Între ego şi o inimă neîntinată

Între ego şi o inimă neîntinată

Între ego şi o inimă neîntinată

Am scris o poveste pentru tine, prin intermediul căreia îţi ofer câteva metode pentru a te debarasa de ego. Dacă nu te interesează subiectul înseamnă că nu doreşti să fii fericit. Câtă vreme ai un ego pe care îl hrăneşti zilnic nu vei fi liniştit, iar bebelușul spiritual va flămânzi în tine. Citeşte articolul până la capăt şi află ce mi s-a întâmplat.

În viață există două categorii de oameni, cei care cred că totul se învârte în jurul lor dar care percep acest fenomen prin prisma egoului şi de fapt se înşeală şi cei care ştiu că Universul se învârte în jurul fiinţei lor, că din acest motiv a fost conceput. Şi aşa este.

Nu găsesc drept hrană pentru ego convingerea că Universul cu tot ceea ce este în el a fost conceput pentru mine în mod special, ca să cresc. El reprezintă un adevăr de necombătut care se raportează în egală măsură la fiecare fiinţă. Evident, Spiritul a potrivit lucrurile cu o asemenea precizie încât fiecare piesă să i se potrivească celeilalte şi invers, chiar dacă în acelaşi timp sunt diferite sau opuse prin definiţie.

Ziua are nevoie de noapte și noaptea are nevoie de zi. Omul are nevoie de viaţă şi viaţa are nevoie de moarte ca să fie recunoscută drept viaţă. Deoarece, dacă nu ar mai exista moarte, transformare, nu ai mai fi conştient că exişti în formă, undeva în spaţiu şi timp. Sufletul are nevoie de minte ca să experimenteze materia. Mintea are nevoie de un ego ca să se individualizeze iar la sfârșit rămâne este spiritul care trăieşte în formă fizică, de ori de câte ori doreşte, atunci când doreşte.

Există nişte etape ori situaţii în procesul desăvâşirii umane iar toate se desfăşoară la vremea lor. Trăiesc oameni pe Pământ cărora nu le mai serveşte la ceva experimentarea realităţii prin prisma a ceea ce am numit ego, fiindcă unii sunt conştienţi de acest aspect, majoritatea trăiesc dormind. Cei mai fericiţi dintre oameni transced egoul, ei trăiesc liberi și într-o stare continuă de bine în orice situaţie.

Atunci când te-ai născut ai primit câteva daruri, ai primit un trup sănătos, o minte pe măsură, plus o dorinţă atât de mare de a explora lumea, încât extazul emanat te încarcă şi astăzi. Un ego puternic este un adversar puternic care te ia în captivitate şi te stoarce de bucurie ca pe o cârpă.

Există minţi mature, ajunse la final dar care au rămas neîntinate. Ele înţeleg rolul fiecărei fiinţe şi îl acceptă, știu că noii veniţi trebuie iubiţi, că unii rămân, însă, alţii sunt nevoiţi să plece prematur, oricât de tare ar durea despărţirea. Unii sunt responsabili, alţii mai puţin, spre deloc. Unii se sacrifică, alţii irosesc şi nu iubesc.

Nu îţi pierde inocenţa, speranța. Nu renunţa la sinceritate, nu te vinde pentru nimic. Fii o inimă neîntinată asemeni celei a unui nou născut. Nu deveni un mort care merge în picioare. Căci, morţii din punct de vedere spiritual umblă degeaba. Păstrează-ţi esenţa, bunătatea și speranţa, prin oricâte greutăţi ai trece. Trăieşte ca un învingător şi te vei întoarce triumfător. Rămâi fidel naturii tale, ea este cea mai înaltă alegere și cea mai demnă de laudă lucrare.

Când cineva încearcă să te jignească numindu-te într-un fel, dar tu cunoşti despre tine că nu eşti astfel, aceea nu e o jignire. Când ţi se spune că eşti prost, dar tu cunoşti despre tine faptul că nu eşti astfel, aceea nu e o jignire, este o minciună, așa că trateaz-o ca atare. Iar când cineva îţi spune că eşti prost iar tu recunoşti în sinea ta că eşti astfel, aceea nu este o jignire, este un adevăr. Aşa că tratează-l ca atare.

