Binele învinge întotdeauna, nu există un război

Binele învinge întotdeauna, nu există un război

Binele învinge întotdeauna, nu există un război

Binele învinge întotdeauna, nu există un război. În viaţă, cei mai mulţi oameni sunt nevoiţi să lupte cu ei înşişi. Frumuseţea unui om se ascunde dincolo de aspectul fizic. Te-am făcut curios? Citeşte articolul până la capăt şi îţi promit că te vei simţi mai bine, doar din acest motiv ai venit la mine. Îţi mulţumesc că mă urmăreşti aici sau pe Facebook. Începem!

Dacă ceva te chinuie, în special tu şi compromisurile pe care le faci pentru a câştiga oameni sau lucruri şi crezi că viaţa e o luptă, convingerile tale se datorează modului în care ai fost format. În realitate nu există nimic de câştigat nici de pierdut. Tot ceea ce există eşti tu, împreună cu iubirea care aşteaptă să ţi se descopere.

Înţelegând acestea, câteodată te vei uimi renunţând la lucruri pentru care altă dată luptai, de această dată pentru a salva prietenii. Un om este mai important decât o maşină sau decât zece. În viaţă ai nevoie să ştii când să renunţi, să ştii când să laşi de la tine şi când să lupţi. Fii matur, trăieşte ca un profesionist, satisfacţia va fi premiul tău care nu se va pierde niciodată.

Binele învinge întotdeauna, tu ai capacitatea să mişti stele. Dragostea trebuie să îţi ucidă mintea ca să înflorească inima. Apoi mintea ta va fi eliberată şi updatată, fiindcă cea veche te minţea şi lucra împotriva ta. Răul, cu cât te va răni mai tare vei creşte şi îl vei distruge cu armele sale. Tu nu poţi să mori, eşti o fiinţă atât de importantă, nici nu ştii.

Binele învinge întotdeauna. Prin bine devii conştient că nu eşti nevoit să te lupţi cu nimeni, că nu ai adversar, doar răul trăieşte în război fiindcă e prea mic. Răul a vrut să se facă vizibil într-un Univers al dragostei care stăpâneşte în veac. Binele învinge întotdeauna, adevărul iese la iveală, iluzia este timpurie, iar viaţa este o călătorie care poate fi trăită cu bucurie. În viaţă ai nevoie să cobori cât mai adânc ca să clădeşti Cerul. Schimbarea pleacă de la mine, dacă aş fi în locul tău mi-aş spune acelaşi lucru şi l-aş face.

Da, ai nevoie să cobori cât mai adânc, să cunoşti şi să simţi pe pielea ta ca să clădeşti Împărăţia. Raiul va fi creat de oameni. La fel ca un copac ale cărui rădăcini cu cât se înfig în pământ mai adânc cu atât coroana se înalţă către cer. La fel ca pomul, omul creşte în ambele situaţii, în „Hristos“ şi în „diavol“, cunoaşterea îi oferă astăzi această posibilitate. Conştienţa omului fluctuează la ambele capete, iar la final alege unde să rămână. Tocmai de aceea pentru cei care trăiesc jos e aproape imposibil să înţeleagă şi să creadă atunci când conştienţa le povesteşte ce a văzut sus.

Jos e rece, e întuneric, e gol şi apăsător, iar în mediul înconjurător dăinuie pericole. Sus luminează razele Soarelui dintâi, acolo dăinuie dragostea, căldura şi îţi taie respiraţia emoţia transmisă de peisajul viu. Şi cum ai putea să le spui celor de jos ce ai văzut sus, ori cum ar putea ei să creadă că există păduri nesfârşite nu doar copacul rădăcinii unde locuiesc, când ei nici lui nu i-au văzut coroana sau nici măcar nu sunt conştienţi că aceasta există?

Binele învinge întotdeauna, conştientizarea

Chiar dacă nu ţi-ai găsit pe nimeni alături şi eşti nevoit să trăieşti singur, eşti bun, frumos şi preţios. Chiar dacă ai făcut alegeri de care astăzi nu eşti mândru, eşti bun, frumos şi preţios. Chiar şi dacă nu ai bani eşti bun, frumos şi preţios. Dacă nu te-a înţeles nimeni niciodată eşti bun, frumos şi preţios, iar lista poate continua, binele învinge întotdeauna!

