Retrospectiva anului 2020

Dacă aș măsura anii în funcție de câștigul financiar și confortul material, 2020 s-ar situa pe locul întâi. În binecuvântatul an care este pe cale să se încheie veniturile mi s-au triplat și nu numai. L-aș putea numi cel mai bogat și mai blând dintre cei treizeci și patru de ani împliniți recent. Dar când îmi amintesc durerea de odinioară mă înmoi și devin umil, căci în întuneric s-au născut toate visurile mele.

Am început anul în putere, semnând cu o editură din St. Louis Missouri, Statele Unite, cu care mi-am republicat cărțile în ediții revizuite și am reușit să vând peste o mie de exemplare în doar câteva luni, fără promovare. Mi-am schimbat serviciul, m-am mutat în casă nouă, iar nu în ultimul rând mi-am continuat călătoriile.

În perioada în care cei mai mulți erau blocați în starea de urgență eu vizitam Varșovia sau Praga și lăcrimam emoționat, mulțumit. Tot el a fost și anul în care am văzut România cu alți ochi, începând cu Munții Făgărașului, Piatra Craiului, Ciucaș sau Bucegi, sfârșind cu Marea Neagră și Delta Dunării.

M-am delectat într-un resort de lux construit pe o insulă privată aflată între brațul Crișan și Sulina. Pe Charles Bridge am plâns, amintindu-mi visul din adolescență care îmi promitea timid faptul că voi vizita Praga, plimbându-mă pe străduțele luminate difuz de felinarele istorice, ținând un Tropical Iced Tea în mână sau stând la terasă. Și așa a fost.

Dacă aș fi mai recunoscător decât sunt acum probabil aș exploda, căci nu am îndrăznit vreodată să mă imaginez în postura aceasta. Mie nu îmi mai lipsește nimic!

Am susținut un eveniment minunat în centrul istoric din Brașov, alături de niște oameni frumoși și câțiva cititori care ulterior mi-au devenit prieteni. Am îmbunătățit conținutul Blogului și am schimbat grafica, care arată ca niciodată. Sunt fără cuvinte. Toate lucrurile frumoase și bune au venit la mine, căci caută mai întâi împărăția din inima ta nu sunt doar cuvinte.

Citește mai mult și află cum a decurs viața mea în ultimii ani și care au fost pașii.

Retrospectiva 2019 Retrospectiva 2018 Retrospectiva 2017

Retrospectiva 2016 Retrospectiva 2015 Retrospectiva 2014

2013

2012

Retrospectiva anului 2019

Retrospectiva anului, jurnalul meu către casă sau analiza ultimilor ani, este un alt mod de a îmi manifesta recunoştinţa. El mă revigorează, îmi amintește de unde am plecat și ce distanță am străbătut ca să îmi cuceresc obiectivele.

Am obosit să aud că timpul trece foarte repede, în realitate adevărata dezamăgire vine atunci când el se duce în zadar. Din fericire eu m-am eliberat de această teamă, astăzi trăiesc liber și caut să mă implic. La începutul anului am hotărât să scriu o nouă carte, pe care am numit-o Eu și Dumnezeu. Ea a fost finalizată în zece luni, iar în prima săptămână de la lansare a fost accesată de peste două mii de utilizatori.

Am vizitat orașele Kingston upon Hull și Hornsea, din Regatul Unit, unde mi-am limpezit mintea admirând Marea Nordică, plimbându-mă prin port, trăind, simțind. Am petrecut câteva zile minunate în Varșovia, minunata capitală istorică a Poloniei. Am locuit în Móstoles de Madrid, în casa unor oameni buni și primitori.

Am traversat Munții Pirinei, călătorind cu autocarul din Madrid până în Toulouse. Acolo mi-am servit cina în restaurantul preferat, am fost la sala de fitness și la masaj terapeutic, cu muzică tibetană și bețișoare parfumate, mâini delicate, știi tu. Am râs, am plâns, dar cel mai important aspect este faptul că în tot acest timp am crescut.

