Învinovățirea ta sau a altor oameni, judecarea și condamnarea lor, nu te ajută la nimic. Cu toate acestea ele îți oferă o scurtă senzație de satisfacție datorită faptului că ai făcut dreptate. Amintește-ți însă că dreptatea nu vine de la Dumnezeu, ea vine de la oameni. De la Dumnezeu vin iertarea și iubirea. El nu poate fi limitat de legea pământească, ci ridică la statutul de înger chiar și un tâlhar atârnat de o cruce.
Nu trăiești viața pe care ți-o dorești, funcția la care ai visat s-a ocupat, partenerul tău de viață a zburat. În cele mai multe din zile copiii tăi uită de tine. Banii nu îți mai ajung de la o lună la alta. Poate ai tu ceva în neregulă, îți spui. Evident, ceva stricat trebuie să existe în toată treaba aceasta.
Hrănești învinovățirea de sine de fiecare dată când te temi de faptul că cineva ți-ar putea răpi bucuria. Tu nu te vezi puternic și stabil, ci îți judeci fiecare gest. Atunci lucrezi la un sistem de autoapărare pe care cauți să îl perfecționezi, ca nimeni să nu ajungă la inima ta.
Dar fortăreața care odinioară te proteja s-a transformat într-o închisoare. În urma fricilor și a dezamăgirilor ți-ai construit cetatea ai cărei pereți te-au lăsat fără aer, fără căldură sau vreun strop de lumină.
Omul care trudește toată viața ca să își construiască un sistem de autoapărare cunoaște despre sine faptul că e slab, ușor influențabil și lipsit de orice urmă de încredere. El se agață de sinele său fals, pe care îl protejează și îl adoră chiar dacă din pricina lui suferă. Din acest motiv reacționează instinctiv de fiecare dată în care apare o amenințare.
Cel puternic nu are nevoie de un sistem de autoapărare. El cunoaște faptul că nu poate fi rănit și că orice eveniment trăit este acea experiență care îl va propulsa spre un nivel superior de conștiență. Omul conștient nu se ascunde de ploaie, ci aleargă printre picături și se bucură.
În lumea aceasta mare nu există dușmani, există doar oameni derutați, care au suferit mult și care privesc viața ca pe o luptă aprigă, un rău fără de sfârșit, un război lipsit de șanse. În realitate Universul nu este un loc primejdios, este un spațiu prietenos, la fel ca Dumnezeul care te ghidează pe durata vieții aici dacă Îi permiți. Toate situațiile pe care le-ai înfruntat ţi-au dăruit șansa să fii omul care ai devenit.
Învinovățirea de sine este o armă sigură prin intermediul căreia te poți autodistruge. Experimentată la scară globală aceasta capătă puterea de a extermina lumea. Ignoranța de asemenea, este nebunia. Căci nebun nu eşti atunci când manifești un comportament pe care societatea îl consideră a fi neobișnuit, ci atunci când în ciuda nevoii de tine în lume alegi să nu te implici.
În viață, orice ți s-ar întâmpla și prin oricâte încercări ai trece, nu căuta vinovați. Învinovățirea ta sau a altor oameni nu este o soluție pentru a trăi o viață mai bună. Dacă ești nefericit, cunoaște faptul că nu este vina ta. Dacă vrei să fii fericit, află că fericirea este responsabilitatea ta și fă ceva în privința aceasta.
Învinovățirea este masca incapacității de a depăși un eveniment nedorit, pe care l-ai analizat și despre care consideri că te-a afectat. Aceasta îți blochează fluxul energetic și ulterior dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală.
Evenimentele care te afectează în mod ireversibil se întâmplă tot spre binele tău cel mai înalt. Ceea ce pregătește viața pentru tine servește creșterii tale, chiar și un accident în urma căruia rămâi imobilizat la pat.
Fericirea ta este responsabilitatea ta, gândești acum că ai aflat, dar neputința de a fi fericit te face să te simți vinovat. Tu nu căuta vinovați, caută acceptarea și înțelegerea. Ele sunt medicamentul după care tânjești, rețeta vindecării mentale și a regenerării fizice.
Unii oameni dăruiesc ca să obțină, ei nu știu să ofere din inimă. Din acest motiv atunci când se conving că nu obțin ceea ce și-au propus regretă. Învinovățirea pune stăpânire pe cei care nu cunosc funcționalitatea naturală a psihicului: bucuria de a oferi este mai mare decât cea de a obține.
Învinovățirea și dezamăgirea
În clipa în care simți că dezamăgirile venite din partea celor dragi te apasă, amintește-ți faptul că e dreptul tău să ierți ca să fii fericit. Timpurile actuale sunt cea mai potrivită perioadă pentru a îţi lua ochii de la lume şi a îţi îndrepta atenţia către universul interior. Aceasta ca să ai un sprijin atunci când realitatea exterioară se va clătina.
Frumusețea nu are înălțime, greutate, stil, ea are unicitate. Un chip luminat care nu se încadrează în tiparul social este mult mai plăcut decât unul posomorât, apt din punct de vedere al hotărârii în ceea ce privește aspectul frumos sau sexi. Înțelepciunea ne amintește să nu învinovățim pe nimeni din cauza faptului că s-a născut într-un anume fel.
Acceptă cu seninătate în privire provocările și oportunitățile pe care viața ți pune la dispoziție. Nu căuta să îți trăiești viața doar într-o stare de bine. Să escaladezi un vârf de munte e greu, dar de sus se vede atât de frumos.
Ai observat că mulţi dintre prietenii tăi şi-au deschis o mică afacere, se duc frecvent în vacanţe şi îşi cumpără ceea ce îşi propun, încât parcă ar avea o super putere? Doar tu privești la cum trăiesc alţii. Și nu eşti ghinionist, nici nu te reţin finanţele. Altceva te opreşte, îndrăzneala care îţi lipseşte.
Dacă nu admiri pe nimeni şi intri în competiţie cu toţi, creând presiuni pe care cu greu le mai suporţi, vei experimenta eşecul. În absenţa iubirii de sine frica se transmite cel mai uşor. Caută acel ceva care îţi face sufletul fericit şi nu îi mai da drumul.
În viață nu există situații fără ieșire, frica este o iluzie. Nu există ziduri înalte până la cer și prăpăstii care nu pot fi traversate. Aceste sfârșituri prind viață doar în mintea ta. Oamenii vor lupta până la sfârșit pentru ceea ce cred că este drept, corect și bun. Dacă vrei să schimbi lumea scoate adevărul la lumină, ca ei să își limpezească viziunea și să se unească pentru cauza ta.
Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.
Credit foto freepik.com