Încetează să te mai cerţi cu cei pe care îi iubeşti, ca să nu rămâi aşa. Orice acţiune devenită obişnuinţă îţi modelează caracterul. În schimb admiră dimineţi, iubeşte oameni şi bucură-te de viaţă. Acum repetă după mine, admir dimineţi, iubesc oameni şi mă bucur de viaţă.

Când priveşti răsăritul, păsările, oamenii, realizează că nu vei sta o veşnicie în preajma lor şi că nu ai timp să te plictiseşti sau să nu iubeşti. Fiecare moment este unic şi preţios şi merită simţit la intensitate maximă, poate doar cafeaua este aceeaşi. Atunci când eşti recunoscător şi te bucuri Universul e recunoscător şi se bucură că darurile pe care le-a trimis către tine te-au satisfăcut. Atunci îţi va mai trimite, tu trebuie doar să îmbrăţişezi oportunităţile pe care viaţa ţi le oferă. Speră…

Iertarea se aplică celor care fac rău, evident. Nu îi poţi ierta pe cei care nu ţi-au greşit cu nimic, pe ei poţi decât să îi iubeşti. Starea naturală a unui om este să iubească. Iertarea este întoarcerea la această stare, după pauzele pe care le luăm străduindu-ne să le înţelegem comportamentul celor care ne rănesc. Iertarea nu are legătură cu ei, are legătură cu tine, pleci şi te întorci, pleci şi te întorci, ei doar îţi oferă această oportunitate. Atunci când vrei să ierţi nu te gândi la ei, gândeşte-te la tine. Meriţi să redevii liniştit şi fericit? Atunci iartă şi te vei elibera, iar rănile ţi se vor vindeca.

Binele învinge întotdeauna, frica de nimic

Binele învinge întotdeauna, realizează că nu îi ierţi pentru ei, îi ierţi pentru tine, atunci descoperi Cine eşti şi iubeşti tot ce întâlneşti. Fiindcă totul a plecat de la tine cândva, lumea cu tot ce este în ea. Iubirea ţi-a clădit inima cunoscând durerea, astfel ai dobândit puterea. Amintirea acestora îţi redă identitatea. Ca acest proces să devină posibil ai avut nevoie să cunoşti iluzia prin care lumea a creat împărăţia, materia, controlul, uitarea, suferinţa şi apoi biruinţa ta.

Binele învinge întotdeauna. Dacă tu eşti bine poţi transmite starea ta şi altora, fiindcă te dăruieşti pe tine lor. Sacrificiul te înalţă pe cea mai înaltă treaptă spirituală. Am scris o istorioară în cartea Mikel despre o oaie care era diferită de celelalte oi. De fapt era la fel ca ele, însă cunoştea Cine este, restul turmei trăia în uitare şi cădea pradă lupilor atât de uşor. Cele mai bătrâne dintre oi spuneau că în oaia cea frumoasă coborâse Însuşi Creatorul, atât de mare îi era puterea şi frumuseţea. Astfel, oaia iubea şi nimeni nu o putea vâna. Pe câmpuri zăceau trupurile fără suflare ale lupilor care încercau să o ucidă ca să se hrănească din ea. Nimeni nu se putea apropia de ea deoarece se născuse în lume cu o misiune, la fel ca noi toţi. S-au strâns în jurul ei ca să o sufoce dar lupii au pierit şi întreg Pământul a rămas înmărmurit.

La final oaia s-a oprit şi le-a zis, veniţi şi vă hrăniţi din mine, călătoria mea aici a fost dusă la bun sfârşit. Şi aşa a fost, dar când au terminat de mâncat li s-au deschis ochii. Atunci au realizat că au fost hrăniţi spiritual prin sacrificiu. Oaia cea frumoasă le-a schimbat minţile şi trupurile, iar pentru prima dată în istorie lupii s-au oprit din a mai mânca carne. Şi nimeni nu a mai căutat să ucidă spiritul pruncilor care s-au născut ca să trăiască aici.

Miracolul dragostei constă în a nu deţine absolut nimic şi a dărui totul.
Fiindcă nu vei lua nimic cu tine, doar pe tine.

Alberto Bacoi

Lasă un răspuns