Cât mai alegi să fii actor în propria viaţă?

Cât mai alegi să fii actor în propria viaţă?

Cât mai alegi să fii actor în propria viaţă?

Actor în propria viaţă, asta suntem cu toţii, ne-am dedublat individualitatea. Personalitatea noastră se împarte în două, imaginea noastră şi esenţa noastră. Din nefericire balanţa se înclină în avantajul imaginii deoarece asta ni se cere. Sunt încântat şi dezamăgit în acelaşi timp. Vei afla de ce citind. Începem!

Începe o nouă săptămână, ai obosit să fii actor în propria viaţă şi să trăieşti în aceeaşi rutină. Aici nimic diferit nu se întâmplă. Îţi apare în repetate rânduri în secţiunea noutăţi pe Facebook îndemnul „fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume“ dar tu tot aştepţi să ţi se întâmple ceva. Vrei ca impulsul să vină din exterior, aşa ai fost format să procedezi, să aştepţi şi să dispreţuieşti. Al naibii clişeu!

Schimbă-ţi gândurile şi îţi vei schimba starea! Nu te împotrivi iubirii care vine către tine indiferent ce forme ar lua. Există oameni care te preţuiesc pur şi simplu. Aceşti oameni adoră să stea în preajma ta. Iubirea îmbracă diferite forme, aceste forme pot fi lecţii, provocări, piedici, dor, singurătate, dar şi bani, afecţiune, stare de bine. Totul este iubire, fiindcă totul pleacă de la iubire şi se întoarce la ea. Depinde de noi ce etapă avem nevoie să experimentăm în creşterea noastră.

Luptăm mereu pentru a fi cei mai buni, cei mai adoraţi şi cei mai apreciaţi dintre oameni. În realitate nu avem nevoie să fim cei mai buni, e de ajuns să fim o crenguţă roditoare care schimbă în totalitate direcţia copacului altoit.

Eu, în copilărie mi-am propus să împlinesc toate cerinţele pe care mi le-a înaintat societatea. Însă analizându-i pe cei care au bifat lista dar nu şi-au găsit fericirea, am decis să îmi urmez propria cale. Ceva m-a convins să mă întorc la esenţă şi să mă dezvolt, să fiu vlăstarul meu în grădina proprie, nu să aplaud livada societăţii până voi muri. Am ales să nu fiu actor în propria viaţă, ci să fiu scenaristul vieţii mele, pe care o trăiesc aşa cum ştiu şi aşa cum pot. Iar dacă voi greşi voi şti că am greşit eu, nu a greşit altcineva pentru mine şi în locul meu.

Maturitatea înseamnă să poţi râde de viaţa ta atunci când realizezi cât de ridicolă este, în vreme ce hotărăşti să schimbi ceea ce nu îţi place la ea. Tu eşti cel care îşi scrie destinul. Cel mai înalt grad de sfinţenie este atins atunci când realizezi că nu te-ai născut vinovat sau păcătos. Hristos a reuşit această performanţă încă de acum două mii de ani, iar pe oameni i-a îndemnat să Îi urmeze exemplul. Mulţumită Lui astăzi mulţi dintre noi ne-am trezit şi am decis să nu stăm cu mâinile în sân.

Dacă unii dintre noi nu am fost iubiţi sau dacă nu am simţit iubirea, asta nu înseamnă că nu există iubire, înseamnă că noi nu am fost iubiţi sau că am fost iubiţi dar nu am recunoscut iubirea.

Cel mai mare ajutor pe care l-ai primit vreodată a venit de la acele persoane care ţi-au cauzat neplăceri. Cea mai mare piedică în viaţă este confortul. El te ademeneşte cu uşurinţă şi astfel baţi pasul pe loc. Fericirea nu se ascunde în bani, în popularitate, în prieteni, în amante sau în lucruri, fericirea este linişte, atât. Este liniştea care izvorăşte din interiorul tău atunci când te simţi împlinit. Atunci poţi să trăieşti oriunde, oricând şi în orice situaţie şi vei fi fericit.

Femeile joacă rolul de mamă

Multe femei joacă rolul de mamă. El constă în a te dedica familiei, a o păstra coagulată, a o întreţine curată, a o feri de responsabilităţi pe cât posibil, deci a îi uşura sarcina. Mamelor nu le mai rămâne timp pentru ele iar din nefericire membri familiei se obişnuiesc să trăiască aşa. Bărbatul devine actor în propria viaţă iar copilul va trăi la rândul său aşa cum a fost învăţat.

Mamele se dedică în totalitate din iubire. Ele renunţă la ele însele fără să realizeze că nu aceasta este cea mai înaltă formă de ajutor pe care l-ar putea oferi. În majoritatea cazurilor adulţii care au crescut singuri sunt mai responsabili şi mai pricepuţi decât cei care au fost dădăciţi, cărora li s-a pus totul la picioare. Şi puţini la număr sunt cei care vor să înveţe să pescuiască, cei mai mulţi se mulţumesc cu un peşte primit gratuit.

Dar când mamele vor pleca iar ei vor rămâne singuri, vor realiza că nu sunt pregătiţi pentru a rezista placajului vieţii care i-a trântit violent la pământ. Şi vor căuta alte surse de care să se folosească ca să supravieţuiască. Îşi vor confunda soţiile cu mamele şi vor cere prin orice metodă de manipulare să fie serviţi. Acolo înţelegerea va scârţâi de fiecare dată, iar când soţia va refuza să mai joace rolul de mamă, căsnicia se va termina. Ele sunt poveşti adevărate, cu care majoritatea familiilor se confruntă.

Nu fii un actor în propria viaţă

Femei, fiţi femei în adevăratul sens al cuvântului. Voi fiţi naturale şi jucaţi rolul esenţei care sunteţi, nu deveniţi servitoare doar ca să vă întemeiaţi o familie sau de teamă că o veţi pierde pe cea pe care aţi clădit-o cu trudă deja. Îngrijiţi-vă de copii şi soţi dar cu măsură. Faceţi în aşa fel încât să clădiţi din ei oameni responsabili, care cunosc că succesul se dobândeşte cu trudă iar împlinirea vine din propriul merit.

Responsabilităţile de acasă se împart între patreneri la fel cum ambii parteneri contribuie financiar lunar la achitarea facturilor. Viaţa nu este doar despre „am venit acasă, pune-mi de mâncare, ce mai e la televizor?“

Aceasta nu este fericire, nici măcar confort nu este, e starea de somnolenţă întelectuală în care societatea şi-a trimis valorile. Însă valorile societăţii sunt oamenii creativi care din nefericire au fost reduşi la tăcere. Cunosc profesori de pictură care lucrează ca agenţi de pază la metrou.

Alte sfaturi constructive şi idei despre cum să nu te transformi într-un actor în propria viaţă am scris în ultimul articol publicat, Cu ce rămâi din viaţa trăită pe Pământ? Sunt recunoscător iubirii pe care mi-aţi demonstrat-o răspândind articolul, obţinând un asemenea impact. El mi-a golit stocul de carte în doar două zile.

„Orice despresie trebuie întâmpinată cu un zâmbet.
Atunci depresia va crede că eşti un idiot şi va pleca“.
Robert de Niro

Lasă un răspuns