Iluzia încrederii în sine, metode de conştientizare

Iluzia încrederii în sine, metode de conştientizare

Iluzia încrederii în sine, metode de conştientizare

Iluzia încrederii în sine te copleşeşte atunci când lipsa încrederii în tine te determină să îţi achiziţionezi cel mai recent gadget, depunând eforturi uriaşe, doar ca să pari încrezător şi descurcăreţ. Tu mergi în paralel cu lumea modernă, iar cei mai puţin norocoşi visează să păşească prin viaţă aşa cum o faci tu. Atunci, iluzia încrederii în sine devine creaţia celor în jurul cărora îţi desfăşori activitatea, dat fiind faptul că fiecare grup are nevoie de un lider pe care să îl scoată la înaintare pentru a se feri de risc, la fel ca în rândul animalelor.

Dacă vei înainta cu succes ceilalţi o vor lua pe urmele tale. Dacă vei sfârşi fără bani, îngropat în datorii ori dacă iubita te va părăsi, se vor feri. Orice s-ar întâmpla, mai devreme sau mai târziu îţi vei pierde popularitatea şi vei deveni doar un prilej de amuzament.

Strânge toţi banii din lume, toate casele şi maşinile care există, apoi compară-le cu o mângâiere sinceră. Vei fi uimit! Fiindcă e mai frumos să visezi în doi, decât să dormi pe un pat de bani de unul singur.

Despre iluzia încrederii în sine a celor care sunt la curent cu cursurile de dezvoltare personală care se distribuie pe internet, voi scrie foarte puţin. Oamenii sunt obişnuiţi să accepte convingeri care nu le aparţin, pe care nu le înţeleg şi pe care nu le-au trăit ei înşişi ca experienţă. Din nefericire nici nu încearcă să o facă. Aplicarea ideilor necesită curaj şi energie, o poţi lua în bărbie. Şi puţini sunt aceia care îşi asumă riscul.

Iluzia încrederii în sine devine „şoferul“ fiinţei tale atunci când rosteşti „iubeşte-te pe tine“ fără să îi înţelegi cu exactitate sensul, când susţii că „trăieşti conştient“ fără să cauţi să te cunoşti sau când foloseşti convingerile altcuiva crezând că sunt ale tale proprii. Atunci crezi că ai devenit puternic şi încrezător, dar nu este aşa. Chiar tu oferi puterea ta şi individualitatea celor care îţi cer bani în schimbul sfătuirii.

Dacă trăieşti sincer şi ai intenţii pure, vei înţelege că oamenii sunt liberi să vină şi să plece, să se apropie şi să se îndepărteze. Nu poţi vârî adevărul pe gât nimănui, procedând astfel oamenii te vor urî. În schimb îi poţi minţi frumos, atunci se vor apropia. Variantele ţi s-au făcut cunoscute, decizia îţi aparţine.

Mulţi creatori de conţinut sunt preocupaţi mai mult de imaginea lor decât de calitatea sau volumul ajutorului pe care l-ar putea oferi. Eu sunt autorul seriei Vorbind cu Dumnezeu, sunt cunoscut la nivel naţional şi nu numai, dar circul cu autobuzul şi îi salut în mod plăcut pe cei care mă recunosc. Sunt onorat că te afli acum pe Pagină şi că citeşti acest mesaj. Eu nu am nevoie de artificii, eu am încredere în mine.

Ştii, imaginea provizorie despre noi o creăm noi. Tot aşa e şi cu atitudinea pe care o abordăm faţă de ceilalţi. În esenţă suntem cu toţii Unul. Deoarece dacă încrederea în tine vine în urma aplauzelor înseamnă că îţi lipseşte încrederea. Când aplauzele se vor sfârşi, vei realiza că nu eşti ceea ce ai crezut despre tine. Ai fost manipulat de iluzia încrederii în sine. Învaţă să ai aşteptări doar de la tine.

Iluzia încrederii în sine dispare odată cu acceptarea. Atunci încrederea în tine vine, încrederea în adevăratul tu pe care de curând l-ai descoperit. Viaţa ta a fost şi rămâne perfectă. Mi-ar plăcea să ajungi să o vezi şi simţi ca pe ceva perfect. Repet, ea este astfel, dar totul depinde de tine.

Oamenii cred că o viaţă perfectă e cea în care este doar soare. Logica aceasta nu poate fi înţeleasă de unul ca mine. Eu cred că perfect înseamnă să fie soare, să se înoreze şi să plouă, apoi să fie soare din nou. Pe asta o înţeleg perfect.

Iluzia încrederii în sine te controlează indiferent câte informaţii inovatoare ai acumula. Cu cât creşti în viziune şi în discernământ provocările devin mai mari. Am cunoscut practicanţi ai spiritualităţii care ziceau că au încheiat capitolul suferinţă în viaţa lor. Când i-am întrebat cum au procedat, au răspuns că evită tot ce le-ar putea provoca tristeţe. Ha, ha, ha, o astfel de viziune găsesc şi la vânzătoarea de la magazinul de la colţ, o spun fără intenţia de jigni pe cineva.

Iubitule, ţine minte că atunci când citeşti o poveste care te face să plângi, nu povestea îţi transmite tristeţea, ea scoate la iveală suferinţa din tine care te îndeamnă să fugi de trecutul tău ca un speriat. În majoritatea cazurilor traumele se ascund atât de bine de tine încât ajungi la concluzia că eşti invincibil. Dar atunci când rămâi cu tine însuţi te copleşeşte neliniştea. Iluzia încrederii în sine se joacă cu viaţa ta, te face să îţi construieşti imagini despre tine şi te împiedică să te cunoşti.

Fiecare scoatere la iveală a suferinţelor pe care nici nu le mai observi, deoarece te-ai obişnuit să cari în spate sacul, ţi-l uşurează. Dar tu ai uitat că este natural să fii uşor, crezi că e normal să te chinui.

Poveşti adevărate

Întâmplarea se petrecea în urmă cu aproximativ trei ani. Îmi surprindeam iubita, aşteptând-o seara când ieşea de la job. Ce păr lung avea! Purta o rochie neagră şi elegantă, mulată pe corp, avea picioare lungi, un dres fin, adidaşi albi. Faţa era expresivă, tenul curat, ochii mari şi perfecţi, şi un parfum seducător. Se machia aproape neobservabil. O Doamne, mă întâlneam cu cea mai atrăgătoare femeie din lume!

Ne vedeam de obicei la metrou, îşi arunca geanta pe jos şi mă îmbrăţişa ca în filme. Mă strângea în braţe atât de tare. Sutele de oameni care treceau prin pasajul de la staţia Piaţa Unirii 1 spre Unirii 2 ne priveau discret dar cu ochi mari. Bărbaţii şi băieţii visau să fie în locul meu. Eu eram privilegiatul, norocosul.

Câtă senzualitate, ce pasiune, o sărutam peste tot! Făceam dragoste până dimineaţa!

Situaţia în care trăiam mă făcea să mă simt ceea ce în realitate nu eram, satisfăcut de mine. Râvna prietenilor îmi oferea încredere în mine cu cisterna, însă dacă mă scoteai din context eu nu existam. Nu aveam încredere în mine, mă bazam pe ce nu deţineam. Iluzia încrederii în sine pleacă odată cu schimbarea circumstanţelor, cu pierderea avantajelor, cu dispariţia admiratorilor şi aplauzelor.

Atunci am înţeles că aveam nevoie să fac eu ceva remarcabil, să devin un om care şi merită nu doar unul care primeşte. Am înţeles că nu te poate face încrezător în tine o relaţie, o carieră, o funcţie sau un bun achiziţionat. Chiar dacă eşti sărac sau eşti singur, chiar dacă ai pierdut pe cineva drag, şterge-te de lacrimi şi mergi înainte. Încrede-te în tine. Nu da morţii stăpânire asupra vieţii.

„Să nu cauţi putere şi încredere în sine în altă parte. Caută-le în interiorul tău, acolo au fost mereu“.
Sigmund Freud

Lasă un răspuns