Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi ea

Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi ea

Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi ea

Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi viaţa de tine, uiţi tot ce este mai frumos şi cât eşti de preţios. Atunci dai crezare temerilor, grijilor, slăbiciunilor și gurilor, care îţi amintesc că dacă ceilalți nu au reuşit sau nici măcar nu au încercat, nu vei reuşi nici tu. În realitate fiecare om este un învingător, nici nu ştii. Începem!

Când eşti adolescent deteşti să stai cu tine însuţi în prezent, însă îţi concentrezi toată atenţia către viitor, reacție pe care o resimți drept evadare din prezentul pe care îl urăşti. Ceea ce crezi că eşti îţi displace și nu te uiţi niciodată în ochii tăi profund, în oglindă, chiar dacă îţi petreci minim două ore pe zi perfecționându-ți aspectul pentru alții.

Douăzeci şi patru de ore pe zi, trei sute şaizeci şi cinci de zile pe an, aştepţi să se întâmple ceva care îţi va schimba viaţa, starea și energia, în adolescență, ca să începi să trăieşti cu adevărat. Și totuși, nimic nu se întâmplă, nu apare nicio crăpătură prin care să pătrundă un strop de lumină.

Cu cât înaintezi în vârstă ori te maturizezi, cele trei părţi care îţi alcătuiesc fiinţa se apropie şi începi să te simţi mai întreg, mai prezent și devii mai sensibil. Atunci reușești să te bucuri când te joci cu o pisică, când stai întins la plajă sau când ninge afară şi doar priveşti.

Atunci reușești să te bucuri de o seară magică de iarnă fără să contactezi repede pe cineva în scopul de a te face să uiţi de singurătatea care te-a fugărit până ai obosit. În schimb tu eşti împăcat aşa, admiri oamenii şi natura, și simți recunoștința. Abia atunci începi să trăieşti şi pentru tine în adevăratul sens al cuvântului.

Iarna simţi nevoia să te apropii de casă, să îţi cumperi un milion de lucruri, care îţi asigură confortul și te cuibărești lângă persoana iubită. Primăvara simţi nevoia să te detaşezi de ele ori de întreaga poluare psihică pe care o emană lumea nefericită din jur. Și vrei să zbori.

Odată am întâlnit o femeie extrem de frumoasă, îmi plăcea mult de ea. Îmi scrisese, fiindcă citea articolele pe care le postez pe Facebook iar ceva mi-a șoptit că trebuie să o cunosc, dorința de a experimenta.

Avea părul perfect, ochii mari şi privirea pătrunzătoare. Era matură în gândire, dornică de mai mult, și interesată de valori reale. Oare cum m-aş simţi în prezenţa ei, ce voce are? O, Doamne, pe ea trebuie să o întâlnesc cu orice preţ!

Era prematur să îi propun ceva, i-am spus că îi trimit prin FAN Courier o îngheţată iar, ea, răzând, mi-a zis să o aduc personal ca să nu se topească. Locuia la circa două sute de kilometri distanţă, asta nu m-a oprit să fac ce am simţit. I-am propus să ne întâlnim și ea a acceptat, din prima.

Şi aşa a fost. Am întâmpinat-o în oraşul ei, pe care mi l-a prezentat. Am cumpărat o cafea, am stat pe o bancă unde am trăit câteva ore plăcute împreună. Parcă a fost ireal, ne cunoşteam abia de două zile, în care comunicasem doar prin mesaje scrise.

Întâmplarea a făcut ca ea să nu mă placă în felul în care o plăceam eu sau, nu s-a simțit pregătită să se implice dar în ceva nou pentru ea, aşa că am decis să nu încerc să o conving că simte ceva ce nu simte. Aceasta nu m-a oprit să fiu recunoscător și să îmi amintesc cu emoţie de experienţa în care am trăit prezentul cu toată fiinţa.

Viaţa este minunată, oamenii sunt minunaţi și eu sunt minunat pentru că îi iubesc aşa cum sunt. Einstein afirma că oamenii îl iubesc și fără să îl înţeleagă. Charlie Chaplin simțea că oamenii îl iubesc privindu-l, fără să vorbească ori să le explice ceva. Pe mine oamenii mă iubesc privindu-mă dar şi înţelegându-mă.

Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi viaţa de tine, omiţi faptul că trăim într-o lume în care actori celebri au renunţat la carieră ca să trăiască simplu împreună cu familia. Avem oameni faimoşi care au rămas faimoşi şi bogaţi, alegând să trăiască simplu, împreună cu familia. Avem oameni care au avut tot dar au pierdut tot, şi oameni care nu au avut nimic dar nu au pierdut nimic.

Când te îndrăgosteşti doar tu și crezi că nu te adoră şi viaţa pe tine, omiţi faptul că avem munţi, mări, peşteri, râuri, păduri şi câmpii, şi junglă, şi deşert. Avem sporturi de iarnă, activităţi de vară, fie terestre, acvatice sau aeronautice.

Când te îndrăgostești doar tu, uiți

Când te îndrăgostești doar tu și consideri că ești o victimă, uiți că avem librării, cafenele, baruri, târguri, petreceri şi vacanţe în jurul lumii ori toate condiţiile necesare unor vieţi trăite în stil modern. Avem oraşe uriaşe în lume, peste tot. Tehnologia a explodat. Parcă pentru prima dată în istorie am hotărât să o folosim în scop productiv, prosper, de pace. Astăzi avem şansa de a ne face văzuţi şi auziţi.

Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi viaţa de tine, uiţi că putem frecventa resorturi cu tratamente termale, că putem practica nenumărate sporturi în săli special amenajate și dansuri, urmând lecţii de cha cha, putem zbura cu avionul sau cu balonul, cu elicopterul sau cu parapanta.

Ne putem plimba cu bicicletele, cu trotinetele, cu plăcile de skateboard, cu rolele. Noi putem naviga cu yachturi pe mare, putem vâsli cu caiacul pe râuri, ne putem petrece sfârşitul de săptămână la munte, în cabane dotate cu toate condiţiile.

Putem prepara mâncăruri, băuturi, deserturi, putem personaliza reţete și înălţa ştafeta. Noi filtrăm apa. Compunem melodii pe care atunci când le ascultăm ne dau lacrimile. Producem filme artistice atât de fermecătoare ori, scriem cărţi pătrunzătoare, vorbim cu Dumnezeu, revizuim viziuni, înţelegem istoria și o acceptăm, descifrăm legi cosmice, ne autocunoaştem şi împlinim.

Când te îndrăgosteşti doar tu şi crezi că eşti o victimă, omiţi că nu mai suntem fiinţe ale cavernelor chiar dacă încă mai învăţăm să comunicăm, să ne apreciem şi să ne respectăm. Noi am devenit oameni, tot ce mai avem de făcut e să ne-o demonstrăm. Simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns