Un moment de sinceritate îți va schimba starea

Un moment de sinceritate îți va schimba starea

Un moment de sinceritate îți va schimba starea

Uneori ai nevoie de un moment de sinceritate, e vital. Este drept că lumea de astăzi îți cere să fii tot mai fals. Cu cât te îndepărtezi mai tare de esență, cu atât ești mai plăcut, cât mai susținut și încurajat; ca atunci când obții permisul de conducere iar cei care au crezut în tine te felicită și totuși în sinea ta știi că ți-ai aranjat proba practică cu bani și regreți. Adevărul și starea de spirit nu se pot cumpăra.

Au încetat să funcționeze relațiile între oameni, nu știu dacă ai observat, am simțit-o pe pielea mea. Un moment de sinceritate ne ajută să identificăm problema, să dărâmăm zidurile construite. Cu aripile frânte eu continui să zbor și intențiile mele au rămas pure.

Adevărul este că noi căutăm soluții chiar și în imposibil pentru a ne apropia de oamenii care nu ne vor alături de ei și o arată, falsăm, vrând să îi impresionăm, însă, îi îndepărtăm pe cei ce ne adoră așa cum suntem și o declară. Nu îi vedem pe cei de lângă noi, ne uităm în zare și ne pierdem printre străini, nu mai suntem sinceri cu noi.

Îți împărtășesc opinia mea prin scris, căci am trecut prin așa ceva. Nu te ruşina cu familia ta, cu corpul tău sau locul de muncă. Ruşinează-te atunci când afişezi un comportament violent și egotic. Cel mai iubit și mai respectat este omul modest și pașnic, care își vede de treaba lui.

Atunci când eşti slab, oamenii par răi. Când devii puternic, realizezi că oamenii răi sunt de fapt oameni răniţi, care răspund înapoi cu rău din cauza slăbiciunii. În continuare, cred, în ciuda părerilor şi insultelor venite din partea lor, că dacă trăieşti frumos şi ai încredere în tine, la final vei fi un om împlinit.

Străduiește-te să înlocuiești afirmația of Doamne cu îți mulțumesc Doamne. Prima îți amintește de lipsurile care te apasă, a doua îți amintește de bucuriile pentru care uiți să fii recunoscător, frumusețea te înconjoară. Rezervă-ți un moment de sinceritate în fiecare seară. Stai cu tine însuți, în liniște, și încearcă să schimbi felul în care percepi lucrurile, nu lucrurile, și vezi ce iese. S-ar putea să fii surprins.

Dacă ești supărat nu înseamnă neapărat că ești un om matur, tot așa cum falsitatea mondenă nu îți garantează fericirea. Totuși, un om fericit nu înseamnă neapărat că este fals, doar că adevărata fericire, luând în considerare lumea așa cum arată acum, a devenit un lux uriaș pentru niște oameni atât de săraci, în inimă.

M-am întrebat de multe ori în scurtele momentele de sinceritate, din zilele mele cele mai cenușii, eu cine voi fi, cu ce voi contribui, pe mine cine mă va iubi? Cea mai mare parte din viață mi-am trăit-o imitând oameni, îmi doream să fiu ca ei pentru că nu cunoșteam altceva. Astăzi visez să fiu ca mine și înaintez pe calea mea. Un moment de sinceritate pe zi este porția care îmi consolidează poziția.

Nu aș putea să mă compar vreodată cu un sportiv ambițios, disciplinat, puternic și încrezător în reușită, de pildă. Eu sunt un om care nu a dus niciodată un lucru la bun sfârșit. Dintr-o sută cincizeci de desene, începute în copilărie, pe vremea când urmam cursurile de benzi desenate și caricatură la Palatul Național al Copiilor, din București, am terminat doar trei, la care imediat am renunțat, deoarece nu mi-au mai plăcut. Le-am aruncat și m-am lăsat.

Uneori consider că nu am niciun talent, nicio pricepere, fac totul pe jumătate și nu am răbdare. Mă subestimez, așa am fost educat, însă desenam chiar foarte bine. Atunci când citești un articol de-al meu sau o postare pe Facebook și te miri de profunzimea și claritatea cuvintelor, eu sunt cel privilegiat nu tu, sunt inspirat. Dacă nu aș mai fi ghidat nu aș mai putea să scriu un rând.

Cad repede, mă plictisesc, nu pot de fiecare dată să iubesc așa cum îmi doresc. Ador natura dar nu pot sta prea mult timp în ea. Iubesc oamenii dar de cele mai multe ori mă feresc de ei, restricționez accesul unora la mesaje, din când în când, ca să nu fiu sufocat.

Respiră o clipă de sinceritate

Refuz cititorii care îmi propun să se ocupe de organizarea evenimentelor prin țară, pentru mine sau pentru oamenii care așteaptă să mă întâlnească. Nu răspund la cererile protagoniștilor care mă invită la emisiuni de radio ca să vorbesc despre cărțile mele. În cea mai mare parte a timpului prefer să stau singur și să gândesc. Asta l-a omorât pe Jack London și pe alți vizionari, oricât ar fi fost ei de iscusiți și siguri.

E drept că pe parcurs viața m-a învățat multe, mult prea multe pentru o ființă limitată precum e omul și de aceea îi mulțumesc. O mișcare înțeleaptă și o dovadă de curaj am dovedit deja făcându-mă auzit, dăruind mai departe ceea ce am primit, altfel aș fi fost nimic.

Cu toate astea, mi-am revizuit cărțile a cincizecea oară înainte să le trimit la redacție, dar a doua zi am primit la telefon vestea: vă rog să vă uitați de două ori peste conținut, e plin de greșeli. Am cheltuit peste două mii de euro pe promovare online dar fără rezultat, oamenii nu m-au văzut, nu m-au înțeles și nu m-au iubit. Apoi am mai încercat odată și iar am eșuat. Încă se întâmplă același lucru, dar mă uimesc când văd cât stăruiesc. Au căzut alții mult mai mari, într-o secundă.

Am primit palme de ori de câte ori am oferit o mângâiere, o vorbă bună, un umăr pe care înlăcrimatul să își așeze capul. Am suferit cât alte câteva sute de oameni adunate la un loc și asta doar în jumătate de viață. Uneori am impresia că sunt tâmpit, însă ador nebunia mea. Știi de ce? Deoarece dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș alege exact același lucru. Așa am înțeles ce e puterea.

Mă uimesc când conștientizez că iubesc viața, că încă pot să râd și să îi înveselesc pe ceilalți. Sunt entuziasmat atunci când îmi plănuiesc o călătorie, când fac curat în cameră, când scriu o nouă carte, când mă plimb cu caiacul pe lac, când vine ploaia sau când merg la o terasă modestă, în parc, și îmi comand un frappe de ciocolată, cu gheață și frișcă. Simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns