Călătorie spre centrul sufletului tău

Călătorie spre centrul sufletului tău

Călătorie spre centrul sufletului tău

O călătorie spre centrul sufletului tău, experienţa pe care cu toţii avem dreptul să o parcurgem pe parcursul vieţii în formă, chiar dacă nu toţi reuşim. Nici eu nu ştiu dacă voi duce la bun sfârşit această trăire minunată. Mai întâi vreau să îţi mulţumesc că mă urmăreşti pe Facebook şi că dezvolţi acolo ideile care ţi-au plăcut. Mulţumesc.

Pe când eram copil, mulți adulți, oameni maturi, râdeau de mine și de situația mea. Pe atunci eram atât de pur încât nu îmi dădeam seama de aceasta și totodată nu mă afecta, continuam să cred că ei sunt prietenii mei. Apoi, a urmat căderea, astăzi m-a întâmpinat fericirea.

Lumea e minunată, planeta deţine atâtea bogăţii. Pe Pământ sunt atât de multe locuri de vizitat, oameni de întâlnit, peisaje de privit, apusuri de simţit. Îţi vine să îmbrăţişezi cerul. Vrei să te scalzi în nori, precum se tăvăleşte un căţel extaziat în iarbă. Avem atâtea sortimente de cafea de gustat, terase de vară de vizitat, dimineţi de adulmecat.

Copiii şi animalele au nevoie de protecţie şi afecţiune. Nu e timp de irosit pe certuri, pe invidii, pe supărări, depresii ori comparaţii, competiţii, egoism, violenţe, clarificări, despărţiri, divorţuri sau pe separare, indiferent ce formă i-am da. O călătorie spre centrul sufletului tău reprezintă leacul pentru obstacolele apărute în calea fericirii, care pare să nu îţi mai răspundă la chemări demult. Totuşi, prioritatea unui suflet este să asimileze totul.

Ei bine, sufletele nu pun accentul pe iubirea dintre parteneri. Pentru ele nu este atât de important ataşamentul faţă de o formă, deoarece cunosc că formele sunt timpurii. La fel sunt şi senzaţiile experimentate cu mintea. Ele vor mai degrabă să asimileze cu fiecare prilej, chiar şi din plecări şi veniri, din împăcări şi despărţiri.

Sufletele, sunt îndrumate de un sentiment de afinitate faţă de umanitate. O iubire generală, pe care fiecare o divide în măsuri diferite și apoi o trimite către persoane diferite. Oamenii care se asociază cu minţile lor mor odată cu ele! Cei care se identifică cu spiritul trăiesc în mii de minţi, pe rând sau în toate în acelaşi timp.

Pe parcursul vieţii mintea este orbită de câştigul de putere, de a căpăta influenţă asupra celorlalţi, a pedepsi pentru a face dreptate, a se dezvolta în mod negativ, adică a obţine mai mult apoi a îi forţa pe cei care deţin mai puţin să îi dea puterea lor, să îi facă pe plac. Vrea să ne folosim de ei, ca, nouă să ne fie bine, în schimbul supravieţuirii pe care le-o oferim condiţionat ca pe un destin care le-a fost deja prescris aşa cum a fost scris în cărţi.

Astăzi avem nevoie să devenim conştienţi de faptul că umanitatea a fost subjugată, supusă, sclavagită şi batjocorită și traumatizată în întreaga istorie, chiar de către ea însăşi. Iar generaţiile s-au dezvoltat aşa, prin crimă, cu frică, sub presiune şi vinovăţie. Multor minţi le este imposibil să vadă lumina. Sigur că oricine ar dori cu adevărat, ar vedea-o, ea există dintotdeauna şi a venit acum aici pentru noi. Curiozitatea, smerenia, sunt cele două calităţi principale care îţi construiesc spiritul. Restul doar trăiesc.

Călătorie spre centrul istoriei, analiza evenimentelor trăite de această aşezare de oameni numită Pământ reprezintă o soluţie eficientă de conştientizare. Am avut nevoie să trăim ceea ce am trăit până acum? Să presupunem că da. Ar fi fost obligatoriu să fie experimentate? Nu în mod special, doar în cazul în care am considerat că este obligatoriu şi că altă cale nu mai este. Mai este!

Multor oameni le este practic imposibil să accepte adevărul, puritatea şi simplitatea, de parcă cineva le-ar fura ceva. Ei se împotrivesc, se luptă, însă în final mor. Universul nu funcţionează aşa cum şi-au imaginat ei că ar funcţiona. El pur şi simplu înaintează în felul său, indiferent de părerile limitate omeneşti.

Imperiile vor fi construite apoi se prăbuşesc, așa a fost mereu şi nimeni nu va putea să schimbe aceasta în veci. Nici măcar Dumnezeu. Fiindcă Regula pe care Universul, adică Dumnezeu, nu o va încălca niciodată, este libertatea. Poţi să mă contrazici cât vrei, la tine în casă, de unul singur, cu faţa în pernă.

În cadrele capturate cu ajutorul camerelor video soarele este atât de luminos, încât, apare ca o sferă neagră în jurul căreia străluceşte lumina. Degerăturile sunt resimţite precum arsurile şi invers. Tot așa se întâmplă dar cu percepţia în prezenţa adevărului care doboară iluzia, acel adevăr care nu are nevoie de explicaţii şi de justificări. Fenomenul a fost numit relativitatea.

Călătorie spre centrul inimii

O călătorie spre centrul societăţii pe care am construit-o dovedește faptul că un sărman care locuieşte pe stradă nu este neapărat un om cu suflet cald, care, nu ar răni pe nimeni niciodată, un nefericit care nu a avut noroc în viaţă și din acest motiv a ajuns astfel. El ar fi putut să fie o persoană violentă, răzbunătoare, care, şi-a destrămat familia din pricina alcoolului şi a geloziei.

Un bogat nu este în mod obligatoriu o persoană educată sau inteligentă, care a obţinut averea deţinută pe merit. El poate fi un escroc, îmbrăcat la cravată, care, chinuie tinerii ieşiţi de pe băncile facultăţilor să lucreze pentru el, zece ore pe zi, pentru 250 de euro pe lună. Nu toţi oamenii îmbrăcaţi frumos și parfumaţi trebuie admiraţi, respectaţi ori priviţi cu ochi lungi.

Însă, chiar şi în cazul de față cel mai înalt nivel intelectual uman este iubirea, acceptarea oamenilor aşa cum sunt și aşa cum pot. Un înţelept priveşte prin veşminte, el vede fiinţa dincolo de aspect sau de formă. Cea mai înaltă formă de adevăr este iubirea. Dragostea aşterne peste omenire liniştea.

Adevărul vine în avantajul omenirii şi totuşi, omenirea nu îl vede. Adevărul nu vine în sprijinul instituţiilor ori cel al intereselor individuale. El nu ridică imperii în lumea materială, ba dărâmă ceea ce nu a fost construit de Dumnezeu, de acel Dumnezeu care este întreaga creaţie în mod egal.

Adevărul nu menajează un neam în defavoarea altuia, nu clădește vârfuri care să îi scoată în evidenţă pe unii. El nu urăşte pe nimeni. Iluzia se dizolvă de la sine iar tot ce înseamnă dezamăgire pare că nu a existat. La fel procedează şi dragostea odată cu venirea.

Oricât cât de absurd ar părea, unii oameni ar face orice pentru a evita să stea faţă în faţă cu propriul suflet.
Carl Gustav Jung

Lasă un răspuns