Oare iubirea contează pentru tine?

Oare iubirea contează pentru tine?

Oare iubirea contează pentru tine?

Iubirea contează în viața ta, iubirea, este tot ce contează. Pe aceasta ți-o tot repetă învățații sau mai puțin învățații, încât, ai ajuns să nu mai dai nicio importanță cuvântului iubire. Aceasta se întâmplă deoarece oamenii au diminuat valoarea cuvântului. Tot ei l-au folosit atât de mult, în scopuri atât de murdare, ca, șantaj sau manipulare, că azi nu vor să îl mai audă. Articolul nu este despre Valentine’s day sau Dragobete, abține-te. Începem!

Bărbații se feresc atunci când își aud soțiile rostind cuvintele te iubesc, se prefac că le atrage atenția ceva, schimbă subiectul. Motivul este că acele cuvinte îi fac să se simtă datori față de ele cu ceva. Ne-am obișnuit să așteptăm de fiecare dată câte o răsplată în schimbul a două cuvinte rostite ușor și un buchet de flori.

Sub pretextul iubirii am inventat sărbători imaginare, pe care am ajuns să le urâm. Da, e chiar așa cum citești acum aici. Urâm sărbătorile iubirii deoarece ele ne reamintesc că uităm să ne prețuim zilele. În fiecare an, pe paisprezece februarie, devii conștient că a mai trecut un an și tu ai rămas la fel. Un visător veșnic nemulțumit, care încearcă din răsputeri să schimbe ceva în viața sa.

Adevărata iubire nu poate fi identificată cu uneltele, cu preferabilele, ci iubirea este întreg contextul, ai fost păcălit. Așează doi îndrăgostiți în iad și ei îți vor spune că au simțit raiul. Apoi, desparte-i și trimite-i ca să trăiască în raiuri diferite, dar, ei îți vor spune că au simțit iadul. Și oriunde vor merge, ei vor merge împreună. Ultimul fragment l-am extras din cartea MIKEL. Dacă ai citit-o înseamnă că înțelegi mai mult.

Ce contează cu adevărat pentru tine, hainele frumoase contează? Un gadget nou și bun pe care îl porți în buzunar? Poate o mașină sport sau o casă obținută, prieteni mulți și apoi, ce? Banii contează pentru tine, atât?

Vezi tu, iubitule, nimic din ceea ce am enumerat mai sus nu e rău sau bine pentru tine, toate sunt așa cum decizi tu că sunt. Personal consider că totul derivă din iubire, absolut totul. Căci totul ne ajută să înaintăm și să câștigăm, să experimentăm, să decepționăm și să fim decepționați, apoi să tânjim, să ne prăbușim, să iertăm și să ne ridicăm. Să înțelegem faptul că iubirea contează în final. Înaintea iubirii și după ea stă iertarea, apoi se așterne liniștea.

Oamenii ale căror vieți avem privilegiul să le atingem, contează. Iar ceea ce am experimentat pe durata șederii aici rămâne. Clipele contează, amintirile contează, faptele contează ori sentimentele pe care le-am simțit. Locurile prin care am călătorit contează, natura și animalele contează. Cărțile pe care le-am citit pășind prin viață, contează. Ele ne-au inspirat și ne-au clădit caracterul.

În final, nu aplauzele contează, viața pe care o trăiești nu ai primit-o pe merit. Priceperea contează, pe aceasta ți-ai dezvoltat-o cu un scop. Ești frumos, sănătos, priceput ori extrem de important. Ai un scop precis. Ești unic, așa cum ți-a fost scris. Sunt încântat că ai hotărât să mă onorezi cu prietenia ta pe Instagram ori pe Facebook, unde ne știm deja de patru ani.

Insectele de apă, care trăiesc mai puțin de o zi, numite ephemeroptera, își petrec trei ani ca nimfe, în râuri, precum auzi, doar pentru a se bucura de o zi ori mai puțin de viață. Ele ies din larve în număr foarte mare încât formează o generație de insecte, care explorează, se împerechează, își depun ouăle și mor.

Muștele efemere nu se hrănesc niciodată, ele nici măcar nu au guri, în schimb se nasc, devin adulte, îmbătrânesc și mor. Odată întoarse din formă, declară că tocmai au fost martore la o nebunie divină. Eram atât de multe, emanam o energie atât de mare, zburam împreună cu acelaș scop, cel de a face posibilă încă o dată existența vieții, a acelor câteva ore magnifice de a exista în formă.

Unele dintre muște zburau la altitudine joasă deasupra apei, dar cădeau pradă prădătorilor care trăiesc în adâncuri. Ele erau cele mai puțin experimentate. Altele zburau cât mai sus, de teama prădătorilor din râuri, dar câteva dintre acestea erau capturate din zbor de prădătorii cerului. Acelea mai experimentate dintre insecte, zburau la nivelul de mijloc și așa își duceau misiunile la bun sfârșit. Asemeni lor suntem și noi iar împreună putem să ajungem la capăt. Nu este acesta cel mai minunat lucru? Nu este el cel mai important lucru?

Îmbrățișează iertarea, iubirea contează

Așadar tu îmbrățișează iertarea, iubirea contează în final. Prețuiește aceste clipe sfinte precum le trăiește o insectă. Fericirea nu constă în mod special în a îți face dreptate, chiar dacă ai dreptate. Nu de fiecare dată ai dreptate, chiar dacă ți se pare că ai. În mod special atunci când crezi cu toată ființa ta că ai, nu ai. Deoarece această convingere îți blochează înțelegerea faptului că Universul e infinit, că, învățarea nu se oprește niciodată și că ceea ce trăim acum este doar o etapă.

Dreptatea ori judecata nu au legătură cu iubirea, ai fost păcălit. Iadul este modul unei minți limitate de intelect de a înțelege dreptatea și a o instaura ca lege, chiar dacă este nevoită să ucidă sau să fie ucisă pentru asta.

Victor Hugo spunea că omul are nevoie de dragoste. Viața fără duioșie și fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâietor și sfâșietor și o, Doamne, câtă dreptate avea în ceea ce spunea. Despre iubire înveţi până când părăseşti lumea şi după ea.

În viață, nu poți deține o persoană ca și cum ai deține o casă sau o mașină, chiar dacă îți place, chiar dacă o iubești sincer și ți-ai da viața pentru ea. În viață pe primul loc stă libertatea. Iubirea contează, ea te lasă liber să pleci și să revii, să urăști și să iubești pe cine vrei, atunci când vrei, indiferent de consecințe.

În viaţă iubirea nu te vizitează o singură dată, așa cum ţi-au spus părinţii. E dreptul tău să te îndrăgosteşti din nou, să îţi acorzi o nouă şansă, să experimentezi în doi şi să te bucuri chiar dacă în unele zile ești trist. Tristețea nu este opusul fericirii ci merge în paralel cu ea ca doi îndrăgostiți care se sprijină unul pe altul, ca două gânduri care urcă în același timp pe scara desăvârșirii unui suflet fără prihană.

Oamenii te pot mângâia și tot oamenii te pot tortura, alege oamenii cu înțelepciune.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns