Viaţa trăită pe Pământ a încetat să mai fie un mister, astăzi pentru mulți dintre noi a devenit o revelaţie.

Cu ce rămâi din viaţa trăită pe Pământ?

Viaţa trăită pe Pământ a încetat să mai fie un mister, astăzi pentru mulți dintre noi a devenit o revelaţie. Ne naştem goi, pe aceasta o ştim cu toţii, dar nu toţi acceptăm faptul că vom pleca la fel. Viaţa trăită pe Pământ ne oferă satisfacţie sau durere, uneori surprize. Că trăim fericiţi sau mai puţin fericiţi, că ne supunem tiparelor și reuşim să bifăm lista până jos sau că evadăm, un lucru este cert, noi nu rămânem aici.

Dacă ai prețuit momentele cu adevărat importante vei afla doar după moarte, așa ți s-a spus mereu. În realitate nu trebuie să aștepți până atunci, fiecare zi este o oportunitate pentru a te redescoperi și a îți cinsti menirea.

Împlinirea va veni la tine în funcţie de măsura în care manifești ceea ce găsești în inima ta, căci nu ajută la nimic doar analiza şi gânditul. Sinceritatea este atrăgătoare, pragmatismul este necesar, isteţimea a devenit sexi, și toate lucrurile sunt bune atunci când știi să le priveşti. Personal consider că după viaţa trăită pe Pământ rămâi cu gradul în care ţi-ai manifestat unicitatea.

Nu cunoştinţele, nu studiile, nu cultura, nici tradiţia sau politica, nu ele te vor călăuzi mai departe, ci tu. În ce măsură ai fost tu însuţi în viaţa trăită pe Pământ sau în ce situaţii? Ai trăit mai mult cu mintea ori cu sufletul? Dacă ţi-ai dezvoltat mai mult mintea, după moartea minţii în care ai tot investit vei fi mai mic. Dacă ţi-ai hrănit mai mult spiritul, vei fi stăpân pe situație chiar și după moarte.

Atâta vreme cât trăiţi, învăţaţi să fiţi fericiţi chiar şi atunci când sunteţi nefericiţi. Gratitudinea este atitudinea cu care oamenii împliniţi păşesc prin viaţă. Aici dragostea este biletul vostru de trecere, altruismul este ultima etapă experimentată. Cei care au fost crucificaţi în trecut rosteau în gând, zicând: sunt recunoscător că trăiesc aceasta, din trupul meu străpuns izvorăște apa care spală umanitatea.

În urmă cu câteva zile am fost întrebat de ce nu mă deranjează faptul că oamenii postează fragmente din cărţile mele fără să specifice sursa sau numele autorul? Întrebarea mi-a amintit un lucru foarte important:

Mi-a amintit importanţa mesajului pe care îl transmit şi că scopul meu este ca el să ajungă la tine, să îți ofere mângâiere şi să te încurajeze să înaintezi în călătoria ta. Mi-a amintit că nu numele meu trebuie să apară pe Facebook, în ziare sau la televizor, ci conţinutul. Cărţile pe care le-am scris nu sunt ale mele, sunt ale tale, iar lucrurile aşa vor rămâne.

Analizând mai mult natura realizez că am de-a face cu o femeie. Ea mă face să fiu sensibil și responsabil şi încerc să mă apropii cât mai mult. Mulţi oameni își trăiesc viețile în simplitate, la ţară, liniștiți. Ei nu trăiesc sufocaţi de presiunea oraşelor, de superioritatea și minciuna de aici. Aceștia sunt oameni puri care nu cunosc falsitatea, nici mândria sau invidia.

Cu toate acestea răul s-a răspândit şi acolo, oamenii cu adevărat oameni sunt din ce în ce mai puţini. Ei s-au retras din cauză că nu se regăsesc în lumea aşa cum a devenit, dar nu ştiu cât vor rezista. Dacă mi-ai cere să îţi descriu ceva ce îmi defineşte cariera ţi-aş dărui cartea Mikel, dacă m-ai întreba ce îmi defineşte existenţa ţi-aş demonstra iubirea.

Viaţa trăită pe Pământ m-a învăţat că iubirea nu este o dramă, despărţirea nici atât. Ura te face dependent de cel pe care îl urăşti. Atunci când eşti părăsit ai de-a face cu un om confuz, nicidecum cu unul înşelător. Oamenii își pierd discernământul din teama că nu îşi vor umple golul. Și sunt speriaţi, astăzi îți jură iubire crezând că o simt, până mâine uită ce au jurat, iar după un timp se întorc. Dacă îi primești sau nu în viața ta, depinde de tine.

Cu ce rămâi la final?

Toată suferinţa rămâne aici, nu iei niciun gram cu tine, la fel se întâmplă şi în viaţă. Experienţa mi-a demonstrat că supărările, conflictele și toate nemulţumirile, se uită, doar bucuriile rămân. Amintindu-mi anii copilăriei, pe mine nu mă mai apasă singurătatea, sărăcia, tragedia, ci mă copleșesc emoţiile pozitive şi bucuriile, la fel ca sentimentele înălțătoare din toate călătoriile.

Viaţa trăită pe Pământ nu este atât de cenuşie precum pare în unele zile. Sunt convins că omul care a plecat de lângă tine a fost minunat, că a avut un impact pozitiv asupra celor pe care i-a lăsat în urmă ca să experimenteze și altceva. Toate etapele trebuiesc trăite cu inima. În viaţa trăită pe Pământ un simplu ce mai faci, rostit la momentul potrivit, îți poate restructura destinul.

Viaţa nu se termină niciodată, nici măcar după ce nu vei mai fi. Imaginează-ţi tristeţea pe care ai simţit-o în ziua în care ţi-ai luat rămas bun de la învăţătoarea ta cea dragă atunci când ai absolvit. Viaţa nu s-a terminat odată cu tristeţea care te-a copleşit, abia avea să înceapă.

Ai trăit frumos alături de omul pe care l-ai iubit, care te-a iubit în aceeași măsură și alături de care ai învăţat atâtea? Bucură-te, deoarece viaţa trăită pe Pământ merge mai departe. Dragostea pe care o porți în inimă nu ți-o poate lua nimeni. Astăzi vreau să văd că te ridici.

Nu te ruşina cu familia ta, cu corpul tău sau cu locul de muncă, ruşinează-te atunci când afişezi un comportament violent sau egotic. Cel mai iubit și mai respectat este omul care își vede de treaba lui. În continuare, cred, în ciuda părerilor şi insultelor, că dacă trăieşti frumos şi ai încredere în tine la final vei fi un om împlinit.

Nu știu dacă am contribuit cu ceva la starea ta de bine, am încetat să mai cred că îți pot dărui fericirea, dar știu că ți-am dat aripi ca să zbori tu însuți către ea. Găsește bucurie în familia ta, în prietenii tăi și în activitățile zilnice, căci de fiecare dată când zâmbești îți mărturisești iubirea. În viață am învățat că în lume trăim atât cât este nevoie de noi, nici mai mult, nici mai puțin. Simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Foto by freepik.com

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
0
Scrie ceva despre acest subiectx
()
x