Devino conştientă de povestea ta, ca să cunoşti locul de unde vii, până unde ai ajuns, ce ai de făcut și unde ai să te întorci. Articolul de astăzi este o declaraţie de iubire, pe care o dedic cititoarelor care mă urmăresc pe Instagram și pe Facebook. Acestea fiind scrise, să începem.
În această călătorie minunată, pe care omul a numit-o viaţă, suferinţa îţi poate fi ori prieten ori stăpân. Bucuriile şi pericolele pot fi întâlnite la tot pasul. Dacă nu te-ai identificat cu un scop ori cu o direcţie în viaţă, opreşte-te ca să îţi construieşti unul. Destinul pe care îl vei construi şi pe care apoi îl vei urma, va fi acea alegere pe care ai făcut-o înainte să te naști aici.
Ai dat tot ce ai avut mai bun în tine, dar te-ai trezit într-o lume cu totul diferită de ce ai cunoscut tu până astăzi. Ai început să urmăreşti semnele, ai simţit că ceva se schimbă în jur, însă, schimbarea se produce în interior. Nu te mai înţelegi cu soţul și cu anumiţi prieteni, ba chiar copilul tău zbiară la tine din ce în ce. Ei bine bărbatul de care te-ai îndrăgostit îţi reproşează că te-ai schimbat şi te ameninţă cu despărţirea. Oare a înnebunit toată lumea?
Ai încetat să mai urmăreşti programele de la televizor, ți-e silă de ele. Eşti sătulă de glasuri ori păreri, de reproşuri, griji sau foame, iar privind în jur vezi numai pereţi, sunt zidurile fricii care se apropie de tine vrând să te strivească exact ca în filmul acela sadic, realizat extrem de prost.
Nu vorbesc de cărţi ori din filme, ci despre viaţa pe care ai început-o cu stângul, cu toate că ea nu a depins de tine îţi spui. Nu în mâna ta se află controlul sau puterea şopteşti, convinsă, citind. Eu îţi spun că tu deţii controlul vieţii tale. Şi totuşi controlul nu este o soluţie pentru a fi mai iubită sau mai fericită decât ai fost până astăzi.
Nu mai poţi urî pe nimeni, priveşti în ochii oamenilor ca să le observi sufletele pustiite. Cu minţile lor tu ai încetat demult să te mai lupţi pentru a clarifica situaţii. Privind oamenii, ajungi să vezi prin ei. Sufletele lor nu se mai văd! Sufletele lor au fost părăsite chiar de către ei înşişi. Cert e că ai simțit ceva puternic, ca și cum te-ai fi detașat de o parte din tine, pe care ai lăsat-o în urmă zâmbind.
Te vezi pe tine oriunde priveşti, pentru că lumea e oglinda în care te priveşti aşa cum scria Oreste. Te vezi în toţi şi în toate, chiar în cele mai neplăcute situaţii în care intri fără voia ta. Ai devenit autoarea vieţii tale. Nimic din ceea ce trăieşti nu este aşa cum ţi-ai imaginat iar tot ce ţi-a rămas e speranţa către mai bine. Cu toate acestea povestea ta nu e atât de cenuşie precum simţi acum.
E toamnă. Tu eşti singură iar eu sunt singur. Am putea fi amândoi, plictisiţi de singurătate, şezând unul lângă altul, realizând că suntem una şi aceeaşi persoană. Ca două gânduri care înaintează pe căi diferite și care trăiesc în lumi diferite. Devino conştientă de importanţa ta!
Atunci când observi că ceva este în neregulă cu lumea devino conştientă că ai două variante. Ori alegi să acţionezi ca să o îmbunătăţeşti, ori o poţi privi, stând cu mâinile în sân, pur şi simplu. Îndrăznește și, nu lăsa perfecţiunea să stea în calea productivităţii tale. Fă primul pas, apoi te vei perfecţiona pe drum.
Când postezi un mesaj folositor, autentic, care te reprezintă, și nimeni nu reacţionează la el, nu te gândi să renunţi la principiile tale, caută să îţi analizezi lista de prieteni ca să cunoşti în ce cercuri de oameni te învârţi.
Devino conştientă de importanţa ta
Când iei decizia să faci ceva bun majoritatea dintre oameni se unesc împotriva ta. Unii au fost formaţi să creadă că lucrurile nu funcţionează astfel, alţii devin invidioşi pe curajul tău. Câţiva se bucură, dar, cei mai puţini îţi urmează exemplul. Vei avea şi momente când vei crede că slăbiciunile tale sunt de fapt calităţi, atunci să cunoşti că în viaţa ta stăpâneşte frica, ea te îndeamnă să te tot ascunzi de ceva.
Noi oamenii tot timpul vedem ceea ce nu vrem să vedem, auzim ceea ce nu ne place să auzim, facem ceea ce urâm să facem, suntem preocupați cu lucrurile care ne răpesc bucuria. Aceasta se întâmplă fiindă nu ne putem dezlipi de convingerile din trecut, am rămas în poziție de atac. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Căutăm să identificăm obstacole chiar și după ce găsim soluții, mai degrabă decât să sărbătorim victorii.
Am cunoscut oameni care îmbrăţişează copaci, numind tehnica lor o terapie. Însă eu vreau să te îmbrăţişez pe tine în vreme ce admir copacii şi mi-e dor de tine, de inocenţa ta de odinioară, pe care nu o mai găsesc la nicio femeie. Nici tu nu o mai ai, nu o mai văd şi parcă nu o mai cunosc. Devino conştientă de natura ta!
Sunt trist văzând cum o declaraţie de iubire poate fi distribuită de şapte mii de femei, dar care după ce o vor citi în drum către serviciu se vor lovi de lumea aparentă care le va lua din nou vederea. Eu îți cer să pleci cu patruzeci de minute mai devreme de la serviciu și să te plimbi într-un loc liniştit. Fii doar tu cu ceaiul ori cu cafeaua în mână iar eu mă voi plimba lângă tine.
Bucură-te de frunzele căzute pe trotuar şi îţi vei aminti de mine, în următoarea clipă te va copleși pacea. Atunci, te voi îmbrăţişa. Şi nu călca pe frunze, nici pe castane sau furnici, căci mă vei strivi. Tu nu eşti singură şi niciodată nu ai fost. Devino conştientă de povestea ta, preţioasa mea.
Citeşte mai multe articole asemănătoare pe Blog.
Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc
și nu se cunosc pentru că nu comunică.
Martin Luther King