Căsnicia mistică și crearea realității sunt două etape din viață de care nu toți oamenii au privilegiul să se bucure. Cei mai mulți se tem să fie extraordinari. Când observi faptul că tot ceea ce construieşti la exterior se dărâmă îţi întorci atenţia către interior ca să vezi ce nu funcţionează corect acolo.
Elimină din gândirea ta expresiile nu pot, e greu, am mai încercat dar nu am avut noroc până astăzi. Tu nu ai vrut cu adevărat, nu te-ai străduit destul și nu ai crezut în tine până astăzi. Atunci se produce magia și are loc căsnicia mistică, când masculinul și femininul se unesc în mintea ta. Dacă citești articolul până la sfârșit ești un om fericit, căci vei pleca de pe pagina mea cu ceva.
Ai fost părăsit de persoanele dragi? Înseamnă că ți s-a dat șansa să înțelegi unde ai greșit și să te îmbunătățești sau să înțelegi că oamenii, în general, își urmăresc interesul deoarece acesta le este nivelul. Căsnicia mistică înseamnă să întorci fiecare situație în favoarea ta prin identificarea în fiecare dezavantaj a unui avantaj echivalent sau mai mare.
Nu ai realizat nimic până la această vârstă și din această cauză ești posomorât? Înseamnă că ești un om norocos, care s-a antrenat cel mai mult. Ai o experiență diversificată de viață cu ajutorul căreia poți schimba cursul normal al întâmplărilor. Nu uita că tu ești cauza, efectul este umbra ta.
Căsnicia mistică înseamnă unificarea masculinului cu femininul, a celor două părți care îți alcătuiesc mintea. Mintea conștientă de care te folosești zi de zi este partea masculină, cea responsabilă cu însămânțarea. Mintea subconștientă este partea feminină sau pântecul care zămislește și creează realitatea care ia forma scenariilor pe care le hotărăști. Să îți explic:
Cu opt ani în urmă, nu demult, lucram ca vânzător într-un depozit de materiale de construcții amenajat într-o baracă ruginită, în care nu intrau mai mult de trei clienți pe zi. Mă încălzeam cu o aerotermă mică la picioare, din cauză că în biroul meu temperatura nu se ridica peste două grade celsius iarna. Eram nemulțumit de situația mea, de locul în care mă aflam și de realizările care refuzau prindă contur.
Nu aveam niciun fel de cunoaștere, nu mă pricepeam la prea multe. În cea mai mare parte a timpului renovam locuințele oamenilor care nu își permiteau o echipă de profesioniști, așa că mă luau pe mine ca să le recompartimentez spațiile cu pereți realizați din gips carton, să realizez plafoane false, să faianțez băi sau să mobilez bucătării. În felul acesta ei economiseau iar eu supraviețuiam.
După un moment zdruncinător de panică și rușine pentru faptul că doar atât îmi pot oferi în această viață, am simțit nevoia să închei conflictul cu realitatea aspră la simțire care îmi dădea bătăi de cap și să mă refugiez în mintea mea, acolo unde imaginația putea crea tot ceea ce doream eu să existe.
Mi-am imaginat atunci că sunt un om cunoscut, important, iar peste toate acestea unul inteligent, care a făcut ceva remarcabil câtă vreme a trăit și astfel a rămas în istorie. Un om pe care oamenii îl căutau și plăteau ca să stea în prezența lui măcar douăzeci de minute. Mi-am imaginat că vreau să scriu o carte, prin intermediul căreia să mângâi sufletele celor care vor fi nevoiți să treacă prin ce am trecut eu.
Cel descris a fost doar un vis creat de mintea conștientă, latura masculină, care nu știa ce să facă cu sămânța. Realitatea aspră la simțire, cu care mă aflam în conflict, îmi confirma totuși opusul scenariului pe care mi-l imaginasem. Prin urmare, în timp ce repetam în gând faptul că sunt un om inteligent, cu toate că nu eram, am greșit atunci când înapoiat restul și a trebuit să pun bani de la mine, am încurcat facturile, dar am continuat să îmi spun că sunt inteligent, sunt inteligent, sunt inteligent.
Seara ieșeam afară cu prietenii și ghiceam județele urmărind inițialele de la numerele mașinilor care treceau pe stradă. Când mi-a venit rândul a trecut o mașină cu inițialele DB și m-am rușinat, căci nu îmi venea în minte niciun răspuns, îmi consumasem întreaga energie concentrându-mă pe inteligența închipuită. Am răspuns totuși zicând: Dobrogea!
Imaginează-ți senzația pe care o simți în clipa în care treizeci de tineri te fixează cu privirea și râd de tine în gura mare, vreme în care îți vine să dispari dar nu poți. Săracul, șopteau cei mai sensibili dintre ei. Ajuns acasă m-am așezat la fereastră și am plâns. În tot acest timp rosteam în gând faptul că sunt un om înțelept, că voi scrie cărți care vor fi traduse în limbi străine și vor circula în jurul lumii. Toți cei care au râs pe seama mea vor avea nevoie de mine, iar la momentul potrivit îi voi îndruma.
Și astfel am însămânțat noua realitate în mintea subconștientă, cea feminină, și s-a produs căsnicia mistică. În mai puțin de un an finalizasem volumul unu și doi din seria Vorbind cu Dumnezeu, iar viziunea mi se schimbase, vedeam calea mea limpede iar durerea dispăruse.
Am reușit să văd, prin intuiție, care va fi titlul unei noi cărți sau câte pagini va avea și cum se vor numi capitolele, chiar înainte să îmi vină în minte ideea de a o scrie. Căci în pântecul minții subconștiente încolțea sămânța mea, iar realității învechite i se diminua asprimea, o lăsam în urmă cu o viteză inimaginabilă.
Anii au trecut trudind, stăruind, însă copacul creștea. Realitatea mea devenea cea pe care mi-am imaginat-o în baraca ruginită. Pe parcurs am scris șase cărți, am întâlnit oameni minunați alături de care am vizitat Europa și nu numai.
În toamna anului trecut m-a contactat telefonic un redactor renumit de la o editură din New York, care mi-a propus să colaborăm pentru a promova o carte de-a mea care a fost tradusă în limba engleză, dar nu am fost pregătit să accept oferta lui, astăzi sunt. Mi-am republicat cărțile cu o editură din St. Louis, Missouri. Nu m-am gândit niciodată să realizez ceva ca să îmi fac tatăl fericit și mândru, dar cred că astăzi este.
Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.
Foto by freepik.com