Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

Confortul nu este fericire, frumuseţe, popularitate, ele nu ţi-o pot oferi. Îngheţată, energizant, diverse sucuri ori apă cu lămâie sunt întotdeauna la rece. Folosim parfumuri şi şampoane aromate. Eu, îl prefer pe cel cu aromă de cafea! Rareori se întâmplă să lipsească ţigările ori berea din frigiderele celor care o consumă. Suntem aranjaţi şi îmbrăcaţi frumos tot timpul, dar suntem din ce în ce mai posomorâţi şi mereu nemulţumiţi. Suntem trişti, dar ne ascundem în spatele imaginilor fericite, confortul nu este fericire.

Am zile în care merg pe stradă atât de cufundat în gândurile mele încât nu îi mai aud pe cei care mă cunosc și care mă salută. Cu toate acestea, de fiecare dată revin la conştienţă şi devin recunoscător pentru ceea ce sunt, pentru ce am şi sunt încrezător în reuşită. Şi ţie ţi s-a întâmplat să te pierzi, de mai multe ori. Acesta este motivul pentru care am hotărât să îţi transmit un mesaj atât de solemn. Confortul nu este fericire!

Oricât de grăbiţi și de încărcaţi cu facturi am fi, nu putem uita faptul că bunicii noştri au crescut și trăit consumând mămăligă cu cartofi copţi, pe care îi găteau pe jar, la câmp. Nu putem da uitării faptul că nu au avut curent electric, vreun fel de gadget. Pe atunci erau trimişi la război şi în orice clipă li se puteau fura animalele din curte, pe care le creşteau şi care le asigurau supravieţuirea. Li s-au furat.

Plecau desculţi de acasă la vârste extrem de fragede, până în paisprezece ani, așa cum a plecat tata, cu scopul de a îşi întemeia o familie sau un viitor pe undeva. Se parcurgeau paisprezece kilometri pe jos până la primul dispensar. Bebeluşii se năşteau acasă, alături de câteva bătrâne care asistau la proces.

Nu putem uita că în copilărie, unii dintre noi ne hrăneam o dată la două săptămâni. Cartofii prăjiţi cu sare şi apa cu zahăr în loc de suc sau ceai, aia era fericirea noastră. Confortul nu este fericire. Nu putem uita nici că părinţii noștri lucrau câte cincizeci de ani în aceeaşi uzină, că aşteptau la coadă prin alimentare câte două zile sau că bunica mea a absolvit doar patru clase. Iar singura învăţătură pe care a reţinut-o în viaţă este expresia, cu răbdarea treci marea, pe care mi-o spune de fiecare dată când o vizitez indiferent ce gând mă frământă. Astăzi nu mai pot să o vizitez, nu mai este.

Nu putem uita nopţile geroase în care ne înveleam cu haine, că dormeam pe paie ori chiar pe un preş uitat de ţară! Decoram camerele de oaspeți cu saci confecționați din iută. Tinerii, erau ridicaţi cu forţa şi înrolaţi în armată, acolo erau distruşi psihic, până ce unii dintre ei ajungeau la suicid. Am avut cunoştinţe care au făcut asta după doar două săptămâni.

Nu intenţionez să te sperii, nici să te şantajez sau să te deprim, dar vreau să te fac conştient că trăieşti bine și că te poţi bucura mai mult decât ai făcut-o. Eu nu aş da prezentul nici pe o mie de trecuturi sau de viitoruri, căci refuz să trăiesc în trecut. Nu mă hrănesc din amintiri sau vise, ele doar mă mângâie atunci când mă împiedic de mine. Ceea ce a fost a fost şi a fost necesar, ceea ce este este exact ce am nevoie ca să fie, să cunosc şi să simt, ca să absorb cu sufletul. Dacă şi tu simţi la fel te aştept pe Facebook.

Viaţa e minunată atunci când eşti copil dar este extrem de frumoasă și când devii om mare. Maturitatea te ajută să observi minunăţia ei, iar bătrâneţea este emoţionantă dacă înveţi să te bucuri de viaţă din timp.

