Cu ce am rămas dintr-un colț de insulă pustie

Cu ce am rămas dintr-un colț de insulă pustie

Cu ce am rămas dintr-un colț de insulă pustie

Am rămas pe un colț de insulă pustie, cu gândul, cu toate că în realitate m-am întors ieri, în România, București. Am revăzut localitatea Agios Georgios după mai bine de un an. Cu ce doruri și înțelegeri am rămas în inimă din vacanța de o săptămână vei afla citind. Nu uita să mă urmărești pe Instagram sau pe Facebook.

O dimineață însorită cu briză mângâietoare, inspirația apare, încep să scriu. Primul gând mă face să realizez că viața se trăiește acum. Nu aștepta să vină momentul potrivit, unii oameni l-au așteptat până la sfârșitul vieții însă nu mai pot da timpul înapoi, momentul nu a venit. Ceea ce nu trăiești la timp nu mai trăiești niciodată, spunea cineva.

Oamenii care îţi doresc fericirea sunt cei care îţi respectă libertatea. Oamenii care îţi influenţează judecata nu o fac spre binele tău, o fac ca să îşi întărească asupra ta autoritatea. Eu dacă nu v-aș avea pe voi nu aș avea nimic.

Ura nu te dezlipeşte de cel pe care îl iubeşti, ura a ucis mai multe inimi decât iubirea de partener aşa cum o înţeleg oamenii. Adevărata iubire nu ucide pe nimeni. Cu această convingere am rămas finalizându-mi a cincea carte, pe un colț de insulă pustie, servind un frappe cu lapte și cuburi de gheață dintr-un recipient de fier.

Astăzi, dacă nu au niciun interes oamenii nu îţi zâmbesc, nu vorbesc. Însă în ciuda aparențelor nu există oameni răi, există egoul accentuat care stăpâneşte fiinţele care nu au devenit conştiente încă. Ceea ce numeşti oameni răi, sunt fiinţe care dorm. Și toţi vor fi treziţi mai târziu, căci iubirea nu abandonează pe nimeni.

Nu te grăbi să pui o etichetă veche oricărui lucru nou pe care îl afli, căci e posibil să o pui greşit şi să rămâi în urmă. Eu nu ştiu dacă bătrâneţea este frumoasă, dar ştiu că sunt frumoşi bătrânii. Am rămas surprins văzându-i.

Ascultă ploaia, urmăreşte fiecare picătură ce cade într-o baltă. Fiecare picătură e un om iar o baltă este o civilizaţie. Omul poate otrăvi lumea sau o poate purifica, în funcţie de esenţa din componenţa care îi alcătuieşte fiinţa.

Dacă stai noaptea liniştit sub cerul înstelat şi priveşti luna, fără întrerupere, chiar minute întregi şi, te simţi bine, nu te îngrijora, nu ai înnebunit. Tu nu eşti numai un romantic pe cale de dispariţie, eşti în primul rând un înţelept și un maestru al vieţii trăite pe Pământ, care înseamnă un neprihănit în devenire.

Luna simbolizează înțelepciunea, ea străluceşte doar pentru cei aleşi. Doar că cei aleşi sunt aceia care aleg. Luna le luminează calea îngerilor care păşesc hotărâți în scopul lor, dar mai târziu va străluci pentru toată lumea. Soarele e energia, spiritul pur, luna este mijlocitorul iar omul este materia care și-a uitat esența. Luna îi inspiră pe cei care nu pot privi soarele direct şi îi alchimizează.

Am ieşit seara pe plajă, ca să admir răsăritul lunii și am rămas sub cerul înstelat până la miezul nopții. Mă plimbam desculţ cu picioarele în apă, cu gândul de a nu mă gândi la nimic. Am luat în mână un băţ uscat, din trestie, cu care am început să scriu cuvinte ca dragoste, pace, iertare, abundenţă și frumos, pe porţiunile de nisip unde valurile l-au netezit, creând suprafaţa perfectă de care aveam nevoie ca să scriu.

Însă cum terminam de scris un cuvânt un alt val venea şi îl ştergea. Apoi eram nevoit să scriu iar. Atunci un trecător prietenos mi-a spus că aş putea să scriu undeva unde apa nu ar ajunge, acolo mesajele ar rămâne vizibile mai mult timp. Atunci, oamenii le-ar putea vedea ori măcar le-aş putea fotografia. El altfel nu înţelege scopul pentru care mă obosesc să scriu.

Am rămas tăcut pentru o clipă apoi i-am răspuns că nu scriu pentru oameni, că nu scriu nici măcar ca să îmi dresez mintea. Eu scriu pentru inima mea, ca să ştie ce are de făcut atunci când oamenii își vor uita esența, iar din viață să știu că am rămas cu iubirea.

Într-o relaţie, la fel ca în viaţă distanţa apropie sufletele și apropierea aduce în extaz trupurile. Echilibrul păstrează sănătoase minţile. Cu sinceritatea uzi încrederea, cu veselia împrospătezi momentele, cu pasiunea mângâi legătura care îți îndulceşte viaţa.

Am rămas cu dorul de adevăr

Două tinere de etnie arabă se plimbă pe malul mării și adună scoici. Au corpul acoperit în întregime, pe cap poartă binecunoscutul hijab. Sunt frumoase și emană o senzualitate de nedescris, căci ele te pot hipnotiza cu privirea, am rămas uimit. Dar ochii lor ascund o poveste tristă, se simte. Îmi pare rău.

Mișcările celor două sunt măsurate atent. Se asigură atunci când cu eleganță se apleacă după o pietricică, merg cu capul plecat. Nimeni nu bănuiește că în spatele ochelarilor de soare lăcrimez.

Alături de mine s-a așezat un grup de fete ce par a fi turiste din Marea Britanie. Sunt gălăgioase, urâte ca prezență, nu transmit niciun gram de feminitate. Parcă mă aflu în prezența unor soferi de tir, care își etalează fără pudicitate fiecare părticică a unor corpuri lăsate de izbeliște, prizoniere ale extazului culinar bolnăvicios. Căci, legea a arestat frumusețea dar încurajează grosolănia și dezgustul, reduce la tăcere spiritul moral dar îl adoră pe cel nenatural.

Sunt înconjurat de două mii de turiști și totuși am rămas cu un dor de oameni. Am reușit să mă împrietenesc cu un gândăcel de nisip și am rămas să îl admir, iar între timp au venit și oamenii. Un bărbat cu părul cărunt își sărută pe obraz soția în timp ce fetița lor se desfată printre valurile care o răscolesc și râde cu glas tare.

Mă bucur că am rămas în inima ta și că, m-ai păstrat acolo pentru zilele cenușii. Nu uita că pentru îngeri realitatea percepută cu mintea este doar un vis. Mânia pe care o simt uneori față de lume este o mânie sfântă. Ea nu conține condamnare, este vindecare și așa va rămâne.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Cei mai mulţi dintre oameni nu sărbătoresc împreună cu adevărul,
ei se hrănesc cu minciuna şi se veselesc cu ea, am rămas uimit.
Alberto Bacoi

Un gând pentru “Cu ce am rămas dintr-un colț de insulă pustie

  1. Raspuns: Cu ce am rămas dintr-un colț de insulă pustie | Trezire divina

Lasă un răspuns