Oare mai contează iubirea?

Oare mai contează iubirea?

Oare mai contează iubirea?

Oare mai contează iubirea sau iubirea este tot ce contează? Iubirea contează, așa ți-au spus învățații sau mai puțin învățații mereu încât ai ajuns să nu mai dai importanță cuvântului iubire. Și este adevărat, oamenii i-au diminuat valoarea din cauză că îl folosesc atât de mult în scopuri murdare, ca șantaj emoțional sau manipulare, că astăzi nu vor să îl mai audă. Articolul nu este despre Valentine’s day sau Dragobete, abține-te.

Bărbații se feresc atunci când își aud soțiile rostind cuvintele te iubesc, se prefac că le atrage atenția altceva, schimbă subiectul. Motivul este faptul că iubirea lor îi face să se simtă datori față de ele cu ceva. Ne-am obișnuit să scăpăm de fiecare dată cu două cuvinte rostite ușor și un buchet de flori.

Sub pretextul iubirii am inventat sărbători imaginare pe care am ajuns să le urâm. Ne ferim de sărbătorile iubirii deoarece ele ne reamintesc că evităm să ne prețuim în celelalte zile. În fiecare an pe paisprezece februarie devii conștient că a mai trecut un an iar tu ai rămas la fel, un căutător de fericire care trăiește ca o oală sub presiune.

Adevărata iubire nu poate fi identificată cu uneltele, cu prefabricatele, iubirea este întreg contextul, ai fost păcălit. Așază doi îndrăgostiți în iad iar ei îți vor spune că au simțit Raiul. Apoi desparte-i și trimite-i să trăiască în raiuri diferite și îți vor spune că au simțit iadul. Și oriunde îi vei trimite vor merge împreună, căci iubirea îi leagă.

Ce contează cu adevărat pentru tine, hainele frumoase, un gadget nou pe care îl porți în buzunar, poate o mașină sport sau o casă, prieteni falși descărcați pe proprietatea ta cu cisterna și apoi ce? Banii contează pentru tine, atât?

Personal consider că tot ce ne înconjoară derivă din iubire, căci toate ne ajută să experimentăm, să iertăm și să ne ridicăm, ca să înaintăm. Ne ajută înțelegem faptul că iubirea contează. Înaintea furtunii și după ea strălucește soarele care ne iubește pe toți la fel.

Oamenii ale căror vieți avem privilegiul să le atingem în mod pozitiv contează. Ceea ce am experimentat pe durata șederii aici rămâne. Amintirile contează, faptele noastre și emoțiile pe care le-am simțit contează. Locurile pe unde am călătorit, natura și animalele pe care le-am îngrijit. Cărțile pe care le-am citit și ne-au inspirat contează, cu ajutorul lor ne-am construit caracterul.

La final nu aplauzele contează, viața nu ai primit-o pe merit. Priceperea pe care ți-ai dezvoltat-o cu un scop precis contează. Faptul că nu ai rămas jos indiferent de câte ori te-ai împiedicat și ai căzut face din tine un om de aur. Toate cele despre care îți vorbesc conțin iubire, căci energia care le alimentează este dragoste.

Ești frumos, talentat și extrem de important. Ești unic și dedicat așa cum ai fost creat, nu te mai comporta ca și cum nu ar fi adevărat. Eu sunt încântat că ai hotărât să îmi dăruiești prietenia ta pe Instagram sau pe Facebook.

Insectele de apă care trăiesc mai puțin de o zi, numite ephemeroptera, își petrec trei ani ca nimfe în râuri, așa cum auzi, doar pentru a se bucura de o zi sau mai puțin de viață. Ele ies din larve în număr mare, zboară ca să își depună ouăle și apoi mor. Aceasta a fost o generație.

Muștele efemere nu se hrănesc niciodată, ele nici măcar nu au guri. În schimb se nasc, devin adulte, îmbătrânesc și mor. Odată întoarse din formă declară că tocmai au fost martore la o nebunie divină. Eram atât de multe și emanam o energie atât de mare, zburam împreună cu acelaș scop, cel de a face posibilă încă o dată șansa de a exista.

Unele muște zburau la altitudine joasă, deasupra apei, dar cădeau pradă prădătorilor care trăiau în râuri. Altele zburau cât mai sus de teama prădătorilor din râuri, dar erau capturate din zbor de prădătorii cerului. Cele mai experimentate zburau la mijloc și astfel reușeau să își ducă misiunea la bun sfârșit.

Mai contează iubirea

Întreabă-te dacă mai contează iubirea, apoi îmbrățișează iertarea. Iubirea este ceea ce rămâne iar acceptând-o în viața ta rămâi și tu cu ea. Prețuiește fiecare zi așa cum o prețuiește o insectă și nu te lăsa doborât de griji și îndoieli.

Victoria nu constă neapărat în a îți face dreptate, chiar dacă ai dreptate. Nu de fiecare dată ai dreptate chiar dacă ți se pare că ai. În special atunci când crezi cu toată ființa ta că ai, nu ai. Această convingere îți blochează înțelegerea faptului că Universul este infinit și că învățarea nu se oprește niciodată. Realitatea cenușie pe care o trăiești acum este doar o etapă.

Dreptatea și judecata nu au nimic în comun cu iubirea. Iadul este modul unei minți limitate de intelect de a înțelege dreptatea și a o instaura ca lege, chiar dacă e nevoită să ucidă sau să fie ucisă pentru asta.

Victor Hugo credea că omul are nevoie de dragoste, că viața fără duioșie și iubire este doar un mecanism scârțâietor și deranjant și o, Doamne, câtă dreptate avea în ceea ce spunea. Despre iubire înveţi până în clipa în care părăseşti lumea şi dincolo de ea.

În viață nu poți deține o persoană ca și cum ai deține o casă sau o mașină, chiar dacă îți place, chiar dacă o iubești sincer și ți-ai da viața pentru ea. Iubirea nu este așa. În iubire pe primul loc stă libertatea, ea îți permite să pleci și să revii, să adori și să detești pe cine vrei atunci când vrei, indiferent de consecințe.

Iubirea nu te vizitează o singură dată, așa cum ţi-au spus părinţii. E dreptul tău să te îndrăgosteşti din nou, să îţi acorzi o nouă şansă, să experimentezi în doi şi să te bucuri, chiar dacă în unele zile ești trist.

Tristețea nu este opusul fericirii, ci merge în paralel cu ea, ca doi îndrăgostiți care se sprijină unul pe altul, ca două gânduri care urcă în același timp pe scara desăvârșirii unui suflet fără prihană. Oamenii te pot mângâia și tot oamenii te pot tortura, alege oamenii cu înțelepciune.

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.