Nu te mai motivează nimic indiferent ce ai face? Impulsul de a studia și a te dezvolta s-a dizolvat, iar șansele după absolvire par a fi nule?

Când nu te mai motivează nimic

Nu te mai motivează nimic indiferent ce ai face? Impulsul de a studia și a te dezvolta s-a dizolvat, iar șansele după absolvire par a fi nule? Îţi aminteşti cu nostalgie de acel tânăr pragmatic și energic care erai? Faptul că nu mai găseşti plăcere în nimic mă face să cred că te lupți cu depresia.

Dacă vrei să ai o zi bună trezește-te dis de dimineață și admiră răsăritul, prepară-ți o cafea aromată, savureaz-o la fereastră și ieși din casă. Nu mai ezita, lasă gândirea, tu ești acum aici și faci ceea ce ai venit ca să faci. Plăcerea de a trăi te va regăsi în clipa în care te vei pune în valoare, când vei crea ceva care izvorăşte din interiorul tău.

În prezent asimilezi totul din exterior. Evenimentele nu depind de tine, informaţiile și convingerile nu îţi aparţin. Obiectivele de atins, etichetele aplicate fericirii și împlinirii, toate sunt din lume și nimic nu vine de la tine, de aceea nu te mai motivează nimic.

Dacă eram mai frumos, dacă eram mai bogat, dacă eram mai cunoscut sau mai iubit, aș fi fost mai fericit, multă vreme așa am gândit. În realitate nu am văzut ce am avut până nu am căzut. Acum te simţi invizibil și inutil, iar singura variantă pe care societatea ți-a pus-o la dispoziție este să te supui. În ciuda robotizării care domină universităţile şi toate activităţile avem nevoie de creativitate, curaj şi o voinţă de fier.

Caută să faci ceva benefic pentru tine și pentru ceilalți. Găseşte-ţi o pasiune, o ocupaţie! Croşetează botoși, confecţionează brăţări, scrie ceva și dezvoltă-ţi pasiunea! Construieşte un site, fă muzică sau fotografie, înscrie-te la evenimente sau organizează tu unul! Completează lista cu idei proprii.

Am susținut într-o postare publicată pe Facebook faptul că pe parcurs ce înaintează în vârstă omul devine mai sensibil şi vrea să rămână alături de cei dragi cât mai mult timp. Tinerii preţuiesc lucruri şi detestă persoane, din păcate.

Există o teorie falsă a ciclului vieții, care relatează funcționalitatea formelor în felul următor: în tinereţe omul aleargă în exterior, iar la bătrâneţe își îndreaptă atenția către interior, deoarece nu mai are energie să ţină pasul cu mulțimea. Călătoria interioară a rămas singura variantă la care este eligibil.

Este vorba despre energia centrifugă şi cea centripetă, susţin savanţii. Și astfel consumatorii adoră orice teorie care îi încurajează să fugă de ei înşişi și să se evite până în ultima clipă, gândind că timpul fiecărui lucru va veni undeva în viitor. Iar dacă nu va veni ei vor învinui soarta, pe ceilalți oameni sau pe Dumnezeu.

În cazul de față nu discutăm despre timpul fiecărui lucru, ci despre o mişcare a turmei. Dacă acceptăm un moment ca fiind mai potrivit decât altul pe motiv că așa procedăm de sute de ani, înseamnă că nu ne cunoaştem esenţa.

În ceea ce mă privește eu am învățat să nu fug de probleme, ci să le înfrunt. Procrastinarea duce la panică și panica provoacă autodistrugere. O inimă curată îmblânzește fatalitatea și își rescrie soarta în mod conștient.

Căci nu doar ceea ce se vede există și este real. Sufletul se supune luptelor din spatele scenei pe întreaga durată a vieții trăite în trup. Setea de a transcede realitatea de suprafață și a reveni la ființa profundă care în realitate ești se adâncește. În viitorul apropiat oamenii care se vor adapta schimbării sunt și cei care îl vor ocupa.

Caută mai întâi Împărăţia cerului și toate ți se vor da pe deasupra înseamnă să cauţi să te descoperi încă din anii tinereţii, să rămâi fidel unicităţii tale și apoi să creezi. Pe acestea le poţi face doar privind în interiorul tău, altfel îţi iroseşti forţa centrifugă, iar la bătrâneţe nu vei avea un loc la care să te întorci. Atunci vei privi în interiorul tău și nu vei găsi nimic acolo.

Nu te mai motivează nimic?

Mai întâi sădeşti o sămânţă, apoi te bucuri de roadele pe care ea ți le oferă. Nu poţi culege roade dacă nu ai sădit nimic, scindarea naturii fenomenului este practic imposibilă. Dar dacă în tinereţe culegi plin de veselie roade din livada societăţii, în loc să plantezi copacul tău în grădina ta, s-ar putea ca la bătrâneţe ele să ţi se termine sau poate până atunci se vor strica.

Nu renunţa la unicitatea ta pe motiv că aşa te sfătuieşte lumea. Libertatea este responsabilitate și credință, iar misterul vieții nu poate fi deslușit cu mintea. Răbdarea și recunoștința te vor ajuta să treci peste orice încercare. În caz contrar, atunci când vei privi în urmă și vei realiza faptul că ți-ai pierdut cumpătul te vei rușina.

Nu te feri să petreci timp cu tine însuți încă din tinereţe. Nu te feri de bucurie sau de suferinţă. Nu căuta doar siguranţa, îmbrăţişează aventura, căci de aceea nu te mai motivează nimic. Speră la mai bine, dar fii pregătit pentru ce poate fi mai rău. Primește cu brațele deschise toate evenimentele pe care viața ți le scoate în cale, înțelegând faptul că nimic nu ți se dă peste puterile tale.

Fă ca viaţa să devină lucrarea ta de licenţă. Nu îi mai aplauda pe alţii, admiră-i pe cei care reuşesc dar alege să fii tu pe scenă. Bucură-te de ceea ce ești și ce ai chiar acum. În viață, eu am calea mea, scopul și provocările mele, tu ai calea ta, scopul și obstacolele pe care le întâlnești în drum, la final vom sărbători cu toții ca fiind Unul. Și orice durere este trecătoare, ceea ce rămâne este esența, care este iubirea.

Astăzi te uiţi la profesorul tău care supravieţuieşte din leafa minimă pe economie și vezi că soţia l-a părăsit, copiii lui s-au mutat la casele lor, fumează două pachete de ţigări pe zi, bea în fiecare seară, se enervează des și este tot timpul posomorât. În ciuda alegerilor greșite acesta te îndeamnă să faci ce a făcut el, ca să ajungi aşa cum a ajuns el și se încăpăţânează să te convingă. Cu toată admirația pe care o port tuturor, te întreb, de ce ai alege aşa ceva?

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Acest site web folosește cookie-uri ca tu să obții cea mai bună experiență de navigare.