Despre povestea mea şi eu, cine sunt și cum am devenit autor, vei afla parcurgând acest articol.

Povestea mea şi eu

Despre povestea mea şi eu, cine sunt și cum am devenit autor, vei afla parcurgând acest articol. Dacă te afli întâmplător aici cunoaște faptul că sunt un om simplu și dedicat, care știe să aprecieze viața așa cum este ea. Eu trăiesc cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ard de nerăbdare să îți împărtășesc trăirea.

Se întâmpla în primăvara anului 2012, pe când lucram într-un depozit de materiale de contrucții amenajat într-o baracă ruginită, în care bătea vântul la propriu și la figurat. Îndesam cârpe în crăpăturile tablei ca să nu intre frigul. Așezam găleți și ligheane în dreptul locurilor prin care se scurgea apa de ploaie de pe acoperiș, ca să nu se inunde magazinul.

Cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam aranjând produse pe rafturi, iar după ce terminam cădeam pe gânduri, stând cu picioarele lipite de o aerotermă mică pe care o porneam în ascuns. Acolo am realizat pentru prima dată că eu nu sunt povestea mea, sunt creatorul vieții mele şi actorul din rolul principal.

Mutând lăzi cu role pentru casa de marcat și alte vechituri, am găsit o mașină de scris antică, prăfuită, care m-a dus cu gândul în secolul optsprezece. Ajuns acasă am închis uşa de la cameră, mi-am mutat biroul la fereastră, am deschis laptopul și m-am hotărât să scriu. Priveam luna și așteptam inspirația, ca și cum cineva se pregătea să îmi dicteze.

Formulam expresii și apoi le ștergeam. Aveam un milion de gânduri, dar nu lua forma cuvântului niciunul ca să îmi scriu povestea. Tastam timid, căutând cratima. După ce am găsit-o am început să o urăsc, din cauză că nu știam exact unde se pune sau de ce se foloseşte.

Oamenii nu pot scrie și comunica fără acel semn, mi-am spus. Ce lume puțin înțeleaptă, deloc practică. Unii se mândresc cu acest prilej și desconsideră orice text folositor dacă nu a fost redactat în modul în care au hotărât intelectualii, puțin cunoscătorii, spălaţii pe creier!

Cu timpul am învăţat să o folosesc, deși opinia nu mi-am schimbat-o. Unii oameni se consideră superiori datorită faptului că ştiu să scrie corect din punct de vedere gramatical, dar le este ruşine să se privească goi în oglindă, gândind că trupul nu este perfect ori că organul sexual i-a fost montat din greşeală.

Astfel am început să pun la îndoială orice învățătură recunoscută și să caut adevărul despre oameni și despre lume în interiorul meu, contemplând. După şase luni de zile a câte șase ore pe zi, când ajunsesem cu prima carte la pagina o sută, m-am enervat și am şters documentul. Mă pierdusem în detalii. Ceea ce vedeam cu imaginația în scurt timp își pierdea claritatea și profunzimea. Nu puteam prezenta cuiva o idee pe care părea că nici eu nu o înțeleg.

Am așteptat resemnat o perioadă, apoi am reluat povestea sau mai bine zis m-a reluat ea. Diferența era uriașă, eram uluit de inspiraţia de care beneficiam fără merit şi de modul avansat în care înțelegeam lucrurile. Mă puteam compara cu savanții.

Creșteam în cunoaștere, pe plan mental și sufletesc, iar analizând notițelele mele am constatat că și de această dată erau doar un antrenament. Aşa că am şters lucrarea pentru a doua oară și am început să scriu ceea ce trebuia.

Priveam discret oamenii pe care îi întâlneam în drumul meu și îi admiram sau îi criticam, după caz. Stăteam ore întregi în parc pe o bancă, reflectând. Trăiam în solitudine, dar nu mă simțeam singur. Scriam în timp ce mergeam pe stradă, atunci când eram la serviciu ori chiar în baie, sub duş. Dacă ratam o idee se rupea șirul. Salvam peste douăzeci de notițe pe un telefon vechi care avea butoane în loc de tastatură digitală, pe care le transcriam în fișierul word seara înainte de culcare.

Lucram ca vânzător și gestionar într-un depozit de materiale de construcţii, iar în timpul liber mă descopeream. Iubeam această stare necunoscută care era singura mea alinare. Cu toate acestea nu puteam să stau prea mult în ea, aveam și responsabilități pământene.

