Nu mai trageţi oameni la xerox, nu îi mai manipulaţi cu frica de suferinţă şi de moarte, de judecată sau de boli. Nu îi mai stricaţi, nu le distrugeţi personalitatea, ei sunt copiii voştri nu duşmanii voştri. Articolul de astăzi este un strigăt autoritar, ajunge! Dacă eşti un cititor fidel, nu uita să te abonezi aici.
1). Nu mai trageţi oameni la xerox manipulându-i să creadă în Dumnezeu (în religia voastră), prezentându-le o icoană care plânge, însă, care în realitate râde de ei. Nu ai nevoie de o magie ca să crezi că există un Creator al creaţiei, adică o Energie supraconştientă care ne-a creat cu scop. Priveşte în jurul tău, tot ceea ce există în Univers este un miracol, inclusiv tu.
Un om ateu nu este neapărat înverşunat împotriva ideii că există o Fiinţă superioară, care a creat omul sau tot ceea ce cunoaştem că există. El mai degrabă se ridică împotriva sistemului uman, a dumnezeilor inventaţi de oameni, care se comportă asemeni celor mai perverşi dintre oameni.
2). Nu mai trageţi oameni la xerox, minţindu-i ca la un moment dat în viaţă vor avea noroc. În viaţă nu ţi se va întâmpla nimic bun, până nu vei face tu ca lucrurile bune să ţi se întâmple.
În anii copilăriei toţi oamenii te iubesc, ei îţi oferă cadouri. Când creşti cresc şi aşteptările lor de la tine odată cu tine. Pe parcurs, cei pe care îi iubeşti te îndepărtează treptat. Un bebeluş este de o sută de ori mai puternic decât un om matur. El primeşte cadouri ca să accepte oamenii, cei mari sunt nevoiţi să ofere cadouri ca să fie acceptaţi şi nu reuşesc de fiecare dată.
3). Nu mai trageţi oameni la xerox, învăţându-i să pară mândri sau puternici, oricât de slabi ar fi pe interior. Un om puternic nu va căuta niciodată să demonstreze cuiva că este puternic. El este puternic şi atât. Puterea se arată prin faptele sale, prin cuvintele şi prin siguranţa pe care o afişează.
4). Nu mai trageţi oamenii la xerox, spunându-le că sinceritatea este slăbiciune sau chiar un defect. Un om cu personalitate nu se foloseşte de măşti şi de diferite accesorii ca să iasă în faţă. Imaginile, brandurile, bunurile, etichetele, carierele şi atitudinile false, toate acestea sunt pentru copii. Când spun copii mă refer la adulţii care au rămas copii la minte.
5). Nu mai trageţi oameni la xerox, învăţându-i că o relaţie înseamnă suferinţă, deoarece astfel le veţi prescrie prematur soarta. O relaţie nu înseamnă suferinţă, înseamnă extaz, bucurie, fantezie, siguranţă, onoare şi vise împlinite. Fetele din ziua de astăzi se tem şi de ele însele. Dacă părinţii lor le-au convins că la un moment dat vor fi decepţionate, ele vor urmări fiecare mişcare a partenerului asemeni unui detectiv. În felul acesta vor rata toate momentele şi se vor despărţi din pricina unui mesaj lipsă sau a unuia trimis în plus.
Orice culpu se confruntă cu dificultăţi atunci când se lovesc părerile, orgoliile. Totuşi, nu problema în sine este problema, ci modul în care reacţionăm la întâmpinarea unei probleme este. Evident noi luăm o întâmplare şi o transformăm într-o prăpastie, într-un sfârşit, adio! Ne pricepem la asta, am lua nota 10 la despărţiri dar nu şi la împăcări. Acolo am rămâne corigenţi în masă. Teoria e uşoară, practica ne plasează în situaţii dificile.
Moartea tuturor relaţiilor
6). Nu în fiecare caz separarea este soluţia, exceptând cazurile grave în care nu se mai poate face nimic. Această despărţire bruscă, de fapt nu ea, ci gândul că o vom lua pe drumuri diferite definitiv, ne traumatizează şi ne întristează, ucide spiritul din noi.
Soluţia este să nu mai fim atât de duri cu noi, să nu mai dăm verdicte definitive sau decizii luate pe moment la nervi, de multe ori influenţate de frică pentru a ne spăla imaginea, nu ştiu. Ele sunt cuvinte pe care le aruncăm ca să „rezolvăm“, însă pe care de cele mai multe ori nici noi nu le putem respecta. Ne întoarcem, invocând tot felul de motive.
7). Aceste provocări sunt şanse geniale pentru a ne demonstra calităţile. Pentru a-i câştiga partenerului nostru încrederea. Dacă o persoană greşeşte faţă de cineva drag, atunci când pleacă ca să nu rănească a doua oară poate să rănească şi mai tare prin plecare. O soluţie ar fi să fie mai atentă şi să se retragă uşor. Noi nu putem schimba lumea într-o zi, dar o putem îmbunătăţi câte puţin în fiecare zi.
În situaţii critice ai nevoie de autocontrol. Nu lăsa emoţiile să preia controlul, simte tensiunea dar rămâi ferm şi nu pleca. E absolut normal să reacţionezi aşa. Exact atunci se sparg barierele, atunci cad zidurile! La final, şi cu şi fără tot e bine.
Autocontrol şi acceptare
8). Nu mai trageţi oameni la xerox, eu sfătuiesc tinerii să lupte unul pentru celălalt. Totuşi, să nu insiste într-un mod bolnăvicios. Atunci când se termină se termină, atâta timp cât merge, îi sfătuiesc să se bucure, nu să se teamă de sfârşit. Citeşte şi articolul Atunci când dragostea începe, nu o opri.
9). Eu nu pot lua decizii în locul tău ci te fac să înţelegi că toate variante sunt potrivite pentru tine. Ele imploră să fie trăite ca experienţă. Nu mai trageţi oameni la xerox, majoritatea încearcă toate variantele ca să-şi înece trecutul lăcrimos. Astăzi sunt aici iar mâine mă duc acolo, mă apuc de toate, dar nu mă ţin de nimic. Tinerii îşi construiesc profile interesante, trăiesc vieţi virtuale în care sunt admiraţi şi doriţi de toţi. Iar în realitate lasă de dorit. Te opui şi te fereşti ca să supravieţuieşti, atunci când eşti slab, odată ce devii puternic nu mai trebuie să demonstrezi nimic.
10). Oamenii slabi se luptă cu viaţa, cei puternici o acceptă, înţelepţii o adulmecă şi sunt recunoscători pentru fiecare secundă trăită. Atunci când deciziile tale sunt influenţate de altcineva, altcineva îţi stabileşte soarta. În acel moment, altcineva decide pentru tine în locul tău. Dacă se înşeală în privinţa alegerii făcute, consecinţele vor fi suportate de tine nu de el.
Oamenii au karmele lor, se află aici pentru a păşi pe căile lor. Ei nu au fost condamnaţi de nimeni ci doar îşi ţin promisiunile şi îşi cinstesc alegerile. Karma e un cuvânt, e la fel ca dragostea, ea înseamnă, mă aflu acum aici pentru asta şi îmi ţin promisiunea.
Pe parcurs am devenit doctor de suflete şi leac pentru minţi,
fiindcă şi eu am suferit atunci când nu am înţeles.
Alberto Bacoi