Nu vreau să îţi vorbesc despre Valentine’s Day sau Dragobete, îţi scriu cuvinte de iubire, deoarece nu mă pricep încă la afaceri. Dacă stăpâneam domeniul afacerilor online obţineam un profit considerabil în urma accesărilor pe care le-am înregistrat după publicarea acestui articol inedit.
Adevărul este că dacă nu mi-aş fi întors atenția către interior de fiecare dată când m-am simțit descurajat și rănit, și nu aş fi iubit, toate cunoştinţele mele, realizările și spectacolul creat ar fi fost zadarnice. Vorbe de iubire şi fapte de iubire nu sunt sinonime.
Încep articolul prin a îți reaminti faptul că niciunul dintre noi nu este mai frumos și mai deştept decât celălalt, noi toţi suntem egali. Diferenţă constă în faptul că eu sunt preocupat de oameni în general și de starea lor de bine. Aceasta este singura calitate pentru care sunt lăudat. Fără iubire și o umilință sinceră față de co-participanții la viață strălucirea mea ar dispărea.
În viața trăită pe Pământ unul este doctor, alta este învățătoare. Doctorul lucrează în serviciul celor care au nevoie de intervenţie pe corpul fizic și îi vindecă. Prin filtrul învățătoarei trec generaţii de elevi de-a lungul carierei. Iubirea este mentorul care te învață în mod gratuit tot ce ai nevoie să știi despre viață, chiar și prin suferință.
Dacă mi-ai cere să operez un pacient pe cord deschis aş leşina instantaneu, iar dacă aş fi nevoit să lucrez cu cei mici cred că m-aş muta pe vârful Muntelui Everest. Cu toate acestea iubesc copiii şi pe toţi oamenii, în felul meu, adică fără să imit pe cineva.
Dacă m-ai întreba cât fac 5 x 7 te-aş privi lung şi aş părăsi stânjenit încăperea, vrând să îmi șterg din memorie întâmplarea. De aceea îți spun că niciunul nu este mai special decât celălalt, toţi suntem frumoși și buni și facem ceea ce am venit aici ca să facem.
Dacă ai nevoie de mine sunt aici, dacă nu ai nevoie de mine voi aştepta până când vei avea, te iubesc. Te temi de afirmaţia mea ori pur și simplu ţi se pare neobişnuită? Ai fost rănit de prea multe ori, îți spui, de aceea ți-ai pierdut credința în bine. Dar eu te iubesc fără să te cunosc și nu încerc să te conving că îmi datorezi ceva.
În copilărie, la scurt timp după ce am fost înscris la școală, m-am îndrăgostit de fata care stătea cu mine în bancă. De fapt m-am îndrăgostit de două, una dintre ele fiind chiar învăţătoarea mea din clasele primare. Nu au aflat niciodată ce am simțit pentru ele, multă vreme nici eu nu am înţeles prea mult din mine. Tot ce ştiu este că erau divine, le-aș fi dăruit inima mea.
Mă întrista fiecare zi de vineri din cauză că se apropia sfârșitul de săptămână, iar sâmbătă și duminică le duceam dorul. Îndrăgeam cursurile datorită lor, dar nu mă simțeam confortabil alături de ele. Inima îmi pulsa ca şi cum voia să sară din piept. Roşeam și îmi simțeam sângele până în unghii. În fond erau singurele persoane în prezența cărora paralizam pur și simplu.
Atunci în mine s-au născut visurile care mă vor însoți până la sfârșit, cum ar fi să pictez în Munții Pirinei campând într-o rulotă împreună cu persoana iubită, să îmi întemeiez o familie căreia să îi dăruiesc cuvinte de iubire, încredere și amintiri plăcute. O, Doamne, abia acum realizez că inima blândă este cea mai puternică!
Cu colega mea minunată nu știu dacă schimbam mai mult de două cuvinte pe săptămână. Cert este că nu o scăpam din privire la școală. Îmi era dor de ea chiar și când stăteam împreună în bancă. O iubeam, însă, vezi tu, la vârsta de şapte ani am pierdut prima iubire, apoi a urmat căderea.
Vărsam lacrimi de iubire ca și cum aș fi avut la dispoziție un ocean de picături. Viața făcuse în așa fel încât să fiu nevoit să plec. Alinarea mea rămăsese imaginația. Rosteam în tăcere dorul de iubire și perfecțiunea din realitatea mea închipuită. Nopţile erau fascinante atunci când adormeam cu gândul la ea. Aveam tot ce era de trebuință în interiorul meu ca să mă dezvolt pe toate planurile.
Speranță și iubire
Povestea s-a încheiat fără să fi început vreodată cu adevărat. Miracolul care mi-a pătruns ființa fusese văzut doar de mine. Cu toate acestea nu regret nicio secundă de iubire. Dragostea te alchimizează, ea poate transmuta plumbul în aur, poate face din vierme un fluture, dintr-un simplu muncitor (a se citi muritor) un artist ale cărui cuvinte de iubire rămân chiar și după moarte.
În lumea aceasta mare oricine poate judeca și disprețui, dar nu oricine poate iubi. Aceasta este puterea. Toți își pot extrage motivația din laude și recompensele materiale pe care le primesc, dar nu toți își pot continua călătoria în clipa în care realizează că nu le-a mai rămas nimic.
Iubirea este soluția, dragostea este răspunsul la tot. Ura și dușmănia sunt metode primitive, pe care le-am tot încercat, dar nu am obținut rezultate pozitive. Ele ne-au determinat să uităm bucuria de a fi vii. Oare este obligatoriu să ne pierdem ca să ne găsim?
În viață toţi avem nevoie de iubire, dar puţini o recunoaștem. Prima simptomă a unui om căruia îi lipsește iubirea este chiar negarea acestui fapt. Tipul de comportament poate fi comparat cu cel al unui pacient diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, dar pentru lipsa de iubire nu solicită nimeni tratament.
Civilizația experimentează apogeul răzbunării în timpurile actuale. Dorința nestăpânită de a face dreptate îi ucide orice fărâmă de omenie. Din fericire iubirea nu se scrie, ea se trăiește și se simte. Cuvintele sensibile sunt doar un impuls, ele nu au un efect real. Își pot pune amprenta asupra ta, dar nu pot lua decizii în locul tău.
În realitatea de afară ființele luptă și destramă, deoarece au motivele lor. Tu caută liniștea din interior și construiește-ți o realitate veselă și unită, doar în felul acesta o mai poți salva pe cea care e pe cale să se stingă. Căci cine ar mai lumina lumea dacă toți oamenii ar trăi în beznă? Întunericul e uitarea, lumina este cunoașterea.
Îți mulțumim din suflet pentru aceste rânduri!
Ești diferit prin faptul că vezi viața prin bunătate și iubire. Ai multe lucruri să ne înveți, îți mulțumim și te iubim!