Am alergat după fericire

Am alergat după fericire

Am alergat după fericire

Am alergat după fericire până mi-am pierdut sănătatea, apoi mi-a dispărut interesul pentru ea, am vrut doar să mă fac bine. În viață am alergat după fericire, de aceea nu am avut timp să mă bucur. Articolul nu este despre mine, autorul care îl scrie, mesajul este un semnal de alarmă la adresa celor care se îmbolnăvesc tânjind.

Îmi doresc mereu ceva ce nu pot obține ușor iar acest aspect mă obsedează, dobândirea puterii mă fascinează. Vreau să preiau controlul vieții mele în primul rând, nu neapărat să domin, să influențez, să sfâșii inimi slabe cu atitudinea indiferentă pe care mi-am propus să o afișez. Nu am intenții diabolice, vreau doar să mă simt ca un învingător. Fake it until you make it, dacă știi.

Mă îmbrac din ce în ce mai provocator, concurez la maratonul fericirii. Ascund faptul că noaptea nu pot să adorm, mă îndop cu medicamente căci pe interior mă sufocă visurile pure din copilărie. Dar mai nou au reapărut în peisaj coșmarurile. Mă aflu la a doua ședință de terapie. Cu cât îl plătesc mai bine psihologul este mai discret și vorbește frumos cu mine. Cred că îl plac, gândește atât de bine.

Am alergat după fericire investind aici și acolo, dar banii se înmulțesc greu atunci când sunt puțini. Și nu se țin în vitrină, oricât aș câștiga ei tot trebuie cheltuiți. Când merg într-o vacanță scurtă îmi fac multe fotografii și le postez pe Instagram periodic, ca să am conținut pentru tot anul sau până la următoarea călătorie.

S-a umplut de saloane de îngrijire și înfrumusețare în București, trebuie să fiu mereu perfect, nu doar prezentabil. Aspectul și atitudinea afișate sunt tot ce contează. Nu înțelegi, așa se cere. Nu ceea ce simt, ceea ce cred oamenii despre mine mă umple, mi-au făcut atâta rău.

Am devenit gelos pe succesul altora. La biserică sunt păcăliți cu ușurință oamenii mici, pe internet scriu analfabeții care te îndeamnă să îți asculți inima, căci prin ea te inspiră adevăratul Dumnezeu. Ce înseamnă să mă cunosc pe mine însumi, oare nu știu cum mă cheamă? La naiba cu cărțile voastre gratuite, vreți să mă faceți de bani?

Cursuri de dezvoltare personală despre poveștile de viață ale actorilor și fotbaliștilor care au reușit am nevoie să citesc, gândești, parcă la Real Madrid sau Hollywood s-ar intra pe merit. Oare câți copii talentați există în lume? Îți spun eu câți, milioane.

Am alergat după fericire până am realizat că a trecut tinerețea. Dacă aflam anumite lucruri la momentul potrivit situația era alta. Am stat alături de un bărbat aproape nesimțit doar ca să nu îmi las copiii fără tată. Și m-am lăsat călcată în picioare, am fost umilită, dar nici așa nu am fost iubită sau măcar respectată. Cu cât am fost mai credincioasă am fost considerată mai proastă. În toți acești ani el se culca cu alta.

În general știu cum funcționează lucrurile, am peste șaisprezece ani de școală și încă urmez cursuri de perfecționare, dar timpul accelerează cu o așa viteză încât abia îl mai țin de geacă, parcă aș fi pe motocicletă, viața se termină. Eu știu, singura problemă este că viața nu decurge așa cum știu că trebuie. Dacă eu nu am dreptate nu are nimeni, punct.

Adio România, țara proștilor și a corupților, plec ca să alerg după fericire acolo unde chiar o poți atinge. Merg în Olanda să fac curat în restaurante sau pe străzi, să mă angajez ca șofer ori poate mă lipesc de o cunoștință care are o cunoștință care lucrează într-o corporație. Am ajuns să fumez câte două pachete de țigări prin autogări.

Vreau să mă întorc la volanul celei mai tari mașini, să mă invidieze toți cei care m-au cunoscut și desconsiderat în trecut. Dar acasă nu prea mai găsesc pe nimeni, grupurile s-au rupt, toți au plecat prin lume împinși de aceeași dorință. Am devenit prizonierii minților noastre formate de tirani.

Am alergat după o iluzie

Am alergat după fericirea inventată de alții până a apărut primul copil și apoi al doilea, ca să îmi dau seama că în tot acest timp am trăit inconștient. Alerg pentru copil, el este scopul pentru care am rămas în viață. Dar astăzi nu mai am de cine să mă agăț, el și-a strâns lucrurile și a plecat de acasă. Mi-a interzis să îi mai spun fiule iar el a încetat să îmi mai zică tată.

Așa că nu îmi spune tu cu ce se mănâncă viața, ce este fericirea și iubirea, eu sunt un om trecut prin viață și nu mai am ce învăța din cărți. De fiecare dată când viața m-a lovit eu am lovit-o înapoi cu și mai multă ură, dar în urmă cu două săptămâni am fost diagnosticat cu cancer și nu am mai lovit pe nimeni. Ai tu zece lei ca să îmi cumpăr ceva de băut? Ești tânăr și frumos, Dumnezeu să îţi ajute.

În viață chiar și cei care te iubesc sincer pleacă de la tine atunci când refuzi să îți dai masca jos și să spui adevărul. Și e dezamăgitor, este ca și cum ai încerca să îți minți propria mamă. Există tineri care vor o schimbare şi acuză că nimeni nu se implică, dar care nu îşi spală farfuria după ce au mâncat din ea.

Când oamenii au o zi mai proastă şi îşi coboară starea, instinctul de a trimite nemulţumirea mai departe pune stăpânire pe ei, iar dacă ar putea ar pedepsi pe toată lumea. Tu nu permite nici partenerului de viaţă să îşi descarce gunoiul în curtea ta. Dacă nu eşti atent plăteşti chiar şi pentru ceea ce nu ai greşit.

Oamenii care luminează și inspiră sunt iubiți mai mult din umbră. Ei nu sunt invitați pe la emisiuni cu audiență extinsă și nu conduc mașini de lux, ci sunt modești și își petrec timpul liber în natură.

Dacă ești de părere că știi totul mai gândește-te o dată. Ți-am pus la dispoziție materialul necesar prin intermediul căruia să renunți la vechiul tu și să îmbrățișezi noul. Vei fi un om fericit acum și aici, citind acest mesaj, devenind recunoscător pentru viaţa aşa cum ţi-a fost dată.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.