M-am întâlnit cu cititori de pretudindeni, am vizitat biblioteci, am organizat întâlniri, am primit cadouri și donații. Mi-am cumpărat un caiac cu care am vâslit pe câteva râuri și o lagună din apropiere de Madrid. În Spania am vizitat parcuri, am fost la pescuit și am purtat emoția cu mine peste tot.

În toamnă am vizitat Helsinki, capitala Finlandei, împreună cu o cititoare minunată care mi-a devenit prietenă. Am scris articole, am lucrat la site și am comunicat cu voi zilnic. Am rămas iubitor și în același timp puternic, dar cea mai mare realizare este faptul că mi-am trimis mama într-o vacanță de cinci zile într-o țară exotică.

Retrospectiva anului 2018

Am început anul pătruns de o stare de împlinire interioară, pe care o simt din ce în ce mai intens. Am fost calm și iubitor în orice situație. El a fost anul în care am învățat să nu îmi mai fac planuri, căci viața mă surprinde în mod plăcut și mă bucură dacă îi permit să curgă.

Am vizitat Israelul, orașele Tel Aviv și Ierusalim, care m-au surprins cu atmosfera lor istorică dar și modernă. Mi-am petrecut primăvara în Germania, în orașul Stuttgart, unde am lucrat, am colindat zonele înverzite și m-am recreat. Vara m-am răcorit în apele Mării Ioniene, pe plajele exotice ale Insulei Corfu din Grecia.

Toamna am vizitat Madridul, capitala inconfundabilă a Spaniei, și alte câteva așezări la fel de minunate din împrejurimi. Am savurat o cafea aromată într-o dimineață însorită de octombrie, stând la masă pe o terasă, sub copaci, în Parcul El Retiro, situat în centrul orașului, privind bărcile și lebedele cum se lăsau purtate de apă.

Tot așa mă lăsam și eu pradă trăirii, mișcându-mă în ritm cu copacii, căzând împreună cu frunzele și înălțându-mă odată cu razele soarelui la răsărit. Ce amintiri minunate și câte mai sunt de trăit!

Am primit o mulțime de mesaje de laudă pentru Cartea care scrie oameni, cea de-a cincea, pe care nu aș îndrăzni nici măcar să le reproduc. Au fost cititori care au comparat-o cu cele mai de seamă lucrări ale autorilor contemporani, recunoscuți la nivel global.

Alții, citind online și comandând ulterior cartea, au plătit prețul ei de douăzeci de ori. Da, ai citit foarte bine, au plătit prețul cărții de douăzeci de ori și mai mult. Am vândut mai multe cărți decât am îndrăznit să îmi imaginez că voi vinde și am citit mult pentru mine.

Au fost traduse în limba engleză primele o sută de pagini ale cărții Mikel, care în scurt timp își va croi drum peste ocean, în Statele Unite și în Australia, țara în care locuiesc sufletele care au susținut acest proiect.

Retrospectiva anului 2017

Prima zi a anului m-a întâmpinat ca o eliberare. Am simțit că nu mai am nevoie de nimic și că tot ce am hotărât să fac am dus la bun sfârșit, chiar dacă multă vreme am fost dezamăgit. M-am oprit ca să mă bucur de apusul de soare pășind pe gheața subțire care învelea lacul din Parcul Herăstrău. Sunt privilegiat pentru faptul că mă aflu acum aici și fac ceea ce am ales să fac, mi-am spus. Atunci parcă s-a deschis cerul.

Douăzeci și șapte de mii de accesări pe Blog într-o singură zi. Mii de aprecieri și mesaje de la oamenii care mi s-au alăturat în acest proiect. Am primit donații și cadouri dintre cele mai alese. În realitate fiecare suflet iubitor este un dar prin simplu fapt că există.

Am plecat la muncă într-o localitate numită Agios Georgios, aflată pe Insula Corfu, în Grecia, unde am trăit clipe ireale și am cunoscut oameni simpli și frumoși. Am scris zece articole în perioada aceea și v-am delectat cu peisaje de vis postând fotografii pe Instagram.

