O hârtie și un stilou, o poveste pe viață și pe moarte

O hârtie și un stilou, o poveste pe viață și pe moarte

O hârtie și un stilou, o poveste pe viață și pe moarte

O hârtie și un stilou, o poveste pe viață și pe moarte, încercări repetate, inspirație în loc de aer, iubirea ca reper, răni adânci ori o nevoie indispensabilă de vindecare. Vreau o hârtie și un stilou, o coajă de pâine și un acoperiș deasupra capului, cu ele voi salva lumea. Cineva îmi cerea o scurtă descriere despre cine sunt, ce fac și ce vreau. Începem.

Anii copilăriei mi i-am petrecut îngrijindu-mi tatăl diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, vizitându-l săptămânal la spital. Câțiva ani mai târziu fratele meu i-a călcat pe urme. Am rămas orfan în București, la vârsta de nouă ani și am trăit așa alți nouă. Între timp am renunțat la studii și la orice fel de viață socială, însă la un moment dat am încercat să mă integrez dar fără rezultat.

Am proiectat și renovat cred sute de locuințe. Am lucrat pe nenumărate șantiere și în câteva depozite de tip electric și farmaceutic. Am fost șofer și vânzător, rău platnic, uneori iresponsabil, un fugar. Am fost gelos și invidios, călău și victimă. Și am răbdat de foame, la propriu. În cele mai fericite din zile, mă hrăneam cu resturile din tăvile pe care le lăsau clienții pe mese în restaurantele Burger King și KFC.

Sunt la bază desenator tehnic, un caricaturist fără diplomă, om cu Esență iubitoare mai întâi. Am cunoscut o fată de care m-am îndrăgostit și m-am amăgit. În scurtă vreme, toate visele mele s-au năruit. M-a lovit falimentul financiar, cel emoțional și al stimei de sine. Atunci am murit pentru prima dată.

Am zis, dă-mi o hârtie și un stilou, o coajă de pâine și un acoperiș deasupra capului, și voi salva lumea. Sunt gata să fac orice. Am scris cinci cărți și câteva sute de articole de atunci și până astăzi. Am întâlnit oameni minunați despre care nu știam că mai există și am vizitat Europa, am ieșit și în afara ei. Astăzi, viața mea s-a transformat într-un film cu final tragic dar fericit. Dacă mi-ai citit gândurile și te-ai regăsit printre ele, am câteva sfaturi pentru tine.

În viață fă ceea ce îți place și nu te lăsa influențat de nimeni, lasă-te purtat de mister. Viața se prelinge la fel ca apa unui râu care se mulează pe fiecare pietricică și indiferent cât de dură ar fi, o mângâie. Și tu îți poți modela viața cu mâinile goale.

Tu zboară peste munți și abisuri, așa cum planează un vultur. Reînvie pacea în interiorul tău. Acordă-ți a doua șansă. Trăiește printre oameni, dar bazează-te pe tine. Cel mai important este să fii tu însuți. Nu deveni produsul cerințelor comerciale actuale. Nici nu te lăsa influențat de tradițiile din trecut. Observă lumea, ia ce e bun din ea și înaintează pe drumul tău. Trendurile vin și pleacă, așa a fost mereu, tu ești ceea ce rămâne.

Observi oftând cum din ce în ce mai puțini rămân curați, fideli iubirii și înțelepciunii, adevăratei Naturi a omului așa cum îl cunoaștem. Marea majoritate amestecă adevărul cu interesele, ca să își hrănească nevoile și cad din cer, apoi pentru puțină vreme își creează biserici și politici, conduse de lăcomie și control, iar astfel vânează inimi slabe care le urmează jocurile. Îngerii plâng pentru frații lor, care s-au mulțumit cu atât de puțin, pentru un timp atât de scurt! O viață trăită în trup și atât.

În tinerețe cei mai mulți dintre tineri aleargă ca să devină ceea ce nu sunt. Dar la bătrânețe, când li se ia ceea ce nu sunt, nu mai știu cine sunt. Ei nu se cunosc, de aceea nu se urmează și în final se pierd. Dacă ai avea toate bogățiile acestei lumi, dacă ai avea faimă și apreciere din partea multora, dar nu ai liniștea care îți mângâie șederea în ea, nu ai nimic.

Pe când locuiam în Leonberg, un orășel medieval arhitecturat, din Germania, și treceam prin Campusul Universității din Vaihingen în orașul Stuttgart, am avut privilegiul să interacționez cu un tânăr motivat care se antrena în fiecare dimineață, perfecționându-și echilibrul prin executările repetate de backflip stând pe o chingă legată de doi copaci. Sportul se numește slickline, corectează-mă printr-un comentariu pe Facebook dacă deții informații clare cu privire la activitatea menționată.

O hârtie și un stilou aduc speranța

În timp ce se antrena cu pasiune prin campus treceau mii de studenți care se duceau grăbiți să își urmeze cursurile. L-am întrebat pe tânărul sportiv dacă studiază în acea universitate iar în pauzele dintre cursuri iese la antrenament și a spus că nu, el nu crede în învățământ dar se antrenează în fiecare zi în campus pentru a îi inspira și pe studenți să creadă în pasiunile lor. A spus că în viață nu universitatea și locul de muncă îți vor plăti facturile. Tu vei fi nevoit să o faci, prin orice mijloace. Îl chema Mark.

Patru luni mai târziu Mark fusese sponsorizat de Red Bull. El semnase un contract cu National Geografic în vederea realizării unui documentar uriaș. Se pregătea să plece în Statele Unite ale Americii pentru următoarele luni. Avea o inimă atât de puternică și o carieră strălucitoare în față. M-am emoționat până la lacrimi pentru el.

Oamenii cred că nu au nimic de câștigat dacă sunt iubitori ori autentici, atunci de ce să o facă? Dar cei care nu sunt iubitori mor. Ei mor în adevăratul sens al cuvântului, nu le moare doar trupul. Fiindcă, atunci când nu ești iubitor îți pierzi identitatea. Esența ființei care ești este iubirea. Ea se hrănește oferind iubire. Mintea este opusul iubirii iar tu te identifici cu ea. Ceva din lumea ta te-a convins dar ca ești doar o unealtă mai degrabă decât Constructorul însuși, de aceea mori.

Atunci când iubești te câștigi pe tine, când urăști îți bați joc de adevăratul tu dar înalți în slăvi dușmanul cel mai de temut al omului, care este egoul. Tu ești acea ființă liberă care trăiește veșnic, nu trupul care trăiește șaizeci de ani, de multe ori nici pe aceștia. Ești ființa care este stăpână peste tot ceea ce mișcă și a fost creat, nu sclavul, care este omul adormit. Citind acestea, te întreb eu, oare ce te oprește?

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Dă-mi o foaie și un stilou, o coajă de pâine și un acoperiș deasupra capului și voi salva lumea.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns