Motivele pentru care ne-am despărțit

Motivele pentru care ne-am despărțit

Motivele pentru care ne-am despărțit

Ne-am despărțit în primul rând din cauză că nu mai permit nimănui să îmi calce orgoliul în picioare, am o stimă de sine construită pe o fundație neadevărată și nu accept adevărul despre mine. Mă plictisesc repede de o persoană atunci când văd că am atâtea opțiuni în jur.

Ce gândesc în spatele măștilor și a cuvintelor prin care se justifică și aruncă vina asupra partenerului două persoane care se despart. Articolul nu este despre mine, autorul care îl scrie, mesajul este un semnal de alarmă la adresa celor care consideră că partenerii sunt consumabili la fel ca produsele.

Ne-am despărțit în perioada sărbătorilor, când simți nevoia să ai pe cineva lângă tine. Ce Facebook, ce Instagram, vreau să țin în brațe pe cineva, împreună să vizităm lumea. Viața se trăiește acum, nu se lasă pe mai târziu, momentul perfect este acela pe care îl alegi tu.

M-am săturat să lupt pentru familia pe care cu trudă am întemeiat-o. Am dat tot ce am avut mai bun, dar dedicarea a venit doar din partea mea sau așa am perceput eu treaba. Vreau să ia inițiativă și ea, să vină cu propuneri, nu doar să aștepte de la mine ca și cum i-aș datora ceva.

Sunt dezamăgit, am investit atâția ani degeaba. Ne-am despărțit greu cu toate că am știut de la început că nu suntem făcuți unul pentru altul dar am zis să fiu deschis. Astăzi sunt liber să visez la viața așa cum am văzut-o prin filme și la acea fericire comercială pe care nu o pot avea niciodată sau care nu există.

Vreau o femeie care să arate bine, cu care să mă mândresc dar cu care să nu discut prea multe. În general vreau să gândească la fel ca mine, nu să caute să mă învețe ceva. Nu suport să o aud cum se plânge, când stăm seara în pat vreau să facem dragoste nu să bârfim la fel ca băbuțele.

Nu vreau să împărțim colivă, să aprindem lumină, să mergem la moaște, botezuri sau nunți, nu să ne lăsăm ghidați de horoscop. Nu mai trăim în secolul primitivilor, astăzi suntem oameni liberi, evoluați spiritual și intelectual, avem discernământ.

Nu contează că așa au procedat părinții care ne-au iubit, ei nu au știut săracii. Astăzi avem cunoaștere, suntem curați și buni din proprie inițiativă, nu din teama de pedeapsă în viața de apoi sau de eșecul în cea actuală. Vreau să simțim frumosul și descătușați, rădăcinile lumii nu aparțin omului.

Ne-am despărțit din cauză că nu a mai ținut treaba cu aspectul, i s-a dus efectul, a căzut cortina. Eram complet vrăjit de feminitatea, eleganța și importanța pe care le afișa, dar văzând-o dezbracată de imaginea socială nu m-am mai simțit atras de ea.

Avea tenul curat, părul lung și parfumat, dinții albi, buzele conturate bine, îi străluceau ochii nu știu cum să îți spun. Când își lua tocurile în picioare și pantalonii aia strânși pe fund mă topeam. Pe parcurs am realizat că și ea e om la fel ca mine, nu doar o fantezie sexuală fabricată bine, de aceea ne-am despărțit.

Ne-am despărțit din cauză că nu ne potriveam, aveam gândiri diferite. El era mai retras de fel și sceptic în legătură cu tot, ducea o luptă interioară de proporții. Era limitat. Nu avea planuri de viață, pentru el nu prea conta nimic, cu toate că își dorea o soție și un copil. Eu eram deschisă, credeam în oameni și voiam să mă dezvolt, să ies în evidență.

Nu reușea să rețină data în care ne-am cunoscut, zilele de nume, nu îmi spunea în fiecare seară noapte bună, e semn că nu mă iubea. Poate umbla cu alta cu toate că a trecut prin iad pentru mine, zicea. Eu i-am fost fidelă, de aceea am vrut să văd pe masă o hârtie, pe deget un inel.

Ești fericită atunci când te simți iubită, protejată, când ai o relație stabilă cu un bărbat care te merită. Să asculți sunetul valurilor mării cu capul plecat pe umărul lui în timp ce te mângâie. Te iubesc mă, te iubesc, astea erau cuvintele idiotule. Vai de proasta care o să dea peste tine.

Ne-am despărțit de închipuiri

Sper să găsești pe cineva mai bun decât am fost eu, zic cu jumătate de gură în speranța că nu o să întâlnească pe nimeni sau dacă va întâlni să fie o experiență rea pentru ea, ca să ajungă la vorba mea. Însă toți ne refacem viețile în măsura în care iertăm și lăsăm în urmă traumele.

Ne-am despărțit de închipuirile noastre, de ceea ce ne-am imaginat unul despre altul că suntem. Imaginația influențată de experiențele trăite în familie a creat parteneri ideali și lumi imaginare controlate în totalitate de noi. Dezlipirea de ele este dureroasă, căci odată cu ruptura moare o parte din noi.

Oprește-te, mergi într-un loc liniștit și analizează-ți situația. Dacă simţi că o persoană nu este potrivită pentru tine de ce mai insişti? Dacă simţi că o persoană este perfectă pentru tine de ce te desparți de ea?

Astăzi avem cele mai perfecte imagini de sine dar nu şi respectul firesc. Avem confortul care le-a lipsit părinţilor noştri dar nu şi starea lor de bine. Avem bani dar nu şi libertatea sau timpul necesar ca să ne bucurăm. Avem putere de cumpărare dar nu şi rezistenţă la recunoştinţă. Avem cunoaştere dar nu mai avem linişte, simţirea e pe cale de dispariţie.

Căci despărțirea de limitările din trecut a provocat haos și răzvrătire împotriva celor care ne-au crescut așa cum au știut, în loc să aducă bucuria în inimile noastre. Libertatea să iubim pe cine iubim fără să fim puși la zid ar fi trebuit să ne lege pe viață.

Nu ești obligat să trăiești împreună cu cineva, să urmezi tiparul social, să fii un om normal ca să îți mulțumești familia, rudele, tu iubești pentru că ți-e dor de natura ta. Nu ai nevoie de confirmare din partea cuiva ca să cunoşti despre tine faptul că eşti frumos şi preţios. Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti, nu îţi lăsa stima de sine la mâna oamenilor.

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Foto by freepik.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.