Detașarea prin iubire, nu prin indiferență

Detașarea prin iubire, nu prin indiferență

Detașarea prin iubire, nu prin indiferență

Detașarea prin iubire este sănătate, indiferența înseamnă negarea dependenței și a posesivității. Prioritatea omului educat ar fi bine să fie renunţarea la orgoliu și ignoranță, nu consolidarea lor, ca să nu se urâţească în felul acesta şi să scadă dramatic în ochii unuia care a terminat doar patru clase. În ceea ce mă privește, eu şi egoul meu nu mai suntem împreună demult, I’m single!

Nu te lăsa pradă fricii atunci când traversezi o prăpastie. Dacă ştii că eşti slab şi nu poţi, nu privi în jos. Nu intra în panică dacă nu te regăseşti în lume, nici nu urma obiceiurile tuturor, pe rând sau pe toate în acelaşi timp, ca să fii acceptat de oameni, caută să îţi aminteşti cine eşti tu cu adevărat, de unde ai venit şi ce ai de făcut câtă vreme vei trăi aici.

Nu spune niciodată că ţi-ai fi dorit alţi părinţi, alt partener, alţi copii și că ai fi vrut să fii altcineva. Dacă nu ai fi avut pe nimeni sau nu ai fi existat deloc? În momentul când vei observa că doar bunurile materiale te pun în valoare, ca om, să cunoşti faptul că nu mai ai nimic de transmis.

Gelozia nu îl ţine aproape pe cel pe care îl iubeşti, ci îl îndepărtează de tine. Când simţi că eşti pe cale să pierzi pe cineva, lasă-l liber, dacă încă îl vrei în viaţa ta. Detașarea prin iubire lasă în spate toate durerile emoționale și frica de a pierde pe cineva.

Nu crede în coincidenţă, nici în horoscop, în schimb, înţelege faptul că tot ceea ce se întâmplă are legătură cu tine. Altfel nu te-ai fi aflat acum aici, martor la procesul desăvârşirii umane în desfăşurare.

Sufletul este ca cerul, atunci când e senin îi poţi observa grandoarea şi strălucirea, şi realizezi că poate fi întins la infinit, dar când e înorat devine apăsător şi se micşorează, din infinit se face finit şi în final se usucă. Pacea nu vine odată cu împlinirea dorințelor, vine în urma renunțării la ele și a detașării de griji. Toate cele de trebuinţă ni se dau la momentul potrivit.

Detașarea prin iubire de cei care te rănesc nu vine din răzvrătire și mândrie, nici nu conține dezamăgire. Zâmbetul trebuie purtat veșnic în suflet, nu pe buze, în mod falnic, în văzul unei lumi din ce în ce mai tristă. O uşă închisă e o punte spre succes, pe care Universul o aşază la picioarele celor puternici, care trec peste și sunt recunoscători pentru fiecare experiență, și o înțeleg. Căci succesul nu înseamnă doar să obții, ci mai degrabă să devii.

Lucrurile rele nu se întâmplă din vina ta. Nu te confrunți cu karma ta, cu condamnarea divină sau destinul aspru cu care consideri că te-a blestemat cineva, ci pur și simplu așa funcționează viața. La fel ca în cazul unui copac, unele crenguțe înfloresc, altele se usucă și cad, chiar dacă tu uzi copacul periodic și sapi pământul cu atenție.

Divinitatea nu a pedepsit pe nimeni niciodată. Dacă am înțelege adevăratul sens al cuvântului blasfemie, am realiza și că cea mai mare blasfemie rostită de cineva vreodată este afirmația că Dumnezeu judecă. Căci de fiecare dată când gândești că Dumnezeu judecă, transformi percepția ta în ceea ce privește înțelepciunea universală superioară și bună, infinită, liantul care leagă totul și îl ține la un loc, pe care îl numim dragoste sau Dumnezeu, într-una limitată, de om.

În cuvinte mai ușoare, atunci când o spui, consideri că Dumnezeu este păcătos ca și omul, că e slab și urăște. Iar păcatul înseamnă inconștiență, uitare, imposibilitatea de a te identifica cu adevărata esența a ta, care este ințelepciunea universală superioară și bună, infinită, liantul care leagă totul și îl ține la un loc, pe care îl numim dragoste sau Dumnezeu.

Nu tot ceea ce pare logic și bun, din punct de vedere mental, este cu adevărat benefic pentru tine sau pentru alții. Chiar și marii inventatori ai lumii s-au confruntat cu confuzia. Chiar și profeților cărora li s-a dat să vadă unde va ajunge lumea cu două mii de ai după ce au trăit ei, au văzut până într-un punct. Misterul este un element temeinic, care asigură buna desfășurare a jocului numit viața pe Pământ.

Detașarea prin iubire de lume

Ferice de omul care permite forţei binelui să se manifeste prin el, acela va birui lumea întunericului şi va trăi mai departe, în era Paradisului. Detașarea prin iubire de lumea relativului se produce în fiecare om care s-a trezit în spirit. Semnele se văd, simptomele îți sunt confirmarea, vechiul moare iar noul tu iese învingător.

Eu, pe parcursul vieţii, am fost hipnotizat de o putere a binelui, care mi-a transmis intenţiile ei, iar ele au devenit faptele mele. Şi i-am permis, totul a depins de mine și a fost alegerea mea. Nu o spun ca să mă laud, ci ca să vă iubesc, sunt exemplu pentru cei pe care îi întâlnesc.

Oamenii, datorită dezamăgirilor pe care şi le provoacă unii altora, au încetat să mai aibă încredere în ei şi au ales să trăiască bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie, în speranţa că nu vor mai fi înșelați și răniţi. Totuși, ei nu ştiu că rănile abia încep să usture, iar de fiecare dată când cred că s-au vindecat și au trecut peste, sângele țâșnește şi mai tare. Ei aleargă din floare în floare, crezând că ceilalţi sunt defecţi.

Şi oricine zice despre oameni că vor fi judecaţi de Dumnezeu, pentru faptele lor, este un om pierdut, al cărui discernământ dumnezeiesc cu care a fost înzestrat a fost amestecat cu învăţăturile oamenilor. Oare ce Fiinţă şi-ar da viaţa pentru răscumpărarea celor pe care îi iubeşte, ca apoi să îi pedepsească pentru faptul că fără Ea nu ar fi putut, şi ar fi murit?

Oamenii ar răzbate mai uşor dacă s-ar lua de mână ca să păşească împreună, iar viaţa ar fi mai plăcută. Detașează-te de tot, fii tu însuți, binele răzbate într-un final. Dumnezeu nu se va lepăda niciodată de om, aşa cum s-a lepădat omul de Dumnezeu. Îți mulțumesc pentru prietenia ta pe Facebook, simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns