Viaţa mea scrisă în cuvinte trăite şi simţite, e povestea pe care o vei citi acum. În viaţă, ai două opţiuni, ori faci ceea ce simţi să faci, acel ceva care îţi place sau care te împlinește, ori faci ceea ce trebuie să faci, acel ceva ce face toată lumea, ca să te integrezi. Te invit să mă urmărești pe Instagram sau pe Facebook. Începem!
Nu găsesc ceva rău în a te integra, doar că atunci când o faci ai nevoie să fii conştient de faptul că intri în cutumele societăţii, care au fost create şi implementate de anumiţi oameni. În anumite cazuri tiparele sunt extraordinare, dar de cele mai multe ori ele nu deţin niciun sens. Aceste tradiţii şi obiceiuri, devenite astăzi chiar reguli, au fost create de oameni ca mine și ca tine, care sunt egali cu mine și cu tine! Ei nu au fost mai deştepţi, nici nu au fost autorizaţi de cineva ca să le inventeze şi să le implementeze, ci pur şi simplu au făcut-o, fără să întrebe sau să fie întrebaţi.
Atunci când mă lovesc de reguli cu care personal nu sunt de acord aleg să merg pe drumul meu, respectându-mă și urmându-mă mai întâi pe mine. Deoarece, eu trăiesc viaţa mea, nu pe a altora. Am încredere în mine ori în viziunea mea şi mă bazez pe intuiția mea, mai mult decât pe ceea ce a inventat altcineva.
În primii douăzeci de ani din viaţa mea, oamenii mi-au spus că mă înşel, că nu mă voi putea integra sau că voi eşua. Mai pe înţelesul nostru mi-au spus că voi ajunge la canal sau la sapă. Chiar prietena mea, alături de care am trăit şi pentru care am trăit aproape şase ani, mi-a spus că îi este ruşine cu mine, că a întâlnit un bărbat adevărat, care știe să o facă fericită. Amorul cu care se fălea s-a stins în două săptămâni, apoi a rămas singură.
Calea care duce la inima unei femei nu se parcurge prin a îi cumpăra bijuterii, ori a îi lua flori de 1 Martie și de ziua ei şi atât. Doamne, dacă ar fi fost atât de ușor! La inima ei ajungi prin a îi demonstra cât este de importantă, pentru tine, în fiecare zi.
Se spune că ai ocazia să cunoşti o persoană doar călătorind alături de ea, noi nu am călătorit niciodată nicăieri. Dar nu regret, astfel am înțeles că oamenii te pot mângâia și tot ei te pot tortura. Alege oamenii cu înțelepciune!
Şi m-am retras, reflectând la viaţa mea, la soarta mea, trăind eu şi cu mine, vreme de trei ani, putrezind. Apoi m-am ridicat şi am început să merg din nou pe picioare. Cu cât mă bazam mai tare pe mine cu atât începeam să înfloresc! Iar oamenii încercau să mi se opună. Mai întâi m-au ignorat, ca să mă opresc. Mai târziu au râs de mine, etalându-şi realizările, dar nu am putut să nu mă veselesc, chiar şi deasupra celor mai negri nori străluceşte soarele.
Cunoşti acel sentiment când te afli în maşină şi te grăbeşti undeva, dar eşti nevoit să schimbi poziţia de pe o bandă pe cealaltă ca să înaintezi, iar participanţii la trafic te urăsc pentru asta? Cunoşti acea senzaţie de bucurie pe care o experimentezi când prinzi toate semafoarele pe verde? Așa este viaţa mea astăzi.
Vine un moment în viaţă când ai nevoie să te opreşti din orice ai face, pentru a trage aer în piept, adânc și pentru a aprecia experienţele, locurile sau oamenii, care te întâmpină. Da, ai nevoie să încetezi să mai deteşti ca să începi să trăieşti aşa cum îţi doreşti.
Am început să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să privesc răsăritul, așa am realizat că mă inspiră, că mă umple de emoţie sau de energie, şi mă îndeamnă să fac ceva cu viaţa mea! Începând de atunci m-am hotărât să nu mai pierd dimineţi. În următoarea perioadă am înţeles că nu eu trebuie să fac ceva ca oamenii să mă aprobe şi să mă accepte ca să mă simt iubit şi să mă integrez, eu sunt deja iubit aşa cum sunt şi aşa cum am fost mereu. Eu sunt nevoit să îi accept şi să îi iubesc pe ceilalţi.
Viaţa mea a devenit o bucurie
Am început să beau ceai în loc de cafea. Am reuşit să mă opresc din mai a consuma carne, deşi nu m-am omorât cu ea. În prezent o fac ocazional ori atunci când nu am de ales. Am reuşit să înţeleg ce s-a întâmplat cu viaţa mea sau cum funcţionează de fapt microuniversul numit om.
Am înţeles cât de importantă este intenţia cu care pășim prin viaţă, mai degrabă decât faptele ori reuşitele noastre neînsemnate şi cât de importantă este înțelegerea și viziunea. Am înţeles atunci că există posibilitatea de a fi liber.
Am reuşit să scriu cinci cărţi până la vârsta de treizeci şi unu de ani, și am creat un blog care în luna ianuarie a fost citit de peste cincizeci de mii de oameni, oameni frumoși pe care i-am ajutat şi care m-au susţinut înapoi.
Prima dată când am zburat cu avionul am fost ridicat de pe scaunul de la fereastră pe motiv că mi s-a printat greşit numărul locului pe bilet, dar imediat mi-am amintit de vremea când nu am mai putut să sper că voi zbura vreodată şi m-a învăluit bucuria.
Am înţeles că dacă dorim să construim şi să renovăm spitale, nu trebuie să oferim banii noştri guvernului, apoi să îl implorăm ca cu o mică parte să ne permită să cumpărăm aparatura necesară cu care să ne tratăm copiii sau bunicii. De ce nu le cumpărăm noi direct? Dacă dorim să renovăm spitale, şcoli, parcuri, trebuie să strângem suma necesară şi oameni competenţi pentru a săvârşi lucrarea şi atât.
De fiecare dată când viaţa mea nu este aşa cum mi-am imaginat eu să fie îmi amintesc că atunci când am venit aici am îmbrăţişat misterul şi aventura, ele sunt exact ceea ce am nevoie să trăiesc. Tu știi de ce supraestimezi oamenii? Din cauză că ştii despre tine că eşti un om sincer şi onest şi ai intenţii pure. El este motivul pentru care de cele mai multe ori crezi că şi cei cu care intri în contact, sunt la fel. Simte liber!
Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.