Ţi-a trecut vreodată prin minte gândul că vrei să dai uitării totul și să începi o altă viaţă, să laşi în urmă amintirile, lacrimile şi cicatricile din suflet şi să începi o altă viaţă undeva departe, unde să nu te cunoască nimeni și să nu dai explicaţii niciodată nimănui?

Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Ţi-a trecut vreodată prin minte gândul că vrei să dai uitării totul și să începi o altă viaţă, să laşi în urmă amintirile, lacrimile şi cicatricile din suflet şi să începi o viaţă nouă undeva departe, unde să nu te cunoască nimeni și să nu dai explicaţii nimănui?

Ţi-ai imaginat să te muţi într-un oraş ca Praga, Lisabona sau Montreal, în care să trăieşti o viaţă liniştită cu seri romantice petrecute în restaurante cu atmosferă rustică, alături de noua persoană misterioasă pe care ţi-ai imaginat că o vei întâlni și îţi vei împlini visurile?

Dorești să devii un om pentru care banii au încetat să mai reprezinte o nevoie prioritară, una care serveşte micul dejun şi cina în oraş, care frecventează săli culturale, cu care cei care o întâlnesc doresc să intre în contact sau să îi devină prieteni?

Visezi la perioada sărbătorilor de iarnă în care să fii invitat la numeroase evenimente mondene, dar tu să alegi să îți petreci lângă cei mai buni prieteni, poate o sută la număr, cu toate că în realitate nu ştii dacă ţi-a mai rămas măcar unul alături la greu?

Dacă ţi-ai imaginat toate acestea nu te îngrijora, te afli încă pe drumul cel bun. Faptul că tânjeşti după altă viaţă nu înseamnă că eşti incapabil să o accepţi pe cea reală. Și eu am făcut-o într-una din zile, ba o fac frecvent atunci când am nevoie de o pauză. Ascult melodia tânărului Jai Waetford Your Eyes la căşti și colind străzile Bucureştiului cu aparatul foto la gât.

Nu găsesc nimic nepotrivit în a îţi dori să trăieşti o altă viaţă sau a încerca să ţi-o construieşti pe cea actuală în aşa fel încât să iubeşti ceea ce trăieşti. Dar ştergându-ţi amintirile vei renunţa şi la momentele de bucurie şi nu vei mai avea putere să înaintezi.

Omul își extrage energia de care are nevoie din amintiri în fiecare zi. Într-o altă viaţă vei fi nevoit să începi de la zero și de unde ştii că nu vei gândi acelaşi lucru sau cine îţi poate garanta că aceasta este prima viaţă pe care o trăieşti?

Astăzi traversez piaţa pe care o vizitam împreună cu tatăl meu în copilărie şi vreau să îţi atrag atenţia cu ceva. Eu nu sunt o persoană specială în sensul pe care il dai tu cuvântului special. Tu, cel care îmi citeşti articolele de trei saptămâni sau câteva luni. Eu sunt un om la fel ca tine, care are probleme ca ale tale și neajunsuri ca ale tale. Totuşi sunt dezgustat atunci când privesc în jur.

Un morman de pepeni sparţi. Nişte lăzi cu fructe stricate sunt împrăştiate pe trotuar lângă un stâlp jerpelit, plin cu afişe electorale decolorate de soare, vânt și ploaie. Simt un miros înţepător venind din acea direcţie. La doi metri în partea opusă se află o farmacie de ultimă generaţie înăuntrul căreia vânzătoarea îi asigură pe clienţi că totul a fost igienizat.

La intrare cerşeşte o jumătate de om care arată asemeni unui animal flămând și neîngrijit. Se pare că a mâncat din cojile de pepene de pe marginea drumului. Lângă el văd şi trei sticle de bere consumate iar eu mă îndrept către el cu șase lei ca să şi-o poată cumpăra pe a patra. Omul nu are picioare iar mâinile îi sunt rănite. Se miră când primeşte banii murmurând ceva.

Un pacient al Spitalului de boli neurologice şi neurovasculare Alexandru Obregia se apropie și îmi cere alţi șase lei pentru ţigări și o folie de romparkin, medicament cu efect sedativ. O bătrână se târăște pe asfalt cântând ceva ce nu înţelege nimeni. Lângă farmacie este şi o instituţie bancară, din care un bărbat elegant iese ţinând un teanc cu bancnote de 200 de lei în mână. Mă uit la mine, eu am doar 24 de lei. Rectific, acum mi-au mai rămas doar 12 lei.

O altă viaţă sau viaţa de apoi

O florăreasă nervoasă a ieşit să stropească florile, dar florile ei miros incredibil de urât, parcă ar fi putrezite şi sunt totuşi înflorite. Alături de florărie văd o casă de schimb valutar și un casino ieftin. În faţa casinoului zace un bărbat îmbrăcat cu haine scumpe care doarme într-o baltă de vomă. Trece o dacie din care cântă o melodie populară care se aude extrem de prost. Pe ea scrie votaţi.

Intru în librărie ca să cumpăr un plic, apoi mă îndrept către oficiul poștal. Afară este înăbuşitor de cald. Îmi cumpăr o băutură răcoritoare şi completez adresa de livrare pe plic, trimit o carte unui cititor minunat.

Aştept patruzeci de minute la coadă. Când îmi vine rândul angajata de la ghişeu se uită încruntat și închide pentru pauza de masă. La celelalte ghişee nu se primesc colete. Patru bătrâni au început deja să se certe. Sunt nevoit să aștept o oră afară și mă pun din nou la coadă. Ajung la ghişeu, predau coletul dar rămân uimit, taxa de transport s-a ridicat la 14 lei. Mă întorc acasă, iau bani şi revin.

Nu am cum să mai trăiesc acum aici și așa, oare înntr-o altă viaţă mă aşteaptă altă viaţă? Sunt plictisit, îngândurat şi descurajat, dar mergând pe drum încep să simt şi să îmi amintesc.

Îmi amintesc de mine atunci când eram copil și mă rugam de tata vreme de patru ore ca să mă ia cu el la piaţă. Vorbesc despre aceeaşi piaţă pe care am descris-o acum. Îmi amintesc entuziasmul și bucuria pe care le simţeam atunci când îmi spunea să mă îmbrac ca să îl însoţesc.

În piaţă salutam toţi oamenii chiar dacă nu cunoșteam pe nimeni. Îmi sărea inima din piept de bucurie când mă oprea cineva ca să mă întrebe câţi ani am sau ce vreau să devin când o să fiu mare. Alergam și râdeam până ajungeam acasă, iar ziua următoare mă rugam de tata alte patru ore ca să fac acelaşi lucru, deci să vizitez aceeaşi piaţă unde mă aşteptau aceiaşi oameni pe care îi întâmpinam cu bucurie și entuziasm. Adulmecam cu întreaga fiinţă viaţa pe care eram curios să o explorez.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments