O zi specială, detaşarea de scepticism

O zi specială, detaşarea de scepticism

O zi specială, detaşarea de scepticism

Fiecare zi este o zi specială iar dimineţile sunt magnifice. Este început de octombrie, îmi prepar o cafea cremoasă cu noul meu expresor şi îţi scriu. Vreau ca acest articol să ajungă la inima ta. Îmi doresc să primeşti mesajul sau bucuria pe care o simt în vreme ce îmi amintesc ce urmează să îţi povestesc. Dacă eşti nou aici te invit să vezi despre ce este vorba pe Blog şi să mă urmăreşti pe Instagram ori pe Facebook.

Aici facem dezvoltare spirituală la cel mai înalt nivel, ne hrănim intelectul şi descoperim frumosul. Începem!

Cum ar trebui să arate pentru tine o zi specială, cât ar trebui să fie de lungă, ce sumă de bani ar trebui să ai în buzunar sau cu ce fel de persoane ar trebui să te întâlneşti, ca să poţi să obţii o stare în care să spui, într-un final, că ai trăit o zi specială? Dacă nu te-ai analizat încă îţi povestesc o zi din viaţa mea pe care am trecut-o la categoria zile speciale.

În urmă cu aproximativ un an şi jumătate am avut un vis ori mai bine zis am fost inspirat să fac un anumit lucru într-o zi oarecare, fără să deţin un plan. Eram în perioada de euforie, la scurt timp după ce am publicat cartea Vorbind cu Dumnezeu volumul I. Eram mulţumit de realizare şi mă străduiam să găsesc soluţii eficiente pentru promovare în acest scop.

Visul mi-a transmis faptul că cineva are nevoie de mesajul încurajator al cărţii privind teama de moarte, pe care îl transmite încă de la primele pagini. Intuiţia mi-a vorbit. Ştiam că trebuie să merg ca să dăruiesc un exemplar, pur şi simplu. Dar întrebările care m-au năvălit în următoarea secundă au fost, să dăruiesc cui şi unde?

Se anunţa a fi o zi specială, o zi în care am luasem decizia să mă despart de starea de confort, de lene ori de scepticism, de gândurile care mă trăgeau în spate. M-am lăsat ghidat de invizibil. Fără să ştiu ce fac m-am îmbrăcat şi am coborât la metrou. Am ajuns la Piaţa Victoriei unde am stat circa treizeci de minute pe o bancă, aşteptând un semn.

Ajuns în parcul Kiseleff, m-am oprit la margine şi priveam oamenii. Am zărit o bancă mai retrasă, pe unde nu prea trecea nimeni. Acolo m-am aşezat şi am băut o cafea. Am terminat de băut cafeaua, m-am ridicat şi am scos o carte învelită în folie transparentă, pe care am lăsat-o la vedere.

Conform intuiţiei ar fi trebuit să las cartea acolo şi apoi să plec. Dar sceptic fiind m-am aşezat pe o bancă mai îndepărtată, unde am aşteptat să văd către cine va ajunge sau ce se va întâmpla cu ea. Ceva din mine nu m-a lasă niciodată să stau liniştit, să mă conformez, să ascult şi să execut ordine. Eu vreau să văd tot, să aflu tot şi să fiu dacă s-ar putea peste tot. Omul este liber să facă ceea ce doreşte, aşa că dă-i şi aşteaptă tată.

Detaşarea de scepticism

Am aşteptat pe acea bancă mai bine de două ore, până m-am plictisit. În tot acest timp s-au plimbat şi oprit lângă carte aproximativ douăzeci de persoane. Trecătorii au ridicat-o, au citit titlul de pe copertă şi au lăsat-o înapoi unde au găsit-o. Un gând mi-a şoptit că mulţi dintre ei atunci când au văzut coperta au crezut că au de-a face cu vreo broşură a martorilor lui Yehova sau că e o carte de la pocăiţi, aşa că au lăsat-o unde au găsit-o şi şi-au continuat drumul.

Totuşi, când răbdarea mea ajunsese la final, când m-am ridicat să plec deoarece mă luase o durere groaznică de spate, am rămas uimit. Doi bătrâni simpatici care mergeau ţinându-se de mână s-au oprit, au luat cartea fără ezitare şi şi-au continuat drumul, de parcă a mea carte fusese aşteptată. Ştii ce mesaj am scris pe prima pagină a cărţii?

Dacă ai găsit această carte îţi este destinată, ai cerut-o şi acum a ajuns la tine, te iubesc. Cu drag, Alberto..

Cam aşa arată o zi specială pentru mine. O poveste remarcabilă, un moment de neuitat, o clipă sfântă, o zi în care am avut tot, am trăit tot şi am plecat spre casă mai plin decât am venit. Aminteşte-ţi să preţuieşti viaţa şi să îmbrăţişezi aventura. Bucură-te de frumos şi nu te întrista, nu da morţii stăpânire asupra vieţii. Mă bucur că te inspir, revin cu noi articole, simte liber!

Cel care a murit nu a murit, ci se naşte într-o altă lume. El a scăpat de ceea ce pe voi încă vă apasă.
Suferinţa se aplică doar trăitorilor de pe Pământ, în Împărăţia Mea nu există suferinţă.
Aşadar el nu vă mai plânge pe voi, voi îl plângeţi pe el,.când ar trebui să fie exact invers.
Alberto Bacoi

2 gânduri pentru “O zi specială, detaşarea de scepticism

Lasă un răspuns