Curajul și stăruința

Într-o zi am încasat cincizeci de lei, am vândut un produs în valoare de douăzeci și șapte de lei şi am înapoiat restul până la o sută. Dovada că eram pierdut cu mintea era clară, dar inima îmi şoptea că sunt un om bun, frumos și prețios.

Nu am crezut-o, evident, dar pe parcurs mi-am îmbunătățit părerea despre mine. Am rostit în mintea mea faptul că sunt un om bun, frumos și prețios, chiar şi în momentul în care am înapoiat restul greșit ori atunci când nu am ştiut cât fac 5 x 7. Nici acum nu ştiu și nu mă interesează. Matematica este pentru oamenii fără viziune sau scop, care trebuie totuşi să îşi îngreuneze căpuţul cu ceva.

Am continuat să trăiesc așa, iar după un an am plecat de acolo. Un plan mai măreţ mă aştepta, care nu a fost îndeajuns de clar pentru mine atunci, acum este. Am publicat volumul I abia după ce le-am terminat de scris pe celelalte. Amânarea și-a făcut apariția din cauza lipsei curajului de a contacta o editură. În ziua în care am hotărât că acest proiect va dura trei ani eram în 21 aprilie 2012. Astăzi s-a schimbat doar ultima cifră, suntem în 21 aprilie 2015, ziua în care am trimis cea de-a treia carte la tipar.

Cu timpul am înțeles că lumea caută să te facă să îți pierzi încrederea în tine, ca să își dea dreptate și să aibă autoritate asupra ta. Totuși, dacă intențiile tale sunt pure și acționezi din iubire, ai dreptate orice ar fi, adică indiferent de argumentele ei. Căci toate argumentele care te învinuiesc provin dintr-o realitate coruptă, pe care rațiunea adormită o vede dreaptă.

Așa că lasă lumea să bârfească şi să râdă, dacă tu eşti fericit ai învins fără să lupţi. Când te gândești că cei mai mulți apreciază oamenii, lucrurile și situațiile numai după ce le pierd, te doare. Și vrei să repari lumea, aplicând o lecție fiecăruia. Dar în loc să dăm vina pe întuneric, mai bine aducem lumina. Să te asculți și să te urmezi este sfatul meu pentru tine.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

10 Comentarii
Vechi
Noi Cele mai apreciate
Inline Feedbacks
View all comments
Simona Lisa
21 aprilie 2015 17:09

Superb, ești cel mai tare om de pe Pământ. Toți sunt astfel, dar unii nu o știu. Chiar dacă nu te recompensăm financiar sau prin laude verbale, gândurile noastre pentru tine sunt de binecuvântare și iubire. Îți mulțumim pentru cărți!

21 aprilie 2015 17:23
Răspunde la  Simona Lisa

Puțin reușesc să își acceseze puterea interioară, cei mai mulți nici nu sunt conștienți că dețin așa ceva. Alții, chiar dacă sunt conștienți de ea, o folosesc în scopuri mai mici.

Simona Lisa
21 aprilie 2015 17:58
Răspunde la  Alberto Bacoi

Continuă pe acest drum, iar dacă vei decide vreodată să îl schimbi măcar să nu îl uiți.

21 aprilie 2015 19:08

O poveste frumoasă despre propria transformare. Detaliile le cunoști doar tu, cu cititorii împărtășești doar o parte din trăire. Important este că îi inspiri și pe alții. În viață există oameni care au mai mult de oferit și oameni care au mai mult de primit. Noi facem parte din prima categorie.

Ana Claudia
22 aprilie 2015 5:36

Totuși, să știi să folosești cratima și tabla înmulțirii este folositor, oricât de tare te-ai simți fără!

22 aprilie 2015 6:16
Răspunde la  Ana Claudia

Avem calculator pe laptop și pe telefon.

Raluca Necula
18 noiembrie 2016 8:53

Te-am găsit atât de tarziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată! Îți citesc cu interes articolele, pentru că mă regăsesc și mă bucur că mai există cineva care simte viața la fel ca mine.

Dana Pamfil
18 noiembrie 2016 13:13

Și eu aș vrea să îmi scriu povestea, dar ceva îmi spune că nu ar fi nimeni interesat să o citească. Cine sunt eu până la urmă? Astăzi este o zi perfectă. Am citit cu drag articolul, îmi inspiră căldură, senzația că nu sunt singură.

David Maricica
25 februarie 2017 16:59

Îmi place ce scrii și mă ajută, deși la vârsta mea nu mai pot schimba situația. Îți mulțumesc din suflet, ferice de mama ta!

Acest site web folosește cookie-uri ca tu să obții cea mai bună experiență de navigare.