Mi-e dor de diminețile în care stăteam pe un șezlong de paie, învelit cu prosopul, și priveam cum se înorează cerul, apoi aşteptam să treacă furtuna ca să apară curcubeul. Mi-e dor de picăturile de ploaie care îmi mângâiau pielea feţei în timp ce stăteam în apă scufundat până la gât. Mi-e dor de un om simplu, cu poftă de viață și caracter frumos.
Mi-e dor de o călătorie cu autocarul, în care să traversez tuneluri și poduri, privind peisajul de pe scaunul de la fereastră, citind o carte bună care să mă facă să plâng. Aceasta ca să îmi înalţ spiritul pe scara simţirii și să mă bucur de privilegiul trăirii. Dacă nu găsesc o carte care să se ridice la nivelul meu și să îmi ofere ceea ce cere sufletul meu, scriu eu una.
Mi-e dor să cobor din tren în cea mai aglomerată gară şi să nu ştiu în ce direcţie se află ieşirea, aşa cum m-am pierdut în Roma. Mi-e dor de o plimbare prin port, în care să ascult marea şi să îi simt briza, apoi să îmi continui seara într-un bar istoric, cu muzică jazz, așa cum am făcut în Helsinki, Finlanda.
Mi-e de o insulă pustie, cu soare şi iubire. Tânjesc după o plimbare prin sătucul Agios Georgios situat în Corfu. O noapte senină cu lună plină, stele, licurici şi un parfum fermecător. Ce senzație de admirație! Faleze luminate, terase retrase, din care se auzeau cântece tradiționale în surdină, distracţie şi voie bună.
Mi-e dor de un răsărit de soare privit de pe plaja din Tel Aviv, de o tură cu bicicleta din istoricul Old Jaffa până în Haifa, sorbind dintr-o băutură de rodie și papaia cu gheață. Mi-e dor de Munţii Pirinei, cu văile lor înverzite ocupate de rulote. Devin nostalgic atunci când îmi amintesc de Pont Neuf şi Jardin des Plantes din Toulouse, de Parque de El Retiro din Madrid ori de Juan Carlos. Mi-am propus să revăd Palacio de Cristal și La Rosalenda.
Mi-e dor de Varşovia, de dealurile cu viță de vie din Stuttgart și de portul din Kingston upon Hull. Am călătorit în ultimii trei ani cât alții într-o viață sau mai multe. Tehnicile mele de dezvoltare spirituală au dat rod, iar împreună cu mine i-am atras și pe curioșii care au recunoscut că am fost impulsul cu ajutorul căruia și-au rescris destinul.
Am continuat să cred în mine și am muncit pe toate planurile, până am ajuns la o situație mulțumitoare. Am redus timpul pe care îl petrec pe Facebook în speranța că voi rezolva şi alte aspecte din viața mea. Am depășit o perioadă solicitantă în ceea ce priveşte serviciul, aranjamentul și acomodarea în noua locuinţă. Dar cărţile se citesc în continuare, mesajele și articolele trebuie să continue.
Îmi spunea cineva că este prea sărac ca să își cumpere lucruri ieftine, care se strică ușor și trebuie înlocuite, că viața este prea scurtă ca să te simți exclus și să ți-o irosești căutând să te integrezi. Zicea că dacă nu voi găsi o cale mulțumitoare să construiesc eu una pentru mine și pentru cei care mă vor urma. Mă sfătuia să îmi iubesc părinții atât timp cât sunt în viață, nu după ce nu vor mai fi.
Omul așteaptă recunoaştere, apreciere şi respect din partea celorlalți, dar lumea nu îl va respecta niciodată pe unul care îi face pe plac. Chiar dacă îi promite respectul în schimbul supunerii, în ochii ei va fi un sclav. Ea nu îl va iubi pe unul care tânjeşte după iubire, ci îi va fi milă de el. Respectul se câştigă prin fapte de rebeliune, căci lumea are nevoie de un individ curajos, cu personalitate, care îşi riscă viaţa în locul ei pentru eliberarea ei.
Și niciun om nu va veni la tine ca să te iubească și să te respecte dacă nu te vei iubi tu mai întâi. Este ca și cum îi ceri să creadă în ceva în care nici tu nu crezi. În realitate ești prețios și din cale afară de important, nici nu știi.
Mi-e dor de liniște
Nu lăsa aspecte nerezolvate în interior, durerea vine după tine oricât ai fugi de ea. Să te iubeşti pe tine însuţi înseamnă să îţi cureţi sufletul ca să îţi fie bine, nu să îl lași de izbeliște. Ce altceva mai important ai de făcut pentru tine decât să ai grijă ca visurile tale să nu rămână doar visuri?
Să ai puterea să faci ca ceea ce îţi imaginezi să devină real. Să ştii că oamenii pe care îi iubeşti te iubesc înapoi chiar dacă nu o arată. Să te simţi destins chiar şi atunci când eşti închis. Un spirit liber nu poate fi constrâns prin nicio modalitate.
Să simţi că Dumnezeu este alături de tine în momentele în care viaţa îţi demonstrează faptul că eşti singur și te-au părăsit toți. Să rămâi un om cinstit chiar dacă lumea ţi-a spus că dacă eşti sincer pierzi. Să renaşti după fiecare dezamăgire, să te bucuri în fiecare nefericire, să ai liniştea ta, să traversezi cu barca adevărului care eşti valurile învolburate ale minciunilor vieţii.
În viaţă, poţi să ai tot ce îţi doreşti, diferenţa o face importanţa dorinţei tale, stabilitatea emoţională şi puterea de a te imagina în postura reuşitei. Străduiește-te, delăsarea nu este o opțiune. Lasă bunătatea să îţi inunde inima, fii un om pe care alţi oameni îl admiră şi sunt curioşi să îi afle secretul; doar așa îți vor asculta povestea.
Eu nu gândesc pozitiv datorită faptului că mi s-au îndeplinit visurile şi că viaţa mea este astăzi aşa cum mi-am imaginat. Mi s-au îndeplinit visurile datorită stării pozitive pe care am reuşit să mi-o păstrez pe parcursul călătoriei către ele.
Mi-e dor de un vis visat în doi, de bunătate și înțelepciune. Mi-e dor de serile în care te țineam de mână pe drum, lângă casa de la țară, gândind, speriat, la fel ca în prima zi de școală, la câte a pregătit viața pentru noi. Atunci mi-ai promis că vei veni în fiecare vară, tu, iubită liniște.
Credit foto freepik.com