Am vizitat orașul Veliko Târnovo din Bulgaria. Câțiva cititori minunați mi-au asigurat deplasarea și cazarea în orașul Stuttgart, Germania, pentru a se bucura de prezența mea preț de câteva zile. Acea frumusețe din ochii lor este ceva ce nu am mai privit demult. M-am plimbat cu bicicleta surorii mele pe străzile medievale ale orașului Toulouse din Franța și i-am cunoscut pe cei dragi ei. Dacă citești acest mesaj thumbs up for you Rebeca.

Am retipărit cartea Mikel și am vândut jumătate din stoc, cu restul exemplarelor voi umple rafturile librăriilor din România. Am susținut un eveniment la Hotel Ibis, în Constanța, unde m-au întâmpinat peste douăzeci de oameni interesați de frumusețea interioară, dezvoltarea umană și reușita individuală.

Spre final de an mi-am rezervat un city break în Roma, Italia, cu scopul de a mai adăuga câteva rânduri în jurnal. Am scris în fiecare zi și am lucrat trei luni pe un șantier sinistru ca postările sponsorizate să ajungă la tine.

Retrospectiva anului 2016

Nu toate lucrurile frumoase sunt cu adevărat bune, de aceasta m-am convins pe parcursul anului care este pe cale să se încheie. Tot el m-a ajutat să realizez și că în viaţă ai nevoie să fii mai întâi orb ca să realizezi că eşti vizionar. Astăzi ştiu că ieri nu ştiam, tot așa cum ieri nu ştiam că astăzi voi şti. Așa sună conştientizarea, este creșterea inevitabilă la care suntem supuși.

Dacă alţii au reușit să facă mai multe lucruri decât ai reuşit tu să faci, chiar dacă au depus mai puţine eforturi, iar acest gând te frământă, se întâmplă din cauza firii slabe de om care te face invidios. Caută să elimini răutatea din tine şi disconfortul se va dizolva. Atunci te vei putea bucura de realizările tale şi îi vei admira sincer pe cei care se implică.

Ai întâlnit vreodată un om care, preocupat fiind cu ceea ce îl împlinește, să obișnuiască să își irosească energia criticând visurile celorlalți? Aceasta în niciun caz. Doar cei care nu fac nimic cu viețile lor au timp să urmărească, să bârfească și să invidieze.

Binecuvântările nu m-au ocolit nici în acest an. Secretul este faptul că înainte să le fi strigat disperat ca să vină la mine mi le-am imaginat. Dacă nu ai citit încă o carte care să te impresioneze până la lacrimi citeşte cartea Mikel. Te asigur că nu ai mai citit aşa ceva, nici nu vei mai întâlni un conţinut asemănător după ea.

Am reușit să aduc trei sute de mii de oameni pe Blog și cinsprezece mii de oameni pe pagina de Facebook. Am fost invitat la interviuri și am fost chemat să vorbesc la o emisiune radio. Am lucrat în vânzări la un magazin de bricolaj şi nu numai.

M-am odihnit mai mult decât trebuia sau poate mai puţin, cert este că sunt mulţumit de mine. Mi-am susţinut moral şi financiar familia. Mi-am achitat datoriile, mi-am depăşit limitele și am acceptat toate provocările pe care viața mi le-a scos în cale. Şi tu o poţi face, dacă nu ai făcut-o înaintea mea.

Retrospectiva anului 2015

Am publicat cele trei volume care alcătuiesc seria Vorbind cu Dumnezeu și le-am pus la dispoziţia tuturor, în mod gratuit, pe Blog. Articolele pe care le-am scris au circulat pe internet și au ajuns la trei sute de mii de suflete. Am organizat câteva evenimente online și am început diverse proiecte. Am obţinut sponsorizare pentru unul dintre ele şi am bucurat câteva familii nevoiașe din cartierul Crângași, în perioada sărbătorilor de iarnă.

