Un moment de sinceritate îți va schimba starea

Un moment de sinceritate îți va schimba starea

Un moment de sinceritate îți va schimba starea

Uneori ai nevoie de un moment de sinceritate, e vital. Lumea de astăzi îți cere să fii tot mai fals, cu cât te îndepărtezi mai tare de esență cu atât ești mai plăcut, susținut și încurajat. Ca atunci când obții permisul de conducere și cei care au crezut în tine te felicită, dar în sinea ta știi că ți-ai aranjat proba practică cu bani și nu te poți bucura. Adevărul și starea de spirit nu se pot cumpăra.

Au încetat să mai funcționeze relațiile între oameni, nu știu dacă ai observat, dar eu am simțit-o pe pielea mea. Un moment de sinceritate ne ajută să identificăm problema, apoi să spulberăm zidurile dintre noi. Cu aripile frânte eu continui să zbor și intențiile mele rămân pure.

Adevărul este că noi căutăm soluții chiar și în imposibil pentru a ne apropia de oamenii care nu ne vor alături de ei și o arată, falsăm, vrem să îi impresionăm, dar îi îndepărtăm pe cei care ne adoră așa cum suntem și o declară. Nu îi vedem pe cei de lângă noi, ne uităm în zare și ne pierdem printre străini. Nu mai suntem sinceri cu noi.

Îți împărtășesc opinia mea în scris, fiindcă am trecut prin așa ceva. Nu te ruşina cu familia ta, cu corpul tău sau locul de muncă, ruşinează-te atunci când afişezi un comportament violent sau egotic. În viață cel mai iubit și mai respectat este omul care își vede de treaba lui.

Atunci când eşti slab oamenii par răi, când devii puternic realizezi că oamenii răi sunt de fapt oameni răniţi, care răspund înapoi cu rău din cauza slăbiciunii. În continuare, cred, în ciuda părerilor şi a insultelor venite din partea lor, că dacă trăieşti frumos şi ai încredere în tine la final vei fi un om împlinit.

Înlocuiește afirmația of Doamne cu mulțumesc Doamne! Prima îți amintește de lipsurile care te apasă, a doua îți redă bucuria de a fi recunoscător. Frumusețea te înconjoară, rezervă-ți un moment de sinceritate în fiecare seară. Stai cu tine însuți în liniște și încearcă să schimbi felul în care percepi lucrurile nu lucrurile și vezi ce iese, s-ar putea să fii surprins.

Dacă ești mai tot timpul supărat nu înseamnă neapărat că ești un om matur, tot așa cum falsitatea nu afișează fericirea precum consideră unii. Iar un om fericit nu înseamnă neapărat că este fals, doar că adevărata fericire, luând în considerare lumea așa cum arată astăzi, a devenit un lux uriaș pentru niște oameni atât de săraci cu inima.

M-am întrebat de nenumărate ori în scurtele momentele de sinceritate din zilele mele cele mai cenușii, eu cine voi fi, cu ce voi contribui, pe mine cine mă va iubi? Cea mai mare parte din viață mi-am trăit-o imitând oameni, dorind să fiu ca ei din cauză că nu cunoscusem altceva. Astăzi visez să fiu ca mine și pășesc pe calea mea. Un moment de sinceritate pe zi este porția care îmi consolidează poziția.

Nu aș putea să mă compar vreodată cu un sportiv ambițios, disciplinat, puternic și încrezător în reușită, de pildă. Eu sunt individul care nu a dus niciun lucru la bun sfârșit. Dintr-o sută de proiecte începute, pe când urmam cursurile de caricatură la Palatul Național al Copiilor din București, am terminat doar zece, dar la care am renunțat din cauză că nu mi-au mai plăcut, le-am aruncat și m-am lăsat.

Uneori consider că nu am niciun talent, nicio pricepere, fac totul pe jumătate și nu am răbdare. Mă subestimez căci așa am fost educat, totuși desenam chiar foarte bine. Atunci când citești un articol de-al meu ori o postare pe Facebook și te miri de profunzimea și claritatea cuvintelor, eu sunt cel privilegiat, nu tu, căci sunt inspirat. Dacă nu aș mai fi ghidat nu aș mai putea să scriu un rând.

Respiră o clipă de sinceritate

Cad repede, mă plictisesc, nu pot de fiecare dată să iubesc așa cum îmi doresc. Ador natura dar nu pot sta prea mult timp în ea, iubesc oamenii dar de cele mai multe ori mă feresc de ei. Restricționez accesul unora la mesaje ca să nu fiu sufocat.

Refuz cititorii care îmi propun să se ocupe de organizarea evenimentelor prin țară cu scopul de a promova cărțile, cu toate că este un ajutor pentru mine și pentru oamenii care așteaptă să mă întâlnească. Și nu răspund cererilor protagoniștilor care mă invită la radio, în cea mai mare parte a timpului prefer să stau singur și să gândesc. Tot gândirea i-a ucis pe Jack London și alți vizionari oricât ar fi fost ei de iscusiți.

Pe parcurs viața m-a învățat multe, mult prea multe pentru o ființă atât limitată precum este omul și de aceea îi mulțumesc. O dovadă de curaj am dovedit deja făcându-mă auzit, dăruind ceea ce am primit și eu la rândul meu, altfel aș fi fost nimic.

Cu toate acestea mi-am revizuit cărțile a cincizecea oară înainte să le trimit la redacție, însă a doua zi am primit la telefon îndemnul să mă uit de două ori peste conținut, este plin de greșeli. Și am cheltuit peste două mii de euro pe promovare online fără să obțin prea multe rezultat. Oamenii nu m-au văzut, nu m-au înțeles și nu m-au iubit. Am încercat încă o dată și am eșuat din nou. Încă se întâmplă același lucru, dar mă uimesc când văd cât stăruiesc.

Am primit palme de ori de câte ori am oferit o mângâiere, o vorbă bună și un umăr pe care înlăcrimatul să își așeze capul. Am suferit cât alte câteva sute de oameni adunate la un loc, aceasta doar în prima jumătate de viață. Uneori am impresia că sunt nebun, dar ador nebunia mea, deoarece dacă aș putea să dau timpul înapoi aș alege exact același lucru.

Astăzi iubesc viața, încă pot să râd, să îi inspir și veselesc pe ceilalți. Sunt entuziasmat atunci când îmi plănuiesc o nouă călătorie, când fac curat în cameră, când scriu o un articol sau o carte, când mă plimb cu caiacul pe lac și începe să plouă, când merg la o terasă modestă în parc și îmi comand un frappe de ciocolată, cu gheață și frișcă.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.