Vreau să învăț să trăiesc fericit și liber

Vreau să învăț să trăiesc fericit și liber

Vreau să învăț să trăiesc fericit și liber

Ți-ai pus vreodată întrebarea, cum să învăț să trăiesc fericit? Cum să scap de necazuri și de problemele zilnice și să trăiesc altfel? Cum să mă detașez de oamenii care mă trag în jos și de conducerea acestei țări care calcă în picioare tot ceea ce este frumos și bun, moral și pur, și drept și sfânt? Ai obosit. Trage aer în piept și răsuflă ușurat, căutările tale au dat roade, dorința de a evada din lumea ta te-a adus aici. Începem!

Când încerci să îţi rezolvi micile probleme folosindu-te de soluţiile fricii dai naştere adevăratelor probleme. Prieten îți este cel care te iartă dacă l-ai trădat. Dar dacă continui să îl minţi de teamă că nu vei căpăta iertarea i-ai pierdut prietenia.

Cunoști proverbul după râs vine plâns? Când refuzi să te bucuri de o împrejurare, din teama că fericirea va pleca de la tine, dai pasărea din mână pe cioara de pe gard. Cumva, fără vreo intenție diabolică cred, unii oameni au convins alți oameni că fericirea este trecătoare și că răul îi va necăji până la sfârșit. În realitate este exact invers, căci răul e timpuriu iar fericirea este veșnică.

Orice colț al lumii sau orice situație, pot fi transformate într-o oază a fericirii atunci când ești împăcat cu tine însuți. Învață să trăiești fericit îmbrățișând simplitatea și adevărul. Nu renunța la ceea ce vrei, întâi realizează ce vrei și nu uita să fii recunoscător pentru ceea ce ai.

Mulți ani nu am putut să privesc tineri care se sărută sau se țin de mână, mergând pe stradă, simțeam că dragostea ce și-o declară unii altora în văzul lumii mă dezgustă. Căutam să trăiesc fericit însă mă înecam. După ce am depășit suferința care a venit odată cu despărțirea am înțeles că frica m-a oprit să îmi manifest iubirea și că gelozia față de cei care și-o manifestau în voie m-a lăsat singur.

E adevărat că toți dăm nas în nas cu descurajarea la un moment dat, dar important e să ajungem la capăt. Oamenii intră și ies din viețile noastre, noi nu putem introduce pe nimeni cu forța, nici nu putem păstra acolo pe cine dorim ci pe cine iubim. Căci confuzi sunt toți, descurajați sunt toți, mincinoși sunt toți, mândri, la fel. Tu trage aer în piept și mergi înainte.

Apogeul unui ego lăsat să se manifeste în voie, asupra căruia nu se intervine, are loc în tinerețe. La bătrânețe omul se îndreaptă cu pași înceți și calzi spre sfințenie. Mulți dintre noi am fi câștigat ani dacă îmbătrâneam mai devreme la minte.

Oamenii care prețuiesc frumusețea și sănătatea trupului sunt oameni conștienți. Însă oamenii care sunt preocupați doar de frumusețea și sănătatea trupului nu cunosc faptul că omul este mai mult decât trupul care i s-a dat.

Există oameni care studiază întreaga viață și care citesc o carte de trei sute de pagini într-o noapte, dar nu reușesc să găsească o soluție la problemele lor. Secretul eliberării, așa zisa tradițională mântuire, este să ieși din mintea ta, nu să te cufunzi și mai tare în ea, respectând cu strictețe jocul de-a sclavul și stăpânul. În acest joc cu întreprinderi bolnăvicioase tu ai devenit sclavul iar mintea ta este stăpânul, care s-a transformat astăzi într-un monstru.

Nu te lăsa manipulat de oamenii informați, care încearcă să te sfătuiască despre viață. Cei mai citiți analiști istorici nu știu absolut nimic real, umanitatea își dă cu presupusul și percepe prezumția drept certitudine. Nu e prima dată când această civilizație, cu tot cu cunoștințele ei, dă nas în nas cu extincția, dar învățătorii care dau definiții exacte lucrurilor și evenimentelor vor cădea primii.

Mândria nu merge nicăieri, inteligența este limitată, doar spiritul ghidează ființa, ca să scoată rasa umană la liman! Încrede-te în forța intuitivă care ți se relevă în interiorul tău. Dragostea este răspunsul la tot.

Am văzut și eu clipurile cu inundațiile care au distrus gospodăriile acelor oameni simpli și m-am întrebat care este logica divină. Natura, se dezlănțuie tot peste trăitorii care sunt deja batjocoriți de autoritățile Pământului, în loc să fie pedepsite autoritățile care fac abuz de putere și înșeală și bagă mâna și nedreptățesc. După doisprezece ore am primit răspunsul.

Nu autoritățile Pământului urmează să părăsească Pământul, ca să vină în sânul dragostei, oamenii simpli urmează să o facă. Ei au nevoie să se dezlipească de înrădăcinările dogmatice locale și de cele materiale, chiar prin forță, ca să poată păși curați în lumea desăvârșiților, a drepților și uniților. Autoritățile vor rămâne aici cu tot cu iluziile și cu bogățiile lor, care nu sunt de mâncare, ele sunt doar de afișare. Totodată, acei oameni ne oferă șansa să îi susținem. Tu cum ai crește dacă nimeni nu ar mai avea nevoie de ajutor?

Vreau să trăiesc fericit cu ce am

Eu nu dețin mai mult decât hainele cu care mă vezi îmbrăcat atunci când mă întâlnești în metrou și când mă plimb în Parcul Herăstrău din capitală. Am câteva lucruri frumoase și utile, majoritatea dintre ele primite cadou, însă, știu să trăiesc fericit și liber, am învățat să trăiesc fericit și mă bucur de frumusețile vieții. Privesc cerul, miros florile ori iubesc animalele, prețuiesc prieteniile și dăruiesc cu toată inima câte un compliment femeilor frumoase.

Încă din copilărie ni se vâră în subconștient ideea că avem nevoie de tot felul de lucruri ca să trăim fericiți, chiar și de lucrurile care nu ne sunt de trebuință. Am fost formați sub ideea că avem nevoie de cât mai mult material, care, să ne umple golul spiritual despre care nu am fost învățați nimic. Cei care au inițiat acest program mental sunt cei care au pus stăpânire pe bunurile materiale cu ceva timp înainte să realizăm. Cu timpul dorința ni s-a dezvoltat iar astfel, prin faptul că tânjim după ceea ce ei dețin ne pot controla.

Totuși, dragostea a intervenit pentru noi. Ea ne-a învățat să nu ne lipim inimile de averile lumii, nu ca să rămânem săraci și autoritățile să se îmbogățească, fiindcă autoritățile oricum aveau să cucerească totul prin sabie mai târziu. Dragostea ne-a învățat să ne eliberăm de nevoile materiale ca să nu fim controlați. Aici se ascunde înțelepciunea.

Expierea înseamnă să pleci din lume, nu să câștigi lumea. Căci lumea nu aparține nimănui. Eliberarea înseamnă să ieși din stăpânirea minții nu să îți murdărești fericirea încercând să rezolvi problemele minții. Fiindcă îndată ce vei rezolva unele dintre probleme, mintea ta va crea altele, ca să te țină la statutul de rob, o victimă a circumstanțelor care din Dumnezeu s-a identificat cu trupul și a devenit un prizonier al propriei minți.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Urmează-ți fericirea și Universul îți va deschide uși acolo unde erau doar ziduri.
Joseph Campbell

Lasă un răspuns