Despre iluzie și conștiență cu Alberto Bacoi

Despre iluzie și conștiență cu Alberto Bacoi

Despre iluzie și conștiență cu Alberto Bacoi

Despre iluzie și conștiență, dat fiind faptul că am refuzat prima invitație la radio, am dezvoltat o discuție telefonică mai mult decât interesantă cu protagonistul. Din ea am extras câteva fragmente, pe care apoi le-am unit, cu scopul de a îți dărui acest articol prețios.

Nu riposta atunci când cineva te jignește, deoarece nu te temi de nimic. Dacă consideri că omul tace atunci când se teme însă unul neînfricat va răspunde provocării fără ezitare, ca să își apere opinia, demnitatea, ești un prizonier în realitatea aparentă. În felul acesta procedează un om slab, care cunoaște că opinia i-ar putea fi clătinată. El nu este încrezător în identitatea sa, de aceea reacționează violent, ca să se apere.

În fața unui uragan, cel ce și-a construit casa pe o fundație sănătoasă nu va alerga speriat să lege pilonii clădirii cu funii sau să urce saci de nisip pe acoperiș. Teama și incertitudinea trimit oamenii la război, dragostea, în schimb, se comportă ca un părinte matur în gândire și iubitor în inimă.

Atunci când ești invidios pe alții, în realitate te sabotezi pe tine. Nu îl privi pe cel care reușește ca pe un dușman, ci tratează-l ca pe un prieten. Gelozia este ca rugina, ea nu se va opri până nu va rămâne nimic din tine. Secretul este să îți înfrunți neputința. Mergi la acea persoană pe care ești gelos și spune-i că o admiri, ca să te descătușezi.

Nimic din ceea ce faci nu te face cu adevărat fericit. Aceasta din cauză că tu cauți să faci ce face toată lumea, nu ce îți dorești cu adevărat să faci. Adevărul este că nici nu știi ce îți place, din cauză că nu te cunoști.

În viață omul alege din variantele care îi sunt puse la dispoziție de către societatea care a hotărât pentru el, nu din ceea ce este el în esență. Preferi brandul unei perechi de încălțăminte sport, în comparație cu altul, apoi îl cumperi. Atunci alegi una dintre variantele care există, dar nu poți alege ceva ce nu există până nu ajungi să te cunoști.

Mulți vorbesc despre cunoaștere de sine, despre iluzie și conștiență. Totuși nimeni nu predică ceva concret. Nimeni nu îți poate spune cine ești ori ce e bun pentru tine. Ești nevoit să te descoperi singur și să decizi pentru tine. Ceea ce crezi că ești se datorează în totalitate formării pe care ai primit-o.

Am citit despre un bebeluș care a fost lăsat într-o pădure de către ai săi părinți, iresponsabili, dar pe care l-au găsit și îngrijit lupii. În adolescență, tânărul, chiar dacă își formase această convingere despre el, nu era lup.

Tot așa este și cu sufletele care aleg să vină pe Pământ și tot așa se întâmplă în cazul oamenilor care se nasc liberi iar pe parcurs religia pune stăpânire pe mintea lor. Identitatea provizorie este iluzia, conștiența te eliberează de ea.

Într-o zi, cineva mi-a spus că a fost ateu întreaga viață, dar pe parcurs a ajuns la concluzia că oamenii au nevoie să creadă totuși în ceva, fiindcă altfel se pierd. În realitate însă el nu a fost niciodată ateu, doar s-a răzvrătit împotriva dumnezeilor inventați de oameni. Acești oameni l-au convins că oamenii au nevoie să creadă în altceva, în afară de ei înșiși. Conștiența se manifestă în inimile oamenilor, nu în biserici sau în adunări.

Cărțile Vorbind cu Dumnezeu nu se găsesc în toate librăriile deoarece nu toți oamenii sunt pregătiți să îmbrățișeze adevărul. Mergi și spune-i unui vânzător că merele lui nu sunt sănătoase, fiindcă le-a forțat creșterea, cu substanțe dăunătoare pentru orice organism. Crezi că le va arunca sau le va vinde, în continuare, conștient fiind dar de faptul că sunt nocive? Tot așa este și cu societatea și valorile ei.

Tot societatea te-a convins că oamenii sinceri sunt și slabi, trebuie să îți creezi o imagine puternică, rece. Oare cine este mai puternic, unul care și-a construit o fortăreață în care se tot ascunde, ori unul care stă în picioare dezarmat în plin război?

M-am folosit de acest exemplu ca să mă fac înțeles, în realitate însă viața nu este o luptă, în afara iluziei ea devine un prilej de bucurie. Viața este pace, furtună și apoi e pace din nou. Astfel, sunt percepute cele trei etape: copilăria, tinerețea, iar la final bătrânețea.

Între iluzie și conștiență

Să nu crezi de fiecare dată tot ceea ce vezi căci ceea ce vezi va fi mereu influențat de ceea ce simți. Dacă realitatea pare întunecată, se întâmplă din cauză că amâni rezolvarea conflictelor din interior sau că te ghidezi după valorile vechi, care, nu sunt chiar valori, sunt mai degrabă înlocuitoare ale adevăratelor simțiri, exprimate de nucleul ființei care ești, prin care se manifestă conștiența.

Să aduci Lumina în lumea întunericului este o sarcină grea. Secretul este să vii spre Lumină, nu să te străduiești să creezi tu Lumina. Oamenii care te urmăresc te vor vedea și vor veni după tine, iar astfel veți ieși la lumină. Lumina exista și înaintea ta, nu ai creat-o tu, tu doar ai ales să o răspândești.

Când te străduiești să creezi Lumina prin propriile puteri, sfârșești prin a îți pierde mințile. E necesar să te păstrezi sănătos. Un om sănătos se poate îngriji de unul bolnav, doi oameni bolnavi nu își pot purta de grijă singuri.

Decât să le faci pe plac tuturor din teama de a nu rămâne fără prieteni, mai bine ai învăţa să te descurci singur. Nu îți învinovăți niciodată familia sau prietenii, pentru situația ta actuală, află ce te motivează și caută să te ridici. Mai târziu ți se va clarifica motivul pentru care ea a decurs așa.

Să nu îi plângem pe cei care au plecat, să îi iubim. Să nu confundăm iubirea cu o atingere fizică, noi să consolidăm relații nevăzute care înconjoară Pământul și îl încălzesc. Dacă am utiliza în scopul păcii ori prosperității energia pe care o consumăm pe competiție și conflicte, am vizita toate galaxiile și apoi le-am popula. Atunci Începătorul și-ar fi încheiat lucrarea și așa se va întâmpla.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Nu urî ceea ce nu înțelegi, acceptă ceea ce ești iar în călătoria ta să nu rănești pe nimeni.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns