Un strop de primăvară în viața ta, o adiere parfumată, cântecul păsărilor, mirosul brazilor, glasul unui izvor care se prelinge pe pietrele verzi și le spală cu apa lui cristalină. Inspirație fără margini, liniște. O seară de primăvară petrecută la umbra unui copac înflorit, sub cerul violet, privit la apus. Savurez o limonadă cu gheață și mentă și umblu desculț.
Nu m-am stabilit în rulota visurilor mele încă, la poalele Munților Pirinei, nici nu am înnebunit. Am venit în localitatea Leonberg, Germania, un orășel istoric liniștit din apropiere de Stuttgart, pentru o perioadă. Mă plimb printr-un parc romantic care îmi amintește de frumosul Cișmigiu.
Deasupra brazilor, în depărtare, răsar câțiva zgârienori înveliți în sticlă, în care se reflectă razele colorate. Aleile pavate cu piatră lucioasă sunt împrejmuite de câteva felinare care luminează difuz, dar lumina gălbuie care îți amețește privirea conturează atmosfera. Rațele sălbatice îți dau senzația că ești undeva la țară, iepurii aleargă pe alei, pășesc într-o poveste de primăvară.
Întâlnesc o cascadă mică și un pod de lemn care traversează un firicel de râu. Râul care se lățește înconjoară parcul de mai multe ori și ajunge la terasele apartamentelor, pe care fiecare locatar și-a amenajat un spațiu confortabil și se bucură de priveliște.
Parcul este incredibil de curat, iar trecătorii sunt calmi și zâmbitori. Fapt care mă face să realizez că sufletele cu adevărat puternice sunt cele care reuşesc să rămână împreună, care adoptă un copil, care protejează natura, care strâng în urma lor şi se implică indiferent de şanse. Ador ce privesc și totuși nu rămân mult timp aici.
Eu nu mă pot atașa de nimic. Sunt doar un călător prin viață, un musafir pe Pământ. Nu am nimic în posesie, nici nu am nevoie, dar sunt recunoscător pentru această șansă minunată pe care o numim viața trăită pe Pământ și sunt mulțumit de mine. Mi-am atins scopul la vârsta la care alții abia se descoperă, iar în acest proces de regăsire interioară au nevoie de îndrumare.
Te inspir, aceasta mă face să inspir, iar când expir te vindec. Îți arăt viața așa cum este, dincolo de planșa cenușie pe care a pictat-o lumea pentru tine, în locul tău. Colorez ceea ce ai uitat că este frumos în tine. Îți decorez interiorul cu cele mai mătăsoase așternuturi. Pe toate acestea le fac pentru că dincolo de aparențe te cunosc de o eternitate de timp și te iubesc veșnic.
Și cine ar putea porunci unui fluture să nu mai zboare iar el să se oprească din a zbura? Cine ar putea să interzică unei oi să pască, unui pește să înoate, vântului să sufle sau soarelui să strălucească? Funcționalitatea naturii și a ființelor a fost hotărâtă cu înțelepciune încă de la început, tot așa cum omul se supune glasului Celui care a scris lumea. Asemeni Lui îți dăruiesc la rândul meu prin cărți rândurile păcii.
Îți mulțumesc pentru faptul că îmi ești alături și că ai rămas fidel simplității, sincerității, iar nu în ultimul rând iertării și iubirii. Lumea aceasta are din ce în ce mai multă nevoie de tine, de mine, de noi. Uneori simt prea mult și gândesc la fel, dar nu voi uita niciodată adevărul care m-a făcut liber. De aceea îl voi răspândi până la sfârșit prin fiecare cuvânt sau gest.
Dragostea ți se descoperă în sute de forme, în funcție de câte aspecte mai ai de reglat la tine. Uneori iubirea te poate străpunge, deoarece ceea ce ți-ai imaginat că ți se cuvine să primești refuză să vină la tine. În realitate iubirea nu îți oferă oportunități pământene sau lucruri materiale, ea te face conștient că toate uneltele cu ajutorul cărora poți dobândi ceea ce ai nevoie au fost ascunse în interiorul tău și nu știi.
Așadar maximizează-ți potențialul, simte mai mult, fii calm mai des, dedică-te și dăruiește fără niciun interes. Chiar el poate fi scopul unei existențe umane. Curajul de a lua o decizie atunci când nu ai garanția că lucrurile vor funcționa este o dovadă de putere. Jim Carrey spunea că am devenit atât de atașați și de identificați cu fricile noastre încât am uitat iubirea adevărată care suntem. O inimă sensibilă este leac pentru trup.
Conștientizare și virtute
Florile de primăvară nu se întristează din cauza faptului că la un moment dat li se vor usca petalele și vor cădea. Ori consideri că ele nu sunt conștiente de acest aspect? Sunt conștiente, deoarece au înflorit și s-au ofilit de milioane de ori și tot răsar de bucurie că îți vor încânta privirea.
În zilele tale cele mai cenușii amintește-ți faptul că succesul răspunde la echilibru, fericirea răspunde la recunoștință, dezvoltarea răspunde la provocări, victoria răspunde la colaborare. Peste toate acestea stăpânește convingerea că nu exiști acum aici degeaba, că nu ești produsul unei pure întâmplări și că misterul creează aventura, nu garanția. Virtutea oamenilor care reușesc să atingă țărmul ți-a fost dezvăluită, la final te așteaptă gloria.
Viața te încearcă mai întâi cu răul, deoarece ai nevoie să îl cunoști prin experiența trăită de tine. În felul acesta reușești să apreciezi fiecare gram de bine la fel ca dependenții. Darul vieții ți s-a dat fără merit, dar bucuria este responsabilitatea ta.
Atunci când ești bolnav, singurul lucru care crezi că te-ar face fericit este să redevii sănătos. Când ești sănătos, ca să fii fericit ai nevoie de împlinirea altor câteva mii de dorințe. Mintea îți joacă feste dacă nu știi să o supui ție.
Orice bine cu care te naști devine un lucru firesc, un atribut natural pe care nu reușești să îl vezi, dar orice lucru dobândit cu trudă va fi prețuit asemeni unui diamant. Scriind aceste rânduri realizez cât sunt de minunat ca om. Eu nu sunt mai minunat decât tine, sunt minunat împreună cu tine. Citește de două ori afirmația mea.
Astăzi iubesc viața și mă bucur de toate lucrurile pe care mâine le-aș putea pierde, sunt conștient. Cât de puțin înțelept aș fi dacă aș refuza să mă bucur de o haină nouă, din cauză că la un moment dat se va învechi și o voi arunca? Atunci aș fi naiv, iar viața ar deveni atât de tristă.
