Îmi amintesc, învățături din lumea iubirii

Îmi amintesc, învățături din lumea iubirii

Îmi amintesc, învățături din lumea iubirii

Îmi amintesc de iubirea care ne-a adus aici, în forma pe care o alcătuim în prezent, de fiecare dată când îmi aloc un moment de liniște și stau cu mine însumi, fericit. Îți sunt recunoscător pentru că mă urmărești pe Instagram sau pe Facebook și că mă susții cu o apreciere și un comentariu mereu.

Îmi amintesc cine sunt ori ce am venit aici ca să fac. Îmi amintesc că atunci când am hotărât să vin am tremurat, iar când mi s-a permis să vin m-am speriat. Îmi amintesc că am studiat despre oameni, despre slăbiciunile și fricile lor, și despre programele de control care au fost create ca să îi stăpânească și să le stârpească libertatea, să se joace cu viețile lor și să se hrănească cu energia lor.

Eu nu merg la vot, căci nu cred în capacitatea unui om de a conduce ori a salva situația altor oameni inconștienți și neajutorați, asemeni lui. În realitate ajutorul este în fiecare om. Dacă aș vota, aș susține sclavia, aș încuraja omul să își ateste statutul de animal. Atunci aș descuraja căutarea interioară a unui Dumnezeu desăvârșit, iubitor și iertător, Unul plin de soluții, și aș încuraja în schimb monarhia modernistă, sistemul constituțional întocmit de tirani.

Oamenii, chiar dacă sunt oi și au dovedit-o astăzi nu mai au nevoie de un păstor. Păstorul a coborât în inimile lor și îi ghidează de acolo. El a promis că o va face și a făcut-o, iar noi I-am promis că vom identifica dar valoarea darului și vom fructifica puterea interioară din noi.

Spunea cineva că oamenii au fost distruşi mental cu tehnologia, însă nu este așa. Căci cu smartphoneurile mulţi au început să fotografieze natura şi animalele. Şi pentru prima dată în istorie omul conştientizează importanţa de a se apropia de ea. Nu lăsa oamenii să te convingă că nu ești îndeajuns de bun pentru ei, deoarece dacă vor reuși, ea va deveni realitatea ta.

În lume există o motivație lumească și o motivație cerească. Cea dintâi îi place minții, ea îți promite că poți câștiga lumea doar pentru tine. Cu cea de-a doua se desfată inima, aceasta îți dezvăluie adevărul despre ființa care ești, iar pentru prima dată înțelegi scopul evenimentelor pe care le trăiești.

Adevărul este că viața este veșnică, ființa nu moare niciodată, de ori de câte ori își va schimba trupul. În Univers nu există o pedeapsă divină ci pe Pământ există o pedeapsă a oamenilor. Dacă te îndoiești de iertarea divină, judecata oamenilor stăpânește cu stăruință asupra ta.

Nu urăşti oamenii, dar uneori ai nevoie să decizi tu singur, pentru tine, ca să creşti, de aceea pleci. Iubitule, tu nu fii întotdeauna autoritar cu cei pe care îi iubești, ca să nu decazi în ochii lor și treptat să îi pierzi. Arată-le și iubirea ta, ca ei să te respecte și să te asculte.

Desigur, ai observat cum poţi schimba energia oamenilor atunci când intri într-o încăpere în care cineva este furios şi posomorât. În prezenţa ta parcă i se luminase chipul şi avea chef de vorbă. Totul începe cu un zâmbet şi un salut.

Când intru pe profilurile celor care mă urăsc și se manifestă văd doar știri despre preoți, politicieni și medicamente, iar realizările personale și indubitabil gândirea, lasă de dorit, de aceea le înțeleg frustrarea, nu ripostez. Iubirea are alte soluții, înțelepciunea are alte aspirații, pacea manifestă un alt comportament.

Îmi amintesc că în viața trăită pe Pământ am simțit cruzimea, am cunoscut batjocura și am simțit dezamăgirea. Dar mi-am amintit iubirea și imediat m-a invadat liniștea. Și de fiecare dată când iubesc, îmi amintesc că nu este niciun pericol in jur, că lumea este un loc prietenos iar oamenii sunt buni în măsura în care găsesc puterea.

Nu vine sfârșitul lumii, furtuna abia a trecut, la fel și pericolul, acum trebuie să ne obișnuim cu liniștea, noi am fost învățați să trăim în alertă, de aceea ne îmbolnăvim.

Îmi amintesc sânul dragostei fără margini ce mă așteaptă cu dor. Îmi amintesc lacrimile vărsate pentru mine, odată cu plecarea mea și strigătele de bucurie care mă vor asurzi atunci când voi reveni. Îmi amintesc ceea ce încă nu s-a întâmplat și gândesc că am înnebunit. Dar când totul se împlinește așa cum am hotărât îmi amintesc puterea.

Casa mea e mare și în ea încap miliarde de suflete ca mine și ca tine. Totuși articolul de astăzi nu este despre mine, este despre tine suflet călător. Reține, cititul este odihnă pentru trup, mângâiere pentru minte, aripi pentru suflet și combustibil pentru spirit.

Înțelepciune din lumea iubirii

Îmi amintesc fiorii pe care i-am simțit când am ținut prima dată pe cineva de mână ori îmi amintesc prima seară de iarnă pe care am petrecut-o împreună. Afară totul era înghețat, și totuși focul inimilor noastre topea realitatea rece pe care o proiecta lumea.

Îmi amintesc că Pământul este cel mai frumos Paradis, iar oamenilor le-a mai rămas să o înțeleagă, să îl prețuiască, să îl ocrotească sau să îl păstreze curat și sănătos. Îmi amintesc că în lumea guvernată de iubire nimeni nu dormea pe străzi, nu existau bolnavi deoarece nu existau boli. Bolile de carne trecuseră demult, dar copiii citeau despre ele la școală, în manualele de istorie.

În lumea iubirii, atunci când un bărbat se răstea ceilalți se opreau și îl îmbrățișau, se interesau de soarta lui, apoi îi ofereau ajutorul de care avea nevoie și îi aduceau la cunoștință faptul că a fost răpus de mânia din trecut. Cea care a trecut. Toți cei care fuseseră prezenți la eveniment rămâneau prieteni toată viața.

Ura ori disprețul față de religioși și religie trecuse, chiar dacă nu mai existau demult așa ceva, căci oamenii care au iertat au transformat fostele clădiri bisericești în adăposturi pentru copiii nevoiași și în spitale. Dar spitalele arătau ca hotelurile. Apoi și spitalele au fost desființate, căci, așa cum am spus deja, pe Pământ bolile trecuseră.

Eu am ales să trăiesc simplu. Și tu poți trăi la fel. Dacă ai o pasiune, amintește-ți care este aceasta. Îi acorzi atenția și energia care i se cuvine sau o lași să se stingă în tine?

Colecționează cât mai multe momente în care stai cu tine și te simți liniștit, momentele în care nu mai alergi după nimic. Însă, mult mai importante sunt acelea în care nu mai fugi de nimic. Așează pietrele cu înțelepciune ca să nu îți pierzi echilibrul și să traversezi râul.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Nu urăşti oamenii, dar uneori ai nevoie să decizi tu singur, pentru tine, ca să creşti, de aceea pleci.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns