Ce trebuie să ştii când nu te mai motivează nimic?

Ce trebuie să ştii când nu te mai motivează nimic?

Ce trebuie să ştii când nu te mai motivează nimic?

Nu te mai motivează nimic orice ai citi şi ai face? Eşti student şi nu te mai stimulează nimic din ceea ce înveţi? Şansele după absolvire par că sunt nule? Îţi aminteşti cu părere de rău de acel copil pragmatic, energic şi zâmbăreţ, care erai? Faptul că eşti deprimat îmi confirmă că nu mai găseşti plăcere în nimic.

Îţi vei găsi plăcerea când te vei pune în valoare, când vei crea ceva care izvorăşte din interiorul tău, adică din unicitatea ta. În prezent asimilezi totul din exterior. Evenimente care nu depind de tine, informaţii şi convingeri care nu îţi aparţin, obiectivele de atins, etichetele privind ce este fericirea, împlinirea. Tot ce asimilezi este din lume, nimic nu vine de la tine, de aceea nu te mai motivează nimic.

Te simţi inutil, neimportant, invizibil. Singura variantă este să te supui, iar, dacă nu îţi place nu ai ce-i face. Ba da! În ciuda robotizării care domină universităţile şi activităţile, avem nevoie de creativitate, de individualitate, de curaj şi voinţă.

Fă ceva benefic pentru tine, care apoi iese din tine şi ajunge şi la ceilalţi. Găseşte-ţi o pasiune sau o ocupaţie, croşetează poşetuţe, confecţionează brăţări, scrie ceva, orice şi apoi dezvoltă-ţi activitatea. Construieşte-ţi un site, fă muzică, fotografie şi înscrie-te la evenimente sau organizează tu ceva. Începe mai întâi cu prietenii tăi, apoi te vei extinde. Completează lista cu idei care îţi aparţin.

Scriam într-o postare publicată pe Facebook că pe parcurs ce înaintează în vârstă oamenii devin mai sensibili şi vor să rămână alături de cei dragi cât mai mult timp, tinerii preţuiesc lucruri şi detestă persoane. Nu toţi, dar cei care o afişează se pricep al naibii de bine.

Oamenii cred au fost formaţi să funcţioneze în felul următor. În tinereţe aleargă spre exterior şi la bătrâneţe se îndreaptă spre interior. La bătrâneţe oamenii îşi îndreaptă privirile spre interior deoarece nu mai au energie ca să ţină pasul cu turma. Călătoria interioară le-a rămas singura variantă la care sunt eligibili.

E vorba de energia centrifugă şi cea centripetă, susţin savanţii. Oamenii adoră orice teorie care îi încurajează să fugă de ei înşişi. Şi se evită până în ultima clipă, doar toate se întâmplă la timpul lor.

Cine a spus că a îţi achiziţiona lucruri sau a călători frecvent este ceva rău? Cine a susţinut oare că nevoia de  a achiziţiona exclude iubirea şi respectul faţă de oameni, şi că te îndepărtează de ei? Ele pot merge în paralel şi funcţionează la aceeaşi intensitate. Există tineri care trăiesc astfel.

Ideea că unii tineri preţuiesc lucruri şi detestă persoane, cu faptul că eu ştiu că poţi să preţuieşti lucruri şi să iubeşti oameni în acelaşi timp, nu este o contradicţie, ci ambele variante sunt adevarate. Pentru că oamenii chiar cred că dacă preţuiesc lucruri trebuie să deteste persoane şi o fac, iar eu chiar ştiu că în realitate poţi să preţuieşti lucruri şi să iubeşti persoane în acelaşi timp.

Cine a hotărât timpul fiecărui lucru? În cazul discuţiei nu vorbim despre vremea fiecărui lucru, ci de o mişcare inerţială a turmei. Dacă acceptăm un obicei ca fiind normal pe motiv că îl practicăm de mii de ani înseamnă că nu ne cunoaştem esenţa. Dacă îl şi încurajăm, ne-am ars.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerului şi toate vi se vor da pe deasupra“ înseamnă să cauţi să te descoperi încă din tinereţe, să îţi dezvolţi calităţile şi să rămâi fidel unicităţii tale, apoi să creezi. Pe acestea le poţi face doar privind în interiorul tău. Nevoia de tine se va face simţită şi lumea te va răsplăti. Asta înseamnă să funcţionezi sănătos. Altfel îţi iroseşti forţa centrifugă iar la bătrâneţe nu ai către ce să îţi întorci privirea, te uiţi în interiorul tău şi nu găseşti nimic. Nu te mai motivează nimic.

Lucrurile sunt foarte simple, nu vorbesc de o teorie, ci de naturaleţea fenomenului. Întâi sădeşti o sămânţă, îi susţii creşterea şi te bucuri de roadele pe care le culegi. Nu poţi să culegi roade dacă nu ai sădit nimic, acest lucru este imposibil.

Dacă în tinereţe alergi să culegi roade din livada societăţii, în loc să plantezi copacul tău în grădina ta, cine îţi garantează că la bătrâneţe roadele îţi vor ajunge sau că până atunci nu se vor strica? Nimeni nu ar putea. De aceea te îndemn să te bazezi pe intuiţia ta, nu renunţa la unicitatea ta pe motiv că aşa te sfătuieşte lumea.

Nu te mai motivează nimic?

Nu te feri să petreci timp cu tine încă din tinereţe. Nu te feri de experienţe, de emoţii, de bucurie, de suferinţă. Nu fii de acord doar cu confortul, nu căuta doar siguranţa, îmbrăţişează aventura, fiindcă de aceea nu te mai motivează nimic.

Permite experienţelor să te sculpteze sau lasă viaţa să te surprindă. Nu te lăsa tras la xerox de societate, de îndemnurile ei sau de înţelegerile lumeşti limitate. Acordă-ţi credit şi pune-te în valoare. Nu îi mai aplauda pe alţii, admiră-i pe cei ce reuşesc şi alege să fii tu pe scenă! Citeşte şi articolul Nu mai trageţi oameni la xerox.

Fă ca viaţa ta să devină lucrarea ta de licenţă. Doar în felul acesta poţi schimba lumea, altfel doar vei amâna decizia iar copilul tău se va naşte şi va face acelaşi lucru.

Te uiţi la profesorul tău care supravieţuieşte cu greu din leafa minimă pe economie. Soţia l-a părăsit demult iar copiii s-au mutat la casele lor. Fumează două pachete de ţigări pe zi şi bea în fiecare seară, motiv pentru care miroase a bodegă. Se enervează des, e posomorât şi nefericit şi totuşi, te îndeamnă să faci ceea ce a făcut el ca să ajungi aşa cum a ajuns el. Se încăpăţânează să te convingă că a ales cea mai bună variantă. Cu toată admiraţia pe care o port tuturor, te întreb, de ce ai alege aşa ceva?

„Dacă aş fi ştiut că viaţa mea se va termina astfel,
aş fi trăit-o aşa cum îmi doream, nu cum m-au sfătuit alţii“.
Richard Gere

Lasă un răspuns