Călătorie spre centrul sufletului tău, o experienţă pe care cu toţii avem dreptul să o parcurgem pe parcursul vieţii, chiar dacă nu toţi reuşim. Nici eu nu ştiu dacă voi putea să duc la bun sfârşit această sarcină minunată. În primul rând îţi mulţumesc că mă urmăreşti pe Instagram sau pe Facebook şi că dezvolţi acolo ideile care ţi-au plăcut.
Când eram copil mulți adulți, oameni în toată firea, se amuzau pe seama mea și a situației mele. Pe atunci eram atât de pur încât nici nu îmi dădeam seama, de aceea batjocura lor nu mă afecta. Credeam că toți sunt prieteni cu mine dar nu era așa. Apoi a urmat căderea, astăzi am primit pacea.
Lumea este minunată, natura este atât de bogată. Pe Pământ sunt atâtea locuri de vizitat, oameni de întâlnit, peisaje de privit, apusuri de simţit, încât îţi vine să îmbrăţişezi cerul. Vrei să te scalzi în nori precum se tăvăleşte un căţel extaziat în iarbă. Avem atâtea sortimente de cafea de gustat, terase de vară de vizitat, dimineţi colorate de adulmecat.
Copiii şi animalele au nevoie de protecţie şi afecţiune, nu e timp de irosit pe certuri, invidii, supărări, depresii și comparaţii. Nu pe competiţii, violenţe, clarificări, despărţiri, divorţuri sau separare, indiferent ce formă i-am da. O călătorie spre centrul sufletului tău este leacul nefericirii apărute în calea bucuriei care nu îţi mai răspunde la chemări demult. Totuşi, prioritatea unui suflet conștient este să asimileze totul.
Sufletele nu pun accentul pe iubirea dintre parteneri, pentru ele nu este atât de important ataşamentul faţă de o formă. Deoarece cunosc că formele sunt timpurii, la fel sunt şi senzaţiile experimentate cu mintea. Ele vor mai degrabă să asimileze cu fiecare prilej, chiar şi din plecări şi veniri, din împăcări şi despărţiri.
Sufletele sunt ghidate de un sentiment de afinitate faţă de umanitate. Este o iubire generală pe care fiecare o divide în măsuri diferite și o trimite către persoane diferite. Oamenii care se asociază cu minţile lor mor odată cu ele, cei care se identifică cu spiritul trăiesc în mii de minţi, pe rând sau în toate în acelaşi timp.
Pe parcursul vieţii mintea este orbită de câştigul de putere, de a căpăta influenţă asupra celorlalţi, a pedepsi pentru a face dreptate, a se dezvolta în mod negativ, adică a obţine mai mult și a îi forţa pe cei care deţin mai puţin să îi dea puterea lor, să îi facă pe plac. Mintea vrea să ne folosim de alții ca ei să îi fie bine, în schimbul supravieţuirii pe care le-o oferim condiţionat ca pe un destin care le-a fost deja prescris aşa cum a fost scris în cărţi.
Astăzi avem nevoie să devenim conştienţi de faptul că umanitatea a fost supusă, sclavagită, batjocorită și traumatizată, în întreaga istorie, chiar de către ea însăşi. Generaţiile s-au dezvoltat sub presiune, cu frică şi vinovăţie. De aceea mulți refuză să vadă lumina, în ciuda faptului că ea este astăzi accesibilă oricui. Curiozitatea, smerenia, sunt cele două calităţi principale care îţi construiesc spiritul, restul doar trăiesc.
O călătorie spre centrul istoriei sau analiza evenimentelor trăite de această aşezare de oameni numită Pământ este o soluţie eficientă de conştientizare. Am avut nevoie să trăim ceea ce am trăit până astăzi? Presupunem că da. A fost obligatoriu ca moartea să fie experimentată? Nu în mod special, aceasta doar în cazul în care considerăm că a fost necesar şi că altă cale nu mai era.
Multor oameni le este practic imposibil să accepte adevărul, puritatea şi simplitatea, parcă cineva le-ar fura ceva. Ei se împotrivesc, se luptă și în final mor. Universul nu funcţionează aşa cum şi-au imaginat ei, el pur şi simplu înaintează în felul său indiferent de părerile limitate omeneşti.
Imperiile vor fi construite și apoi se prăbuşesc, așa a fost mereu şi nimeni nu va putea schimba aceasta în veci, nici măcar Dumnezeu. Regula pe care Dumnezeu nu o va încălca niciodată este libertatea. Poţi să mă contrazici cât vrei, la tine în casă, de unul singur, cu faţa în pernă.
În cadrele capturate cu ajutorul camerelor video soarele este atât de luminos încât apare ca o sferă neagră în jurul căreia străluceşte lumina. Degerăturile sunt resimţite precum arsurile şi invers. Tot așa se întâmplă cu percepţia în prezenţa adevărului care doboară iluzia, acel adevăr care nu are nevoie de explicaţii sau justificări. Fenomenul a fost numit relativitate.
Călătorie spre centrul inimii
O călătorie spre centrul societăţii pe care am construit-o dovedește faptul că un sărman care locuieşte pe stradă nu este neapărat un om cu suflet cald, care nu ar răni pe nimeni niciodată, un nefericit care nu a avut noroc și din acest motiv a ajuns așa. El poate fi o persoană violentă care şi-a destrămat familia din pricina alcoolului şi a geloziei.
Un bogat nu este în mod obligatoriu o persoană educată și inteligentă, care a obţinut averea deţinută pe merit. El poate fi un escroc îmbrăcat la cravată care chinuie tinerii ieşiţi de pe băncile facultăţilor să lucreze pentru el, zece ore pe zi pentru 300 de euro pe lună. Nu toţi oamenii îmbrăcaţi frumos și parfumaţi trebuie admiraţi, respectaţi și priviţi cu ochi lungi.
Chiar şi în cazul expus cea mai înaltă perspectivă umană este iubirea, acceptarea oamenilor aşa cum sunt și aşa cum pot. Un înţelept priveşte prin veşminte, el vede fiinţa dincolo de aspect sau formă. Dragostea aşterne peste oameni liniştea.
Adevărul vine în avantajul omenirii dar omenirea nu îl vede. El nu vine în sprijinul instituţiilor ori cel al intereselor individuale, nu ridică imperii în lumea materială, ci dărâmă ceea ce nu a fost construit de Dumnezeu, de acel Dumnezeu care este întreaga creaţie în mod egal, de la mic la mare.
Adevărul nu menajează un neam în defavoarea altuia, nu clădește vârfuri care îi scot în evidenţă pe unii și nu urăşte pe nimeni. Iluzia se dizolvă de la sine în prezența imuabilului și tot ce înseamnă dezamăgire pare că nu a existat. La fel procedează şi dragostea odată cu venirea ei.
Carl Jung spunea că oricât cât de absurd ar părea, unii oameni ar face orice pentru a evita să stea faţă în faţă cu propriul suflet. Și avea dreptate.
Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.