Am terminat de scris a patra carte iar la începutul anului următor o voi publica. Am oferit consiliere în mediul online şi în mod direct cititorilor care m-au contactat ca să îmi adreseze întrebări pe parcurs ce au studiat cărţile mele. Mi-am făcut nenumăraţi prieteni în felul acesta.

Am cunoscut oameni frumoşi pe care i-am încurajat să rămână astfel şi am investit în promovare ca mesajul să ajungă la tine. Faptul că eşti acum aici şi că citeşti acest mesaj se datorează sutelor de ore pe care le-am petrecut în fața laptopului ca să vin cu cele mai eficiente și curate strategii.

Am fost jignit, ameninţat, lăudat și copiat. Cei care la început s-au amuzat pe seama mea sau care m-au ignorat astăzi mă citesc pe ascuns. Toți cei care m-au desconsiderat, din răutate sau din lipsă de încredere în capacitățile mele, s-au întors cu capul plecat și mă onorează. Puterea unui om trecut prin apă și prin foc se întinde dincolo de înțelegerea lumii acesteia. Eu sunt precum iubirea.

Și dacă sunt bun, sunt bun ca să îmi mulțumesc inima, nu ca să schimb lumea sau să devin superior înaintea altora. Căci dacă am privi dincolo de ego am observa faptul că în lume este nevoie și de cel mai mare și de cel mai mic, și am deveni umili.

Oamenii care mă urăsc există şi vor exista în continuare. Avantajul este că 70% dintre ei mă iubesc, 25% mă ignoră, iar 5% fac parte din categoria cu proşti. Dacă statisticile se dovedeau a fi invers m-aş fi oprit înainte să încep. Nu aş putea să nu iubesc oamenii vreodată.

Retrospectiva anului 2014

Cei care mi-au citit cel puţin o carte au spus că am dreptate, cei care au refuzat să citească mi-au spus că mă înşel. Aceia care au crezut în mesajul pe care l-am adus în lume mi-au mulţumit, încântaţi de schimbarea pozitivă care s-a produs în vieţile lor. Celor care nu au crezut și care au trecut cu vederea eforturile mele viaţa le-a pregătit ceea ce au trăit și până acum.

Dacă până acum societatea a luptat ca să păstreze înţelepciunea individuală la nivel inferior, înţelepciunea a ocolit societatea şi pe cei care o conduc. Privesc tineri care au înflorit ca florile de primăvară, crescute pe pământul pustiit, îmbibat cu legi și cu otrăvuri sufleteşti. Văd palate cu valori mincinoase cum se prăbuşesc din pricina adevărului care a ieşit la iveală și adolescenţi care sting televizoarele, încetând să îşi mai hrănească mintea cu poveşti, timp în care nesătuii de faimă şi control devin exemple negative pentru generaţiile viitoare.

Dacă în luna martie am ales să înființez un Blog cu ajutorul căruia să ajung mai uşor la inima ta, iar timp de câteva luni el a fost citit de mai puţin de cincisprezece oameni pe zi, astăzi se bucură de câteva mii de cititori în mai puţin de două sau trei zile.

Am ales un domeniu aproape imposibil de promovat și l-am dezvoltat, dăruindu-mă în totalitate acestuia. Astăzi s-a transformat în cel mai discutat subiect. Și toţi cei care mi-au spus că nu am nicio şansă promovând aşa ceva, îşi doresc să fi făcut aceasta în locul meu. Mă bucur că mă urmaţi, uşa vă este deschisă.

Nu am știut ce frumoase sunt diminețile până nu m-am detașat de mintea veche, care m-a ținut pe loc. Detalii inutile, obiceiuri care ne consumă toată energia și lupta pentru nimic, ele mi-au încețoșat vederea.

Adevărul este că atunci când ai totul dar nu Îl ai pe Dumnezeu, adică Conștiența divină și recunoașterea ta ca fiu al Celui care este peste toți și în toate lucrurile, nu ai nimic. Iar când lumea străină iubirii te lasă fără nimic, dar Îl ai pe Dumnezeu, ai totul, pentru că tu ești, în esență, tot.