Regretele oamenilor pe care îi înspăimântă trecerea timpului provin din nemulţumirea de sine ori desigur, din lipsa realizărilor obţinute până la acea vârstă. Oamenii trăiesc în tipare iar dacă până la 30 de ani nu te-ai căsătorit e de rău. Dacă până la 35 de ani nu ai o casă şi o maşină ori un copil, înseamnă că ai o problemă, iar dacă nu reuşeşti în carieră eşti un ratat. Eu te întreb când te-ai bucurat? Când ai experimentat senzaţia de mulţumire, ai uitat? Când ai fost ultima oară liniştit? Când te-ai simţit fericit şi împăcat cu situaţia pe care ai creat-o?

Confortul nu este fericire

Eu răspund oamenilor pe scurt şi poate prea dur pentru ei. Nu judec, o spun în faţă, în funcţie de modul în care am descoperit că funcţionează psihicul uman. Dacă te afli într-o situaţie critică, fie ea personală, financiară și de cuplu, ea nu îşi va reveni de la sine, la fel cum un corp nu poate întineri. Problema e că astăzi nimic nu te mai stimulează, un nou copil de crescut, o vilă de construit, o nouă maşină de cumpărat ori o viaţă de trăit şi doare. Eşti gol, înghiţi în sec citind.

Ai obosit. Eşti plictisit. Ai muncit întreaga viaţă ca să ai, apoi să trăieşti liniştit şi fericit. Dar nu ştii să trăieşti astfel fiindcă nu ai avut timp să înveţi. Enigma fericirii este asemănătoare celei cu rezultate fizice atunci când frecventezi sala de forţă.

Periodic, încă din tinereţe, tu ai nevoie să înveţi să te simţi fericit şi împlinit, să stai din când în când cu tine însuţi! Explorează emoţiile, strângerile calde de mână cu prietena ta, apoi călătoriile împreună, apusurile privite cel puţin săptămânal, o floare, un zâmbet, prietenie între soţi ci nu doar parteneriat în privinţa sexului şi a nevoilor ca haine spălate, curăţenie şi gătit.

Acum trăieşti ca şi cum ai ajuns la capăt însă nu ai ajuns acolo încă. Soluţia constă în schimbările majore, mutările, călătoriile, cititul şi schimbarea obiceiurilor, omul care trăieşte în monotonie se îneacă. Să stai într-o piscină de lux în Maldive cu o băutură scumpă în mână câte 365 de zile pe an este monotonie. Nu te-ai gândit la aceasta și nu îţi vine să crezi? Probabil tu eşti mult prea sărac cu duhul ca să poţi atinge astfel de concluzii. Eu nu am nevoie să mă duc până acolo ca să ştiu. Confortul nu este fericire. Simte liber!

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Ai trăi întreaga viaţă nefericit pentru a îţi asigura confortul?
Peste jumătate dintre oameni au făcut această alegere deja.
Alberto Bacoi

9 gânduri pentru “Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

  1. Elena Matasaru

    Este ingrozitor de trist !!!Oricum viata merge mai departe,nu se opreste pt. nimeni in loc,oricine ai fi ! Regretabil ca am ajuns intr-un asemenea impas. Vina este a noastra,ca am permis altor persoane sa ne controleze vietile ,nu in sensul bun al cuvantului.Acum este deja prea tarziu pt.regrete.Ar fi bine daca ni s-ar implementa si in constiinta,toate ac. dureri si sa nu le mai facem niciodata ‘sa ne trezim odata pt. totdeauna !D_ne ajuta !

  2. Linta Elena

    ….da…este adevarat …confortul nu este fericire…dar daca ti l-ai faurit trebuie sa te bucuri de el…el te face fericit daca nu te-ai plictisit de el…daca ai tot ce iti trebuie la o varsta inaintata poti simti …tinereste…cred ca asta nu inteleg unii…gandindu-se ca imbatranesc—eu consider ca poti fi tanar si cu o zi inainte de moarte daca nu te gandesti la ea…asa ca…totusi fericirea este pe pamant nu dupa moarte…

