi.

În urmă cu cinci ani, atunci când mi-am publicat prima carte, mulți m-au contactat ca să îmi spună că mesajul ei este extrem de valoros, că altfel nu se oboseau măcar să îmi scrie, însă nu îl pot accepta din cauză nu e scris corect din punct de vedere gramatical. Aceasta i-a împiedicat să îl citească până la capăt și să îl răspândească.

Acestor oameni le spun că limitările lor îi privesc pe ei, ele nu mă privesc pe mine. Ei au nevoie să lucreze cu ei înșiși până când își vor depăși condiția. În caz contrar, atunci când toată lumea va intra ei vor rămâne pe din afară. Și vor implora ca să intre, însă dezvoltarea lor nu depinde de mine, fiecare om își poate ține în frâu spiritul ori îl poate lăsa să se înalțe până la cer.

Eu nu îți cer nimic, doar îți ofer speranța și credința că poți să fii mai mult decât ai fost programat să aspiri ca să devii. Ești născut din pământ însă poți străluci la fel ca Soarele ori poți redeveni Soarele. Rolul meu este să îți amintesc acest lucru, atât. Căci unii dintre oameni au devenit deja stele, restul doar trăiți.

Viața nu îți cere CV-ul, analizele medicale sau fluturașii de salariu. Viața îți cere recunoștința pe care nu i-o poți da. În funcție de atitudinea cu care îți privești viața primești recompensa, care este fericirea. Timpul reprezintă doar procesul prin care dintr-un orb devii un clarvăzător, dintr-o crenguță înmugurită devii un copac, iar dintr-un copac te transformi într-o pădure.

În viață nu te grabi, nu presa, nu te speria, căci nu poți pierde o persoană. Dacă ai pierdut o persoană înseamnă că nu ai avut-o niciodată. Atunci realizezi că totul s-a petrecut în mintea ta. Oamenii nu se pot cumpăra. Timpul dezvăluie adevărul, bucuria sau dezamăgirea te copleșește în funcție de partea către care s-a înclinat balanța, spre adevăr sau spre iluzia pe care ți-a prezentat-o mintea.

Timpul nu vindecă rănile

Fă ceea ce iubești și acceptă ceea ce urăști, ca să te descoperi și să îți dezvolți abilitățile. Viața trăită pe Pământ este etapa în care guști din toate sortimentele alimentare ca să ți le alegi pe ale tale, ca să prepari rețeta ta nu pe a altcuiva.

Eu mi-am cumpărat un sirop pentru cafea care are gust de lipici, de genul adezivului de hârtie pe care îl foloseam în clasa a doua la ora de lucru manual. Din greșeli învăț și merg mai departe ori prin ele învăț să merg mai departe. Am reușit să fiu indulgent cu mine și tolerant cu ceilalți, iar asta e bine.

Viața nu se măsoară prin câte femei ai iubit, prin câți bani ai avut ori prin numărul de fripturi pe care le-ai încins pe grătare, ci prin scurtele momente în care ai simțit cu adevărat viața. Atunci timpul s-a oprit în loc pentru tine și ai fi putut să rămâi acolo tot restul vieții. Însă ceva te-a determinat să te întorci la realitatea zadarnică în care rătăcești cu mintea.

Adevărul este că nu timpul vindecă rănile, iubirea vindecă mintea îmbolnăvită de teama că nu mai există iubire sau frumos, dacă mintea nu a primit ceea ce a considerat că i se cuvine sau dacă nu a înțeles rolul acestui medicament minunat încă.

Căci nu există viață fără provocări, fără suișuri morale și coborâșuri psihice. Altfel nu ai putea să devii doctorul tău. Ceea ce am reușit să îți transmit prin cartea MIKEL este că în realitate tu ești eroul din interiorul tău. Simte liber!

Nu există viață fără suișuri morale și coborâșuri psihice. Altfel nu ai putea să devii doctorul tău.

Alberto Bacoi

Lasă un răspuns