O noapte albă, o mare de gânduri

O noapte albă, o mare de gânduri

O noapte albă, o mare de gânduri

O noapte albă, o mare de gânduri. O noapte petrecută în aer liber pe insulă, plimbându-mă prin localitate cu căştile pe urechi. Ascult muzica preferată, port emoția cu mine oriunde păşesc. Ea mă păstrează în viaţă şi mă ajută să văd lumea cu ochi vii. La fel ca tine am nevoie de încurajare, de odihnă şi de sprijin, sunt încântat să te întâlnesc aici pe Pagină, mă onorezi cu prezenţa.

Eşti secat de energie, o oferi pe toată tuturor, încât te scufunzi și parcă nu te mai poţi ridica. Nu te mai preocupa cu lucrurile pe care nu le poţi controla, trăieşte puţin. Opreşte-te şi îmbrăţişează aventura. Lasă oamenii să îşi trăiască vieţile lor, să aibă părerile lor greşite chiar şi despre tine.

O noapte albă, un peisaj de poveste, presărat cu sentimente adânci dar la fel de vii. Intru într-un supermarket ca să îmi cumpăr o băutură. Eu nu mă pot plimba pe stradă fără băutura mea, de orice fel ar fi aceasta. Chiar dacă nu îmi este sete ori poftă, chiar dacă se încălzeşte şi sunt nevoit să o arunc, ţin în mână băutura, eu nu pot să mă plimb pe stradă fără ea.

Viaţa mea este acum perfectă, îmi place să trăiesc frumos. După o noapte albă mă aşteaptă răsăritul. Am învăţat să preţuiesc fiecare clipă. Eu sunt un om bun, am o inimă mare şi iubesc oamenii aşa cum pot, iar, ei mă iubesc înapoi negreșit. Sunt liniştit. Am devenit un spirit liber. Sunt recunoscător pentru toate înfrângerile care m-au transformat într-un învingător.

Eu sunt iertarea în cea mai pură formă a ei. Îi iert pe toţi, însă încep întâi cu mine. Mă iert pentru faptul că am rănit în trecut, realizez că așa ceva nu trebuia să se întâmple. Și totuşi acum stau liniştit pe malul mării cu băutura și mă bucur de o noapte albă atât de minunată. Am trăit ceea ce am avut nevoie să trăiesc ca să cresc. Mi-ar plăcea să fiţi acum aici alături de mine.

O bătrânică simpatică mă atinge pe umăr, mă roagă să o fotografiez împreună cu soţul, ei pe stâncă. Îi îmbrățișez și continui să scriu. Eu sunt un om sănătos și am putere de muncă, am curajul de a începe ori a mă opri de ori de câte ori voiesc. Eu sunt dragoste și iubesc fără condiții. Puterea mi-a fost ascunsă în nori dar sabia a fost înfiptă în sânul Pământului.

O noapte albă, vise și amintiri

Cu câţiva ani în urmă mi-a lipsit atât de tare o băutură, încât, am leşinat mergând pe stradă. Colindând Bucureştiul din interviu în interviu în vederea obţinerii unui loc de muncă, m-am întristat din cauza situaţiei în care ajunsesem şi am plâns. Poate că nu trebuia, dar pentru o clipă am simţit că vreau să renunţ. A fost prima dată când am ales să încetez să mă mai lupt cu realitatea care mă împresora, mă plasasem în starea de abandon. Apoi m-am simţit liber.

M-am ridicat în picioare dar în acelaşi timp mă înălţam deasupra neputinţei mele și am gândit că este imposibil să mă fi născut aici cu scopul de a muri de foame ori de sete, nu ar fi de folos nimănui. Am rostit în gând faptul că am nevoie de o băutură acum, pentru a putea să ajung acasă. Am repetat în minte, convins că e imposibil să nu găsesc bani pe jos sau o sticlă de băutură acum. Ea nu a fost o cerere, a fost o poruncă.

Treceam prin perioada în care încercam să mă conving că nu există coincidenţă. Începusem dar să scriu prima carte fără să povestesc cuiva despre noul proiect, aveam nevoie de conţinut puternic nu de romane proaste sau de poezii. În următoarea secundă am amuţit, aşa ceva nu se întâmplă nici în filme, iar tot ce citeşti este cât se poate de real.

Înaintând zece metri, pe prima băncuţă care mi-a apărut în cale am găsit o sticlă de coca-cola nedesfăcută iar în jur nu era nimeni care să aibă nevoie de ea. Însă, oricât de puternic ar fi spiritul, mintea are nevoie să fie păcălită ca să nu ajungă la limită. Din acest motiv oriunde m-aş plimba port cu mine băutura, ca să îmi liniştesc mintea. Zâmbesc în timp ce îmi amintesc aceste trăiri minunate.

O noapte albă, un spirit liber

O noapte albă, o mare de gânduri, linişte deplină, gratitudine și recunoștință. Am ieşit din localitate, am trecut de o pădurice în care nu se vedea nimic decât cerul. M-am lăsat ghidat de stele şi am ajuns la capătul lumii, dead end şi în continuare marea, aşa că sunt nevoit să mă întorc. Nu credeam să calc prin aceste locuri vreodată, abia dacă aş fi găsit localitatea pe hartă. M-am întors în timp cu două sute de ani.

Ultima terasă pe care o zăresc pe malul mării are un aer tradiţional grecesc, ce pare a sta în picioare încă de atunci. Un Nissan Micra din anul 1995, de culoare bleu/cyan, nuanţa cerului, stă parcat sub un copac cu flori vişinii. Greieri, felinare, trotuare pavate cu piatră de marmură, licurici şi un orfelinat cu pisici.

Văd stuf crescut în stânga sau în dreapta, un pod de lemn, o melodie genială și multe localuri frumoase. Eu sunt tot ceea ce am și sunt. Nimic nu ne aparţine dar ne putem bucura de tot. Când accepți acest adevăr trăiești mai frumos. Am încărcat câteva fotografii făcute prin locurile pe unde am pășit și pe profilul de Instagram. Acolo te poți delecta.

Am ajuns la terasa mea. Restaurantul numit The Village. Mă aşez la o masă retrasă, comand un sandwich şi o salată de roşii. Gazda de aici mă cunoaşte deja, ea îmi arată prin gesturi faptul că îi sunt drag. Afară se aşterne o linişte de nedescris. O adiere ca o mângâiere. Scot telefonul din buzunar, urmăresc vlogul preferat dar suspin, aş sta aşa până la răsărit însă sunt obosit. Muncim prea mult, de tineri. Simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Nu te mai preocupa cu lucrurile pe care nu le poţi controla, trăieşte puţin.
Alberto Bacoi

Lasă un răspuns