Cel mai preţios lucru din lume este să visezi, apoi să faci tot ce îţi stă în putere pentru a îţi atinge obiectivele. Acceptă toate evenimentele și îmbrățișează oportunitățile pe care viața ți le pune la dispoziție, conștientizând faptul că fiecare trăire este însoţită de un scop. Reacţionează aşa cum știi mai bine, depășește-ți limitele! Fii un om realist, dar nu înceta niciodată să visezi.
Dumnezeu nu îți cere să fii bun, El te îndeamnă să fii tu însuți, căci bunătatea a fost sădită în fiecare inimă. Cu toate acestea activitățile lumești și răutățile oamenilor te fac să uiți cine ești. Atunci devii rece, iar focul interior se stinge și adevărata putere pleacă de la tine, învinovățirea de sine preia controlul și îţi afectează dezvoltarea.
În viață, ca să înveți să îți menții echilibrul ai nevoie să cunoști binele și răul. Echilibrul este cel mai prețios lucru pe care îl poți întreprinde. Nu permite oricărei persoane să își arunce noroiul emoțional în tine și să te clatine. Tu ești cheia fericirii și a nefericirii tale. Natura simbolizează iubirea, iar trupul este mecanismul prin intermediul căruia atingi lumea cu inima.
Eşti în pijamale, te-ai trezit în faţa unui şemineu care arde într-un ritm fermecător și asculţi lemnele pocnind. Te afli într-o cameră necunoscută, stând pe o canapea confortabilă. Ai un brad împodobit în dreapta cum priveşti, iar în partea stângă se zărește o fereastră mică. Închide pagina de Facebook și concentrează-te, ești pe cale să faci cunoștință cu cel mai prețios lucru din lume.
Afară se înserează și a început să ningă. Fulgi de mărimea unor castane încep să se așeze pe geam. Milioane au început să cadă lin și lumea se albește ca prin minune. Vezi brazii cum se leagănă uşor și realizezi că ești într-o zonă de munte. Nu se vede nicio casă în jur. În braţele tale doarme ghemuită o fetiţă de cinci ani, iar alături, cu capul la pieptul tău, stă persoana care i-a dat viaţă.
Stop! Opreşte-mă din vis sau lasă-mă definitiv acolo. Nu am pentru ce să mă mai întorc în realitate, căci nimic din ce am trăit în cei douăzeci şi opt de ani nu se compară cu o secundă din visul meu. Aceasta este povestea Albei, cel mai preţios lucru din lume.
Poate nu m-am exprimat îndeajuns de clar încât să te introduc în poveste. Ne văd papucii îmblăniţi lângă sobă. Sunt trei perechi: unii mari, în mijloc sunt cei mijloci, iar cei mici la capăt. Două perechi de mănuşi şi o căciulă mică sunt puse la usca, cu siguranţă ne-am jucat cu zăpadă în marea parte a zilei.
Dacă mi-ar sta în putere nu i-aş mai da drumul din braţe Albei, doarme atât de liniştită. O mângâi neîncetat pe a ei mamă încât parcă aş vedea-o pentru ultima oară. Nu mă mai satur să îi ating părul ondulat şi să îi sărut pielea fină. Sunt îndrăgostit de amândouă şi iubesc acest moment. Scriu cât mai silenţios ca să nu le trezesc. Citiţi şi voi în şoaptă, nu îmi tulburați fericirea.
Tastez pe telefon în speranța că voi salva aceste clipe minunate în scris, vreau să le port cu mine tot restul vieții. Îmi imaginez că citiţi aceste cuvinte și vă bucurați pentru mine, de aceea lăcrimez. A trecut de miezul nopții, dar eu nu pot să adorm, sunt prea ocupat să visez. Și nu renunț la visul meu din cauză că realitatea nu este favorabilă acum. Tocmai de aceea a apărut visul, ca să o schimb.
Theodor Seuss spunea că omul este îndrăgostit atunci când nu mai poate adormi, căci realitatea este, în sfârşit, mai frumoasă decât visul, și avea dreptate. De asemenea, binefacerea urmată de dorința de a primi ceva la schimb nu este binefacere, este manipulare. Eu sunt bun din proprie inițiativă și sunt gata să mă sacrific pentru cei pe care iubesc.
– Te iubesc, rostesc cu voce tare. Aş vrea ca această seară să nu se termine niciodată.
Cel mai preţios sentiment
Mi-ar plăcea să simți ce simt eu, căci experimentez cea mai sublimă emoţie. Cea mai mare minte preţuieşte cele mai mici clipe, iar cele mai mici clipe sunt cele mai importante din viaţa unui om. Poate cel mai important lucru din lume este imaginaţia.
În lumea mea nu există obligaţii, există doar alegeri conștiente şi răsplată pe măsură. Aici rațiunea și entuziasmul provin din dragoste și nu din afara ei. Dragostea şi raţiunea nu se exclud una pe cealaltă, nici nu se pot măsura ca elemente separate.
Una este Sursa, iar cealaltă este unealta cu ajutorul căreia ne întoarcem la Sursă. Prin raţiune poţi descoperi și înţelege Dragostea, însă odată ce devii Dragoste nu mai poţi vedea ceea ce nu este Dragoste. Ceea ce nu este Dragoste în realitate nu există.
În lumea mea există viaţa pe care o cinstim și pentru care ne trezim dimineaţa. Există o iubire pentru oameni care stă peste capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti. Şi niciun cuvânt citit, gândit și rostit, şi nicio lacrimă nu vor fi în zadar, ci toate ramân scrise undeva, ca să ştiţi prin câte aţi trecut şi câte lumi ați străbătut.
Eforturile pe care le depun să nu ațipesc sunt uriaşe, dar dacă m-aş opri din scris nu te-aş mai putea inspira. Focul arde mocnit şi dă semne că urmează să se stingă. Mă ridic și pun câteva lemne pe foc, iau pătura ca să îmi învelesc comoara dar scap telefonul din mână.
Alba s-a trezit și pentru o secundă parcă m-a privit. Totul a fost un vis, eu nu am fost niciodată acolo cu trupul, ci stau pe scaunul meu, în faţa laptopului, la mine în casă, de unul singur. Cu toate acestea ea mă strigă în fiecare noapte cu vocea blândă. Şi am să le ofer cu mintea căldura de care au nevoie până în ziua în care voi ajunge la ele şi nu voi mai pleca. Mulţi dintre voi sunteţi deja acasă, dar de cele mai multe ori uitaţi să vă iubiţi.
Credit foto freepik.com
