Confortul nu este fericire, frumuseţea și popularitatea nu ţi-o pot oferi.

Confortul nu este fericire

Confortul nu este fericire, frumuseţea și popularitatea nu ţi-o pot oferi. Îngheţată, energizant, diverse sucuri și apă cu lămâie sunt întotdeauna la rece. Folosim parfumuri şi şampoane aromate, eu îl prefer pe cel cu miros de cafea. Rareori se întâmplă să lipsească ţigările din buzunar și berea din frigiderele celor care o consumă.

Suntem aranjaţi şi îmbrăcaţi frumos tot timpul, dar suntem din ce în ce mai posomorâţi şi nemulţumiţi. Suntem trişti, dar ne ascundem în spatele imaginilor fericite. Confortul nu este fericire, iubirea este. Pune familia pe primul loc și află ce te împlinește.

Am zile în care merg pe stradă atât de cufundat în gândurile mele încât nu îi mai aud pe cei care mă cunosc și mă salută. Cu toate acestea de fiecare dată revin la conştienţă şi devin recunoscător pentru ceea ce sunt, pentru ce am şi sunt încrezător în reuşită. Şi ţie ţi s-a întâmplat să te pierzi de mai multe ori, acesta este motivul pentru care am hotărât să îţi transmit un mesaj atât de solemn.

M-am tot întrebat de unde au învăţat bunicii noştri respectul şi omenia, dacă cei mai mulţi au absolvit doar clasele primare, atât timp cât învăţaţii de astăzi înşală cel mai mult? Atunci am înțeles că cu inima te naști, ea nu se dobândește la școală.

Oricât de grăbiţi și de încărcaţi cu facturi am fi, nu putem uita faptul că bunicii noştri au trăit mâncând mămăligă cu cartofi copţi, pe care îi găteau pe jar, la câmp. Ei nu au avut curent electric și niciun fel de gadget. Pe atunci erau trimişi la război şi în orice clipă li se puteau fura animalele din curte, pe care le creşteau ca să își asigure supravieţuirea.

Plecau desculţi de acasă la vârste fragede, până în paisprezece ani, așa cum a plecat tata cu scopul de a îşi întemeia o familie sau un viitor pe undeva. Se parcurgeau paisprezece kilometri pe jos până la primul dispensar. Bebeluşii se năşteau acasă, alături de câteva bătrâne care asistau la proces.

În copilărie unii dintre noi ne hrăneam o dată la două săptămâni. Cartofii prăjiţi cu sare şi apa cu zahăr în loc de suc sau ceai, ea era fericirea noastră. Nu putem uita faptul că părinţii noștri lucrau câte cincizeci de ani în aceeaşi uzină, că aşteptau la coadă prin alimentare câte douăzeci de ore sau că bunica mea a absolvit doar patru clase. Iar singura învăţătură pe care a reţinut-o în viaţă este expresia cu răbdarea treci marea, pe care mi-o amintește de fiecare dată când o vizitez indiferent ce gând mă frământă. Astăzi nu o mai pot vizita, căci nu mai este.

Nu putem uita nopţile geroase în care ne înveleam cu haine, că dormeam pe un pat de paie ori pe un preş de ţară. Decoram camerele de oaspeți cu saci confecționați din iută. Tinerii erau ridicaţi cu forţa şi înrolaţi în armată, acolo unde erau distruşi psihic, iar cei mai emotivi dintre ei ajungeau la suicid. Am avut cunoştinţe care au făcut asta după primele două săptămâni.

Nu intenţionez să te sperii, nici să te şantajez sau să te deprim, vreau doar să devii conştient că astăzi trăieşti bine și că te poţi bucura mai mult. Eu nu aş da prezentul nici pe o mie de trecuturi. Refuz să trăiesc în trecut, nu mă hrănesc din amintiri sau vise, ele doar mă mângâie atunci când mă împiedic de prea mult bine și nu mă mai satisface nimic.

Ceea ce a fost a fost şi a fost necesar. Ceea ce este este exact ceea ce avem nevoie ca să fie, să cunoaștem şi să simțim, ca să asimilăm cu sufletul. Dacă şi tu simţi la fel te aştept pe Facebook.

Viaţa e minunată atunci când eşti copil, dar este extrem de frumoasă și când devii om mare. Maturitatea te ajută să observi minunăţia ei, iar bătrâneţea este emoţionantă dacă înveţi să te bucuri de viaţă din timp.

Tristețea din interior

Regretele oamenilor pe care îi înspăimântă trecerea timpului provin din nemulţumirea de sine și lipsa realizărilor obţinute până la această vârstă. Oamenii trăiesc în tipare, iar dacă până la treizeci de ani nu te-ai căsătorit e de rău, dacă până la treizeci și cinci de ani nu ai casă, maşină și copil înseamnă că ai o problemă sau dacă nu reuşeşti în carieră eşti un ratat. Eu te întreb când te-ai mai bucurat, când ai simțit recunoștința, ai uitat?

Eu răspund oamenilor scurt şi poate prea direct. Nu judec, spun adevărul în faţă, căci am descoperit modul în care funcţionează psihicul uman. Dacă te afli într-o situaţie critică ia în considerare faptul că aceasta nu îşi va reveni de la sine, tot așa cum un corp nu poate întineri.

Problema este că astăzi nu te mai stimulează nimic, fie un nou copil de crescut, o casă de construit, o maşină de cumpărat ori o viaţă de trăit. Și doare. Eşti gol, înghiţi în sec citind. Ai muncit întreaga viaţă ca să ai și să trăieşti liniştit şi fericit, dar nu ai avut timp să înveți să trăieşti astfel.

Enigma fericirii este asemănătoare celei cu rezultate fizice atunci când frecventezi sala de forţă. Încă din tinereţe ai nevoie să înveţi să te simţi fericit şi împlinit, să stai din când în când cu tine însuţi. Să explorezi emoţiile, strângerile calde de mână cu prietena ta, călătoriile împreună, apusurile privite cel puţin săptămânal, o floare, un zâmbet și prietenia între soţi, nu doar parteneriatul în privinţa sexului şi a nevoilor ca haine spălate, curăţenie şi gătit.

În prezent trăieşti ca şi cum ai ajuns la capăt, dar nu ai ajuns încă. Soluţia constă în schimbarea obiceiurilor și a atitudinii. Omul care trăieşte în monotonie se îneacă. Să stai într-un jacuzzi în Maldive, cu o băutură fină în mână câte trei sute șaizeci și cinci de zile pe an, este monotonie. Nu ai avut niciodată această viziune sau nu îţi vine să crezi? Probabil eşti prea sărac cu duhul ca să poţi atinge astfel de concluzii. Eu nu am nevoie să mă duc până acolo ca să ştiu. Confortul nu este fericire!

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Foto by freepik.com

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments
Comandă cărți Comandă cărți
Acest site web folosește cookie-uri ca tu să obții cea mai bună experiență de navigare.