Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Amintiri şi vise dintr-o altă viaţă

Ţi-a trecut vreodată prin minte gândul că vrei să dai totul uitării și să începi o altă viaţă? Să laşi în urmă amintirile, lacrimile şi cicatricile din suflet şi să începi o altă viaţă undeva departe, unde să nu te cunoască nimeni, unde să nu dai explicaţii niciodată nimănui?

Ţi-ai imaginat să te muţi într-un oraş ca Praga, Lisabona, Viena ori Montreal, unde să trăieşti o viaţă liniştită cu seri romantice petrecute în restaurante ambientale, alături de noua persoană misterioasă pe care ţi-ai îmaginat că o vei întâlni, cea alături de care ai hotărât să îţi îndeplineşti toate visurile?

Dorești să devii o persoană pentru care banii au încetat să mai reprezinte nevoia prioritară, una care serveşte micul dejun şi cina în oraş, care frecventează sălile de concerte sau de cultură, cu care cei care o întâlnesc doresc să intre în contact sau să îi devină prieteni?

Visezi la perioada sărbătorilor de iarnă în care vrei să fii invitat la mai multe evenimente, mondene, în acelaşi timp, însă, tu să alegi să îţi petreci acele clipe minunate lângă cei mai buni prieteni, poate o sută la număr, cu toate că în realitate nu ştii dacă ţi-a mai rămas măcar un prieten sincer alături la greu?

Dacă ţi-ai imaginat toate acestea, nu te îngrijora. Te afli încă pe drumul cel bun. Faptul că tânjeşti după o altă viaţă nu înseamnă că eşti incapabil să o accepţi pe cea reală, pe care o adulmeci, ori care te sufocă în fiecare zi. Şi eu am făcut-o într-una din zilele acestea, ba o fac frecvent atunci când am nevoie de o pauză. Ascult melodia tânărului Jai Waetford Your Eyes la căşti, colindând străzile Bucureştiului cu aparatul foto la gât.

Nu găsesc nimic nepotrivit în a îţi dori să trăieşti o altă viaţă sau a încerca să ţi-o construieşti pe cea actuală în aşa fel încât să iubeşti ceea ce trăieşti. Însă ştergându-ţi suferinţa vei renunţa şi la momentele de bucurie şi nu vei mai avea putere să înaintezi. Energia de care ai nevoie ţi-o extragi din amintiri în fiecare zi, de acolo îți vine puterea. În schimb într-o altă viaţă vei fi nevoit să începi de la zero. Şi de unde ştii că nu vei gândi exact acelaşi lucru sau cine îţi poate garanta că aceasta este prima viaţă pe care o trăieşti?

Astăzi traversez piaţa pe care o vizitam împreună cu tatăl meu, în copilărie, şi doresc să îţi atrag atenţia cu ceva. Eu nu sunt o persoană specială, în sensul pe care il dai tu cuvântului special. Tu, acela care îmi citeşti articolele de trei saptămâni sau chiar de câteva luni încoace. Eu sunt un om la fel ca tine, care are probleme ca ale tale și neajunsuri ca ale tale. Totuşi sunt dezgustat când privesc în jur.

Un morman de pepeni sparţi. Nişte lăzi cu fructe stricate sunt împrăştiate pe trotuar lângă un stâlp jerpelit, plin cu afişe electorale, decolorate de soare, vânt sau ploaie. Simt un miros înţepător venind din acea direcţie. La doi metri pe partea opusă se află o farmacie, de ultimă generaţie, înăuntrul căreia vânzătoarea îi asigură pe clienţi că totul a fost igienizat.

La intrarea în farmacie cerşeşte o jumătate de om, care arată asemeni unui animal flămând, extrem de bolnav și de neîngrijit. Se pare că a mâncat din cojile de pepene de pe marginea drumului, dar lângă el văd şi trei sticle de bere consumate iar eu mă îndrept către el cu șase lei ca să şi-o poată cumpăra pe a patra. Omul nu are picioare, mâinile îi sunt rănite. Se miră când primeşte banii, murmurând ceva.

Un pacient al spitalului de boli neurologice şi neurovasculare Alexandru Obregia, se apropie și îmi cere alţi șase lei pentru ţigări și o folie de romparkin, un medicament cu efect sedativ. O bătrână se târăște pe asfalt cântând ceva și nu înţelege nimeni. Lângă farmacie este şi o instituţie bancară. Un bărbat elegant iese ţinând un teanc cu bancnote de 200 de lei în mână. Mă uit la mine, eu am doar 24 de lei. Rectific, acum mi-au mai rămas doar 12 lei.

O florăreasă nervoasă a ieşit să stropească florile, însă florile ei miros incredibil de urât, parcă ar fi putrezite şi sunt totuşi înflorite. Alături de florărie văd o casă de schimb valutar și un casino ieftin. În faţa casinoului, zace un bărbat îmbrăcat în haine scumpe, care doarme într-o baltă de vomă. Trece o dacie din care cântă o melodie populară, care se aude extrem de prost. Pe ea scrie votaţi PSD.

O altă viaţă sau viaţa de apoi

Intru într-o librărie să cumpăr un plic. Apoi ajung la poştă. Afară e înăbuşitor de cald şi persistă un miros îngrozitor. Îmi cumpăr o băutură răcoritoare şi completez adresa de livrare pe plic. Trimit o carte unui cititor minunat.

Aştept circa patruzeci de minute la coadă, însă când îmi vine rândul angajata de la ghişeu se uită încruntat, închide pentru pauza de masă. La celelalte ghişee nu se primesc colete. Patru bătrâni au început să se certe. Sunt nevoit să aștept o oră și mă pun la coadă iar. Ajung la ghişeu, predau coletul dar rămân uimit, taxele s-au ridicat la 14 lei. Mă întorc acasă ca să mai iau bani la mine şi revin.

Nu am cum să mai trăiesc aici în felul acesta! Oare într-o altă viaţă mă aşteaptă altă viaţă? Sunt plictisit, transpirat, îngândurat şi descurajat, iar mergând pe drum încep să simt şi să îmi amintesc.

Îmi amintesc de mine atunci când eram copil, când mă rugam de tata vreme de patru ore ca să mă ia cu el la piaţă! Vorbesc de aceeaşi piaţă pe care am descris-o acum. Îmi amintesc entuziasmul și bucuria pe care am simţit-o, când mi-a dat acordul să mă îmbrac ca să îl însoţesc.

În piaţă vizitam toate tarabele ca să întâmpin toţi oamenii, chiar dacă nu îi cunoşteam. Iubeam oamenii, casele sau blocurile, străzile, maşinile. Îmi sărea inima din piept de bucurie când cineva mă oprea să mă întrebe câţi ani am și ce vreau să mă fac când o să fiu mare. Râdeam. Alergam până ajungeam acasă. În următoarea zi, mă rugam de tata patru ore ca să fac acelaşi lucru, deci să merg pe acelaşi drum, prin aceeaşi piaţă, unde mă aşteptau aceiaşi oameni pe care îi întâmpinam cu acelaşi entuziasm și adulmecam cu întreaga fiinţă viaţa pe care eram curios să o explorez.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Treci prin viaţă cu sclipire în ochi, cu zâmbetul pe faţă şi cu un scop măreţ în inimă.
William James

Lasă un răspuns