Fericit într-o lume dărâmată, colorată frumos

Fericit într-o lume dărâmată, colorată frumos

Fericit într-o lume dărâmată, colorată frumos

Mulți oameni rătăcesc într-o lume dărâmată, colorată frumos, căutând scopul unei existențe efemere, de care devin conștienți că au primit-o în dar, fără merit. O lume tristă și minunată în același timp. Una rece, sinistră, întunecoasă, la fel ca Cosmosul în care ființele conștiente strălucesc. Te iubesc.

Am intrat cu pași repezi în ultima lună a anului, care aduce cu ea sărbătorile iernii. Un decembrie alb, geros și mult așteptat de un visător așa ca mine. Iubesc zăpada, în fiecare dimineaţă în care privesc de la fereastră cum lumea se albeşte îmi imaginez cum va arăta atunci când şi cu inimile oamenilor se va întâmpla la fel.

Afară văd o lume dărâmată în care respirăm printre picături, alergăm după nimicuri. Este lumea în care îmbătrânim prematur, hipnotizați de aspect, tânjind după carcase lucioase, fără motor. Aici Paradisul înseamnă plăcere, nu pace sau bucurie vie. Fericirea vine împreună cu tristețea, căci noi urâm și iubim în același timp, aceeași persoană.

E o lume provizorie, cu identități false care se năruie, frustrate din pricina slăbiciunilor lor. Aici, proștii se mândresc și înțelepții se rușinează. Bine ai venit în lumea minții, cea în care Dumnezeu a fost confundat cu diavolul inventat! O șoaptă de iubire ajunge la urechea ta prin amalgamul de cuvinte rostite de vânzătorii vicleni. Apare un surâs și o ușurare, simți o eliberare de ceea ce nu iubești.

Nu detesta nimic, iubește doar ceea ce îți place. Simte liniștea presărată printre cuvintele pe care le așez pe hârtie! Nu te mai lăsa amăgit de lume, fii eroul din piața interiorului tău. Și fii zâmbitor cu sufletul, nu doar cu expresia, ca să îți dai jos masca. Viața ta este despre tine, nu despre ceea ce crezi tu că ești. De aceea te doare de îngenunchezi.

Sufletul care ești îi iubește pe toți. El nu îi iubește doar pe cei pe care îi place sau pe aceia la care urmărește vreun interes. Sufletul nu emite judecăți de valoare ci se apleacă la picioarele vieții apoi o cintește. O minte vindecată se unește cu sufletul și prețuiește trupul, adoră adevărul și, sărbătorește viața. Cei ce nu se cunosc nu vin la petrecere.

Lucrurile materiale nu te pot săruta pe frunte și banii nu te pot respecta, gândirea pozitivă nu constă în a refuza să observi realitatea ci în a identifica scopul benefic al fiecărui așa zis eveniment negativ. Atunci tu zbori la unison cu speranța din care izvorăște viața. Lumea minții devine o ruină, doar așa această civilizație va reuși să se întoarcă la lumină.

Personal iubesc oamenii sinceri, care chiar dacă sunt săraci au privirile luminate. Iubesc toate animalele dar nu pot iubi omul transformat în animal, prin uitare și lăcomie. Evident, în viață nu toţi oamenii îţi sunt prieteni, chiar dacă interacţionezi zilnic cu ei, chiar dacă eşti sincer şi te deschizi şi râzi împreună cu ei.

De multe ori ai nevoie să îndepărtezi anumiţi oameni, în special pe cei ale căror valori morale ori sociale nu conţin sinceritate, pentru a face loc schimbării în viaţa ta. Iubeşte-i pe toţi, bucură-te de tot și totuși nu te lega de nimic.

Nu te ataşa de nicio imagine de sine, chiar dacă eşti altruist şi ai intenţii pure, lasă viaţa să curgă. Căci, de-a lungul istoriei cele mai înşelătoare capcane le-au fost înaintate bunilor samariteni.

Ești un om pe Pământ, ești un suflet unic și un spirit liber. Nu mai copia pe toată lumea, inspiră tu. Nu mai căuta să fii acceptat, acceptă tu. Nu căuta să fii iubit, iubește tu. Dăruiește tu. Simte liber tu. Nu plin de tine, împlinit de tine ai nevoie să fii ca să devii fericit într-o lume dărâmată, ale căror valori se năruie.

Oricine ai fi și orice ai face, te afli pe drumul cel bun, acela al maturizării, însă ai grijă să nu zăbovești prea mult pe Calea distrugerii. Viața devine frumoasă atunci când te abandonezi ei. Când încetezi să îi mai opui rezistență și lași ființa care ești să preia controlul, realizezi că tu ești viața. Acest lucru, dragul meu, se numește acceptare.

Abandonul într-o lume dărâmată

Abandonul mental nu este resemnare, este starea pe care puțini dintre maeștri consacrați reușeau să o atingă abia după o viață întreagă de meditație și căutări. Căci, viața e perfectă chiar și atunci când îți pleacă cineva drag. Chiar și atunci când ți se îmbolnăvește copilul mult iubit. Însă atunci când îți imaginezi că fericirea este altceva te doare.

Există oameni care se învelesc iarna cu cartoane dar afirmă că sunt fericiți, că oamenii sunt buni și că Dumnezeu îi iubește. Însă există și deținători de corporații, care afirmă că viața nu are niciun sens și că oamenii sunt șerpi, inimi reci născute din greșeală, scopul tuturor fiind acela de a muri.

Sunt fericit într-o lume dărâmată pentru că soarele mă mângâie pe față, că pot să îl privesc, că am ce să mănânc și pot să vorbesc. Sunt fericit într-o lume dărâmată fiindcă pot să gândesc. Inima mea s-a deschis atât de tare încât a îmbrățișat toate ființele care trăiesc în ea.

Conștiența vine ca un hoț, noaptea și aduce cu ea cheia Luminii. Sufletul tău se ridică la cer precum fumul ieșit din hornurile caselor la țară și dispare în oceanul atmosferei care îi primește pe toți și îi purifică.

Sunt fericit într-o lume dărâmată nu din cauză că îmi este bine, timp în care lumea se năruie, sunt fericit pentru că am primit vederea. O nouă viață s-a născut, o nouă formă cu o nouă conștiință, iar, ceața a trecut. Vârfurile brazilor s-au făcut văzute și brazii au strigat spre cer. Soarele i-a ascultat și a răsărit din nou pentru oameni.

Îți urez sărbători fericite și un an nou însoțit de realizări și experiențe bogate, trăite alături de cei dragi. Nu uita să îmbrățișezi noul, dar numai după ce îl analizezi cu amănuntul. Strecoară lumea exterioară prin filtrul interior.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lucrurile nu te pot săruta pe frunte, banii nu te pot respecta.
Gândirea pozitivă nu constă în a refuza să observi realitatea.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns