Cum văd viața la treizeci și doi de ani?

Cum văd viața la treizeci și doi de ani?

Cum văd viața la treizeci și doi de ani?

Am scris un nou articol cu ocazia zilei mele de naștere, despre cum văd eu viața la treizeci și doi de ani. Astăzi este ziua mea, sunt privilegiat că ai ales să îmi fi prieten și îți sunt recunoscător că mi-ai rămas alături. Prin mesajele pe care le trimit la tine nu te sfătuiesc să te iubești pe tine, te îndemn să înveți să o faci. Venerarea sinelui fals denotă nebunie. La mulți ani mie!

Până să afli cine ești și să înțelegi de ce ești, care este motivul, nu poți să fii fericit, departe de tine adevărata stare. În schimb, poți experimenta un sentiment de satisfacție atunci când obții un lucru de care cineva te-a convins că ai avea nevoie. Dar nu cunoști fericirea, iar încercările de a o găsi sunt zadarnice și te amăgești.

Uneori ai vrea să opreşti fluxul gândurilor dăunătoare măcar pentru cinci minute, ca să poţi să respiri, și nu cunoşti exact metoda. Sexul, drogurile și alcoolul nu îţi rezolvă problemele, ci amână înfruntarea lor. Cu bani poți cumpăra lucruri, dar nu poți cumpăra oameni.

Gândirea compulsivă a devenit boala secolului, iar depresia apare ca răspuns la suprasolicitarea ineficientă a minții. Forța acesteia seacă conștiența colectivă, energia creativă a fiecărui individ fiind irosită.

Tinerii inteligenți nu se dezvoltă pe ei, dar își vând abilitățile pe un salariu de trei mii de lei pe lună. Banii, le oferă senzația că trăiesc bine deoarece și-au câștigat dreptul de a consuma. În timp capacitatea lor de concentrare scade și sunt îndepărtați subtil. Ei nu au trudit pentru ei, ci au clădit visurile altora în schimbul accesului permis la lumea modernă.

Magnații cunosc slăbiciunile omului. Prin lăcomie ei îl țin la statutul de rob. O casă, o mașină și un smartphone, ori zece, sunt lucruri trecătoare, la fel și tinerețea pe care nu o mai poți recupera.

Să nu spui niciodată că nu ai timp să stai cu copilul tău, să îţi vizitezi părinţii, să citeşti o carte, să stai seara relaxat treizeci de minute în cadă. Dacă situaţia nu îţi permite, fă ceva în privinţa aceasta pentru tine, altfel te ofilești.

Viața la treizeci și doi de ani mi-a arătat că dacă vrei să aduci pacea în lume, trebuie să te împaci cu tine însuți mai întâi. Dacă vrei să fii fericit ai nevoie să te acomodezi cu liniștea. Dacă intenționezi să arăți că ești o persoană bună nu e necesar să te înscrii în asociații, să donezi sume astronomice și să apari pe la televizor, este de ajuns să îi oferi celui de lângă tine o mână de ajutor.

Este nevoie de ajutor chiar lângă tine, nu trebuie să încerci să hrănești copiii din Africa, iar dacă nu îți stă în putere să o faci blamezi sistemul pământesc sau forțele cerești. Dacă fiecare om l-ar ajuta pe cel de lângă el, rețeaua s-ar extinde până în Masaka, acolo fericirea încă există deoarece egoul nu a avut niciun interes să intervină. În realitate ei motivează lumea occidentală.

Unui bătrân îi înseninezi întreaga zi doar dacă opreşti autobuzul între staţii și îi permiţi să coboare, ori dacă îi vinzi o pâine fără douăzeci de bani, ori dacă îi cari sacoşa sau îi ţii uşa deschisă la lift. Viața la treizeci și doi de ani, mi-a demonstrat cât de uşor este să îi faci cuiva ziua mai bună.

Păstrează-te sănătos, păstrează-te sănătos, păstrează-te sănătos! Aș scrie un întreg articol așa sau o carte. Tot ceea ce îți gâdilă egoul, îți usucă inima și îți îmbolnăvește trupul. Întrebarea rămâne doar tu în ce direcție vrei să crești? Una are viitor, cealaltă dispare ușor.

Viața la treizeci și doi de ani e limpede și plină de surprize. Indiferent de faptul că trupul este expus erodării, adică îmbătrânirii, pe durata vieții, că mintea se maturizează iar apoi cedează, ființa care ești rămâne copil. Știi despre ce vorbesc, ai simțit, și nu doar odată, senzația intensă a faptului că in interior ai rămas un copil, chiar dacă te apropii cu pași grăbiți de vârsta a treia.

Atunci când este extrasă din minte realizezi cum conștiența se eliberează din lanțurile timpului psihologic și astfel nu se supune legilor de natură fizică și psihică. Ea leagă trecutul și viitorul, și le aduce în prezent. Atunci sufletul ți se vindecă, ca după o zgârietură mică, și te trezești din visul minții ca și cum ai fi clipit o secundă. Această secundă ți-a dăruit cei șaptezeci de ani în care ai experimentat lumea cu mintea.

Viața la treizeci și doi de ani

De fiecare dată când îți faci planuri cu viața ta te înșeli. Atunci mai rupi câte o bucățică din harul bucuriei și o vinzi garanției. Garanția este o iluzie, misterul este adevărul căruia i te împotrivești. Dar când lupți cu viața îmbătrânești, viața la treizeci și doi de ani te împinge să gândești.

Nu îți obliga copilul să respecte un program culinar dacă îl iubești, dar în cazul în care nu îl va respecta îl vei arăta latura severă a ta. Forțându-l să asimileze atunci când corpul său nu o cere tu îl îmbolnăvești. Nimeni nu a uitat să mănânce pe această planetă.

Un bebeluș plânge atunci când îi este foame. În acel moment mecanismul corpului funcționează perfect. El trimite semnale de atenționare în jur. Hrănirea bebelușului nu poate întârzia prea mult deoarece corpul se află în creștere. Spre deosebire de un bebeluș, un copil sau un adult, cere.

În zilele cu activități mai intense, ca antrenamentele fizice, corpul tău va consuma mai multă hrană și desigur, mai bogată în consistență, spre deosebire de zilele în care stai tolănit în canapea și te uiți la televizor.

De fiecare dată când îți forțezi copilul să se hrănească, îl predispui la îmbolnăvire. Mai târziu el se va confrunta cu obezitatea, sistemul său imunitar va deveni mai lent, iar, digestia va fi leneșă, stomacul se va obișnui să primească în cantități mari, din care va asimila foarte puțin. Pot apărea blocaje intestinale.

Corpul răspunde mai bine atunci când este hrănit mai rar decât atunci când i se administrează în exces. Există mai multe cazuri de îmbolnăvire înregistrate la obezi decât la cei slabi. Informează-te, nu uita să citești, alege să crești.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Dacă vrei să aduci pacea în lume, împacă-te cu tine însuți.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns