Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

Suntem trişti pe interior, confortul nu este fericire

Confortul nu este fericire, frumuseţe, popularitate, ele nu ţi-o pot oferi. Îngheţată, energizant, diverse sucuri ori apă cu lămâie sunt întotdeauna la rece. Folosim parfumuri şi şampoane aromate. Eu, îl prefer pe cel cu aromă de cafea! Rareori se întâmplă să lipsească ţigările ori berea din frigiderele celor care o consumă. Suntem aranjaţi şi îmbrăcaţi frumos tot timpul, dar suntem din ce în ce mai posomorâţi şi mereu nemulţumiţi. Suntem trişti, dar ne ascundem în spatele imaginilor fericite, confortul nu este fericire.

Am zile în care merg pe stradă atât de cufundat în gândurile mele încât nu îi mai aud pe cei care mă cunosc și care mă salută. Cu toate acestea, de fiecare dată revin la conştienţă şi devin recunoscător pentru ceea ce sunt, pentru ce am şi sunt încrezător în reuşită. Şi ţie ţi s-a întâmplat să te pierzi, de mai multe ori. Acesta este motivul pentru care am hotărât să îţi transmit un mesaj atât de solemn. Confortul nu este fericire!

Oricât de grăbiţi și de încărcaţi cu facturi am fi, nu putem uita faptul că bunicii noştri au crescut și trăit consumând mămăligă cu cartofi copţi, pe care îi găteau pe jar, la câmp. Nu putem da uitării faptul că nu au avut curent electric, vreun fel de gadget. Pe atunci erau trimişi la război şi în orice clipă li se puteau fura animalele din curte, pe care le creşteau şi care le asigurau supravieţuirea. Li s-au furat.

Plecau desculţi de acasă la vârste extrem de fragede, până în paisprezece ani, așa cum a plecat tata, cu scopul de a îşi întemeia o familie sau un viitor pe undeva. Se parcurgeau paisprezece kilometri pe jos până la primul dispensar. Bebeluşii se năşteau acasă, alături de câteva bătrâne care asistau la proces.

Nu putem uita că în copilărie, unii dintre noi ne hrăneam o dată la două săptămâni. Cartofii prăjiţi cu sare şi apa cu zahăr în loc de suc sau ceai, aia era fericirea noastră. Confortul nu este fericire. Nu putem uita nici că părinţii noștri lucrau câte cincizeci de ani în aceeaşi uzină, că aşteptau la coadă prin alimentare câte două zile sau că bunica mea a absolvit doar patru clase. Iar singura învăţătură pe care a reţinut-o în viaţă este expresia, cu răbdarea treci marea, pe care mi-o spune de fiecare dată când o vizitez indiferent ce gând mă frământă. Astăzi nu mai pot să o vizitez, nu mai este.

Nu putem uita nopţile geroase în care ne înveleam cu haine, că dormeam pe paie ori chiar pe un preş uitat de ţară! Decoram camerele de oaspeți cu saci confecționați din iută. Tinerii, erau ridicaţi cu forţa şi înrolaţi în armată, acolo erau distruşi psihic, până ce unii dintre ei ajungeau la suicid. Am avut cunoştinţe care au făcut asta după doar două săptămâni.

Nu intenţionez să te sperii, nici să te şantajez sau să te deprim, dar vreau să te fac conştient că trăieşti bine și că te poţi bucura mai mult decât ai făcut-o. Eu nu aş da prezentul nici pe o mie de trecuturi sau de viitoruri, căci refuz să trăiesc în trecut. Nu mă hrănesc din amintiri sau vise, ele doar mă mângâie atunci când mă împiedic de mine. Ceea ce a fost a fost şi a fost necesar, ceea ce este este exact ce am nevoie ca să fie, să cunosc şi să simt, ca să absorb cu sufletul. Dacă şi tu simţi la fel te aştept pe Facebook.

Viaţa e minunată atunci când eşti copil dar este extrem de frumoasă și când devii om mare. Maturitatea te ajută să observi minunăţia ei, iar bătrâneţea este emoţionantă dacă înveţi să te bucuri de viaţă din timp.

Confortul nu este fericire

Regretele oamenilor pe care îi înspăimântă trecerea timpului provin din nemulţumirea de sine ori desigur, din lipsa realizărilor obţinute până la acea vârstă. Oamenii trăiesc în tipare iar dacă până la 30 de ani nu te-ai căsătorit e de rău. Dacă până la 35 de ani nu ai o casă şi o maşină ori un copil, înseamnă că ai o problemă, iar dacă nu reuşeşti în carieră eşti un ratat. Eu te întreb când te-ai bucurat? Când ai experimentat senzaţia de mulţumire, ai uitat? Când ai fost ultima oară liniştit? Când te-ai simţit fericit şi împăcat cu situaţia pe care ai creat-o?

Eu răspund oamenilor pe scurt şi poate prea dur pentru ei. Nu judec, o spun în faţă, în funcţie de modul în care am descoperit că funcţionează psihicul uman. Dacă te afli într-o situaţie critică, fie ea personală, financiară și de cuplu, ea nu îşi va reveni de la sine, la fel cum un corp nu poate întineri. Problema e că astăzi nimic nu te mai stimulează, un nou copil de crescut, o vilă de construit, o nouă maşină de cumpărat ori o viaţă de trăit şi doare. Eşti gol, înghiţi în sec citind.

Ai obosit. Eşti plictisit. Ai muncit întreaga viaţă ca să ai, apoi să trăieşti liniştit şi fericit. Dar nu ştii să trăieşti astfel fiindcă nu ai avut timp să înveţi. Enigma fericirii este asemănătoare celei cu rezultate fizice atunci când frecventezi sala de forţă.

Periodic, încă din tinereţe, tu ai nevoie să înveţi să te simţi fericit şi împlinit, să stai din când în când cu tine însuţi! Explorează emoţiile, strângerile calde de mână cu prietena ta, apoi călătoriile împreună, apusurile privite cel puţin săptămânal, o floare, un zâmbet, prietenie între soţi ci nu doar parteneriat în privinţa sexului şi a nevoilor ca haine spălate, curăţenie şi gătit.

Acum trăieşti ca şi cum ai ajuns la capăt însă nu ai ajuns acolo încă. Soluţia constă în schimbările majore, mutările, călătoriile, cititul şi schimbarea obiceiurilor, omul care trăieşte în monotonie se îneacă. Să stai într-o piscină de lux în Maldive cu o băutură scumpă în mână câte 365 de zile pe an este monotonie. Nu te-ai gândit la aceasta și nu îţi vine să crezi? Probabil tu eşti mult prea sărac cu duhul ca să poţi atinge astfel de concluzii. Eu nu am nevoie să mă duc până acolo ca să ştiu. Confortul nu este fericire. Simte liber!

Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.