Renunţarea la ego vine la pachet cu imunitatea de a mai fi rănit. Când o persoană te acuză de faptul că eşti hoţ, ea este de fapt hoţul şi tu ştii, deoarece ceea ce vede în exterior îi este dictat din interior. Faptul că te-a bănuit de furt este o confirmare a gândurilor necinstite care i se joacă prin minte. Căci unui om cu adevărat cinstit nici nu îi trece prin minte posibilitatea de a îl înşela pe altul sau că el ar putea să fie acela înşelat.

În urmă cu câţiva ani, pe când lucram ca agent de vânzări în domeniul articolelor sportive în câteva magazine mari din Bucureşti am trăit o experienţă foarte interesantă. Un cumpărător nemulţumit de calitatea produsului pe care îl achiziţionase de pe raionul meu, m-a oprit ca pe un ton răstit să îşi declare supărarea.

Renunţarea la ego, povești adevărate

Imediat, am ridicat şi eu tonul. Apoi, clientul mi s-a adresat într-un mod ameninţător. Eu, într-unul violent. Mi-a zis că ar putea să îmi facă mult rău dacă ar vrea, însă, eu l-am provocat să încerce să îmi facă, doar ca să îi demonstrez faptul că nu ar putea. Nu a putut.

În timp ce discuţia devenea din ce în ce mai aprinsă m-am oprit, aşa ceva eu nu trăisem niciodată. Rosteam cuvinte deranjante pe un ton răstit, fără ca în realitate să le rostesc eu. Băi tu realizezi ce am simţit? Nu eu eram acela care ţipa şi care răspundea înapoi cu dispreț, mintea mea o făcea, convinsă de ego că e timpul să demonstreze ceva.

Atunci am realizat pentru prima dată că eu nu sunt mintea mea şi m-am oprit. Iar eu nu îl uram pe omul acela. Nici nu îl cunoşteam. Nici măcar nu mă deranjase! Ba chiar la prima vedere părea simpatic şi onest, dar totuşi îl certam, când în realitate simţeam să îl îmbrăţişez sau să îl ating respectuos pe umăr. Îl iubeam!

Uau, în tot acest timp m-am asociat cu mintea mea controlată de ego, însă acum, ieşind din ea o aud cum vorbeşte fără ca eu să îi comand să o facă, o face în mod automat ca proasta. O face pentru că în felul acesta s-a obişnuit să reacţioneze, că aşa procedează toată lumea pe motiv că este corect sau drept. Dar dreptatea şi corectitudinea sunt armele egoului, care a exclus iubirea. Nu uita, o bătălie pierdută pentru ego este o victorie pentru un suflet, pentru adevăratul tu, atunci când te cunoşti. Simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Oamenii care ascend de la ego la esenţă sunt treziţi din acest puls al vieţii din ei înşişi pentru a exprima.viaţa în acţiuni unice, pentru a îşi expanda sinele şi a ajuta lumea să se vindece şi să avanseze.
Barbara Marx Hubbard

5 gânduri pentru “Între ego şi o inimă neîntinată

  1. Nicolita Sinescu

    Buna seara ! Din nefericire am trecut prin ceva asemanator ! Ar fi mult de povestit , adevarul este ca nici eu nu m-am recunoscut , îmi pare rău si astăzi , m-am lăsat dusa de nas de acest ego ! Astăzi nu as mai face asta !
    Mulțumim pentru timpul acordat !
    Sper sa ne fie de folos ! Toate cele bune sa se adune !!!

  2. Amalia

    Mi se intampla zilnic cate o lupta din aceasta marunta din care egoul nu se lasa invins.
    Dupa cateva secunde de aruncat avalanse de cuvinte imi dau seama ca ma las provocata de egoul celuilat caruia ii place sa se remarce, dar eu cedez pana la urma pe principiul cel mai destept cedeaza, insa simt ca egoul meu ar vrea sa iasa si el in fata. Senzatia care ramane e ca o lipsa de implinire.
    E urata de tot. Dar incerc . Insa nu ma lasa ceilalti. A trebuit sa dau vina pe ceilalti. Tot egoul da vina pe ceilalti, nu-i asa ? Ah Doamne imi vine sa ma ascund de lumea asta dar nu stiu unde.

Lasă un răspuns