Despre iluzie și conștiență, dat fiind faptul că am refuzat prima invitație la radio, am dezvoltat o discuție telefonică mai mult decât interesantă cu protagonistul. Din ea am extras câteva fragmente, pe care le-am unit cu scopul de a îți dărui acest articol prețios. Perioada sărbătorilor se apropie și vei avea mai mult timp pentru tine ca să citești, să iubești.
Nu riposta atunci când cineva te jignește, deoarece tu nu te temi de nimic. Dacă consideri că omul tace atunci când se teme, iar unul neînfricat va răspunde fără ezitare ca să își apere opinia, demnitatea, ești prizonier în realitatea aparentă. În felul acesta procedează omul slab, care cunoaște faptul că opinia i-ar putea fi clătinată. El nu este încrezător în sine, de aceea reacționează violent, ca să se apere.
În fața unui uragan cel care și-a construit casa pe o fundație solidă nu va alerga speriat ca să lege pilonii clădirii cu funii sau să urce saci de nisip pe acoperiș. Teama și incertitudinea trimit oamenii la război, dragostea se comportă ca un părinte matur în gândire și iubitor în inimă.
Atunci când ești invidios pe alții în realitate te sabotezi pe tine. Nu îl privi pe cel care reușește ca pe un dușman, tratează-l ca pe un prieten. Gelozia este ca rugina, ea nu se va opri până nu va măcina totul în tine. Secretul este să îți înfrunți neputința. Mergi la acea persoană pe care ești invidios și spune-i că o admiri, ca să te descătușezi.
Nimic din ceea ce faci nu te face cu adevărat fericit, din cauză că tu cauți să faci ce face toată lumea, nu ce îți dorești cu adevărat. Adevărul este că nu știi ce îți place, căci nu te cunoști. Și să nu crezi că nu ești îndeajuns de bun dacă oamenii nu te observă sau nu te apreciază încă, tu ai valoarea ta.
În viață, omul alege dintre variantele care i-au fost puse la dispoziție de către societatea care a hotărât pentru el, nu din ceea ce este el în esență. Preferi brandul unei perechi de încălțăminte în comparație cu altul și îl cumperi. Atunci alegi una dintre variantele care există, dar nu poți alege ceva ce nu există.
Mulți vorbesc despre cunoașterea de sine, despre iluzie și conștiență, dar puțini expun ceva concret. Adevărul este că nimeni nu îți poate spune cine ești și ce este bun pentru tine, ești nevoit să te descoperi tu și să decizi pentru tine. Ceea ce crezi că ești se datorează în totalitate formării pe care ai primit-o.
Am citit despre un bebeluș care a fost lăsat într-o pădure de către ai săi părinți iresponsabili, pe care l-au găsit și îngrijit lupii. În adolescență, tânărul, chiar dacă își formase această convingere despre el, nu era lup. Tot așa este și cu sufletele care vin pe Pământ.
Oamenii se nasc liberi, dar pe parcurs sistemul politico-religios pune stăpânire pe ei. Identitatea provizorie care ți se dă este iluzia, Conștiența te eliberează de ea. Atunci când opiniile sunt multe, iar oamenii au dovedit că își urmăresc interesele și nu mai știi în ce să crezi, încrede-te în tine. Va veni o zi în care vei înţelege că cel în care trebuia să ai încredere eşti tu.
Cineva mi-a spus că a fost ateu întreaga viață, dar pe parcurs a ajuns la concluzia că oamenii au nevoie totuși să creadă în ceva. În realitate el nu a fost niciodată ateu, doar s-a răzvrătit împotriva dumnezeilor inventați de oameni. Acești oameni l-au convins că oamenii au nevoie să creadă în altceva în afară de ei înșiși. Conștiența se manifestă în inimile oamenilor, nu în biserici, moschei sau sinagogi.
Cărțile Vorbind cu Dumnezeu nu se găsesc în toate librăriile deoarece oamenii sunt pregătiți să îmbrățișeze adevărul. Mergi în piață și spune unui vânzător că merele lui nu sunt bune din cauză că le-a forțat creșterea stropindu-le cu substanțe dăunătoare pentru orice organism. Crezi că le va arunca sau le va vinde în continuare, conștient fiind de faptul că sunt nocive? Le va vinde, tot așa cum majoritatea apără societatea și valorile ei false.
Între iluzie și conștiență
Viața nu este o luptă, în afara iluziei ea este un prilej de bucurie. Viața e pace, furtună și apoi e pace din nou. Așa sunt percepute cele trei etape umane: copilăria, tinerețea, iar la final bătrânețea.
Să nu crezi tot ceea ce vezi, căci ceea ce vezi va fi mereu influențat de ceea ce simți. Dacă realitatea este întunecată se întâmplă din cauză că amâni rezolvarea conflictelor din interior și te ghidezi după valorile vechi, care nu sunt chiar valori, sunt mai degrabă înlocuitoare ale adevăratelor simțiri, exprimate de ființa care ești, prin care se manifestă Conștiența.
Să aduci lumina în lumea întunericului este o sarcină grea. Secretul este să vii spre lumină, nu să te străduiești să creezi tu lumina. Oamenii care te urmăresc te vor vedea și vor veni după tine, iar astfel veți ieși la lumină. Lumina exista și înaintea ta, nu ai creat-o tu, tu doar ai ales să o răspândești.
Atunci când te străduiești să creezi lumina prin propriile puteri sfârșești prin a îți pierde mințile. Este necesar să te păstrezi sănătos. Un om sănătos se poate îngriji de unul bolnav, doi oameni bolnavi nu își pot purta de grijă singuri. Așa că nu urî ceea ce nu înțelegi, acceptă ceea ce ești, iar în călătoria ta să nu rănești pe nimeni.
Decât să le faci pe plac tuturor din teama de a nu rămâne fără prieteni, mai bine ai învăţa să te descurci singur. Nu îți învinovăți niciodată familia sau prietenii pentru situația ta actuală, află ce te motivează și caută să te ridici. Mai târziu ți se va clarifica motivul pentru care viața ta a decurs astfel.
Să nu îi plângem pe cei care au plecat, să îi iubim. Să nu confundăm iubirea cu atingerea fizică, să consolidăm relații nevăzute care înconjoară Pământul și îl încălzesc. Dacă am utiliza în scopul păcii și al prosperității energia pe care o consumăm pe competiție și conflicte, am vizita toate galaxiile și le-am popula. Atunci Începătorul și-ar fi încheiat lucrarea și așa se va întâmpla.