  3. Maria cirligeanu

    copilaria mea a fost foarte simpla si frumoasa pentru ca nu stam la tableta sau la televizor ci toate poienile erau ale noastre si eram fericiti.Am o casnicie de 30 si ceva de ani cu bune si cu rele.Problemele totdeauna au avut o rezolvareDar au fost si multe necazuri ,boala ,moartea celor dragi ,dar cum D-zeu ne da cat putem duce ,trecem si peste asta si ramanem cu amintirea lor si cu gandul ca ne vom intalni intr-o zi.Am trecut prin multe si sunt un om optimist si ma bucur de orice clipa de orice primavara,de natura care ne da atata frumusete si multe altele.Vad atatia tineri care abia au inceput viata si deja se indoapa cu medicamente pentru psihic in loc sa incerce sa depaseasca problemele.Sunt femeie ,nu am fost niciodata o rasfatata,am muncit mult pentru ceea ce am,si pot sa spun ca si boala m-a ocolit,pentru ca a trebuit sa am grija de multe persoane dragi cu Probleme de sana tate.Fiti mai optimisti,si ajutati,fiti buni si daruiti si veti fi mai fericiti.

  4. Mariana Berinde

    De ce sa fim tristi si mai ales pe dinauntru? Viata e frumoasa cu bune cu rele,batranetea vine oricum,dar o vom trai senini bucurandu-ne de acumularile din tinerete,nu cele materiale ci cele culturale si spirituale,oriunde am fi, intr-o catedrala, intr-o sala de concert ascultand Bach sau Enescu, sau contempland un apus de soare chiar din livada de la tara,daca ai o casa la tara,? Tristetea poate fi de moment langa un bolnav incurabil sau dupa un dezastru natural sau provocat de prostia umana,dar pui mana si faci ceva, ajuti, muncesti si iesi din starea de tristete! Viata e o bucurie si trebuie traita in bucurie,simplu! Cele bune tuturor!

  5. Morariu Simona

    Nu cred ca trebuie sa fim tristi pe interior.Atata timp cat Dumnezeu este in noi si El inseamna bucurie nu avem de ce sa fim tristi pe intetior.Viata este frumoasa si merita traita cu bune si cu rele. Orice problema are o rezolvare, numai moartea nu se poate rezolva. Dar si moartea este o trecere la o alta viata. Pe care o meritam dupa cate am avut de dus in aceasta viata. Meritam din plin aceasta viata vesnica. Orice varsta este frumoasa daca sti sa o traiesti. Viata se afla intr-o continua schimbare si evolutie si noi oameni suntem prinsi in aceasta schimbare si evolutie si nu avem cum sa oprim acest lucru. Dumnezeu este cu noi.

  6. vadimdominic

    Mare adevar ! Oamenii nu mai sunt fericiti pentru ca au uitat ce inseamna sa traiesti. Se inconjoara de lucruri materiale si alearga cea mai mare parte dupa lucruri materiale si pentru a avea o imagine buna in societate. Cum spunea cineva,mergem la joburi pe care le uram pentru a cumpara lucruri care nu ne sunt de folos si pentru a impresiona oamenii pe care nu ii placem…Serios,cati dintre oamenii din ziua de azi se mai bucura de lucrurile simple si de viata ,in general? Eu nu vad decat oameni care merg pe pilot automat si nu isi acorda timp sa se bucure de nimic.E o continua goana spre…nicaieri. Vad multi oameni care au absolut tot ce le trebuie si in continuare alearga doar dupa un job mai bun,dupa un partener mai bun cica,dupa o imagine mai buna si sunt nefericiti si stresati permanent.Asta e ,sa arati bine si sa dai bine,asta este moda zilelor noastre. Dar in interior,in interior cine se mai uita?Cati se mai uita si isi asculta interiorul? Foarte putini…Majoritatea fug de ei insisi.Fug oriunde,numai sa nu stea cu ei sa se asculte ce vor cu adevarat. E mai important sa iesi in club si sa te spargi sa nu mai stii de tine,e mai important sa te uiti la meci ,e mai important sa stai la barfa despre vecinul/vecina si asa mai departe. E mai important sa faci orice fac ceilalti din jur,ca sa fii acceptat. Asta este,fugim dupa acceptare si uitam de noi insine.Putini mai sunt cei care stiu sa se bucure de viata,de lucrurile simple care ne fac oameni,care sunt relaxati in general si nu sunt stresati ca nu au ultimul model de telefon si alte prostii.Cei care nu alearga dupa iluzii,ci cei care alearga in directia sufletului lor. Si astia putinii cred ca sunt printre cei mai fericiti.

Lasă un răspuns