Scufundări în Corfu, o altă lume

Scufundări în Corfu, o altă lume

Scufundări în Corfu, o altă lume

O altă lume şi o zi memorabilă, am făcut scufundări în Marea Ioniană, pe Insula Corfu şi am descoperit cea mai bună terapie. Ziua în care, nu mai există nimic pentru mine, în afară de lumea subacvatică pe care entuziasmat o explorez, la fel ca pe vremea când aveam cinci ani şi descopeream lumea oamenilor. Finding Nemo este real. Şi totuşi, îmi amintesc că am primit câteva întrebări pe Facebook, la care am hotărât să răspund în gând acum! Imediat ce ies le şi notez. Dacă mi-ai adresat întrebări în ultima săptămână vei găsi răspunsurile în conţinut.

O zi de pauză, day off şi o altă lume pe care mă pregătesc să o vizitez. Ea se ascunde în adâncuri, acolo unde neînţelegerile oamenilor nu au putut să ajungă încă. Grijile sau conflictele, nu au coborât aici. Am împrumutat o mască de scufundări de la un prieten şi m-am întors la mal după patru ore. Nimeni nu credea că mă mai întorc!

O inimă veselă este un medicament bun iar o îmbrăţişare pe zi face cât o şedinţă de psihoterapie. Dacă îţi cere cineva un biscuite, oferă-i un pachet. Ce este pentru tine un pachet? Dar pentru el un biscuite? Răspunsul este acelaşi, nimic. Iar Universul v-a adus faţă în faţă ca să comunicaţi, să vă cunoaşteţi şi să vă îmbrăţişaţi. Viaţa a devenit o reală provocare pentru mulţi.

Majoritatea consideră că fericirea este asemeni unui pahar cu apă, pe care îl primeşti atunci când rătăceşti prin deşert, doar dacă eşti un om cinstit, dacă ai o inimă cu credinţă şi o frică nemaivăzută de Dumnezeu. Dar când reuşesc să pună mâna pe pahar, oamenii se tem că apa se va termina.

Fericirea este ca un izvor fără fund, din care începi să bei atunci când te detaşezi de frică. Poţi să fii fericit că ai ieşit pe locul întâi, însă poţi să fii la fel de fericit pentru alt participant care a obţinut titlul pe merit. În majoritatea dintre cazuri, competitorii se întristează atunci când pierd cursa. Îl invidiază pe câştigător. Acest lucru ţi se pare normal, ţi-a trecut acum prin minte. Iubitule, lucrurile nu stau chiar aşa!

Viaţa nu e dreaptă şi nici nu trebuie să fie, ea nu e ca un drum asfaltat. O altă lume, cea liniştită care trăieşte în pace şi în abundenţă, vei descoperi înăntrul tău, atunci când vei căuta să te cunoşti. Nu mai alerga, acceptarea este medicamentul pentru orice problemă. Am întâlnit copii imobilizaţi la pat sau în scaun cu rotile, care îşi luau în râs condiţia. În felul acesta, îi înveseleau pe cei peste care pica cerul atunci când întâlneau un invalid sau un copil diagnosticat cu Sindromul Down.

În viaţă fii prieten cu oamenii care au nevoie de cineva alături. Nu îi ignora pe cei slabi, nu alerga după oamenii care nu dau doi lei pe prietenia ta. Aşează-te puţin! Curăţă-ţi mintea! Limpezeşte-ţi gândurile şi ascultă-ţi inima! Maturizarea are două direcţii. Prin ea unii devin mai resemnaţi, fricoşi, sobri şi egoişti. Vreme în care alţii învaţă acceptarea, preţuirea libertăţii şi admiraţia faţă de cei din jur. Ei devin altruişti.

Încetează să încerci din răsputeri să determini oamenii să te placă. Nu te mai chinui să fii perfect în viziunea lor pentru că tu nu trăieşti pentru ei, tu trăieşti pentru tine. Atunci când Îl descoperi pe Dumnezeu, aşa cum înţeleg creştinii, Dumnezeu nu te ajută să te laşi de droguri şi de băutură, să îţi recâştigi familia pe care ai dezamăgit-o cândva, să obţii un job mai bun sau să câştigi la loterie. Pe toate acestea, le poţi face tu, de unul singur. El te-a înzestrat cu puterea aceasta, foloseşte-o. Atunci ţi se descoperă de fapt Dumnezeu.

Fiindcă, Dumnezeu nu e un magician de care te foloseşti atunci când vrei să înlături o dependenţă sau să uiţi o persoană pe care o iubeşti, ca să nu mai suferi. Chiar dacă nu reuşeşti nimic din toate acestea Dumnezeu e cu tine. El, stă alături de cel care nu poate renunţa la băutură şi alături de cel care nu a băut alcool niciodată. Este alături de fiul care nu a reuşit nimic niciodată şi alături de acela care a avut mereu succes.

Dumnezeu nu îţi răspunde la rugăciuni, atunci când Îl implori înlăcrimat să salveze de la moarte pe cineva drag pe motiv că tu nu poţi trăi fără el sau fără ea. Acesta este egoism din partea ta. Dumnezeu, te învaţă să trăieşti şi singur, şi să accepţi plecarea celor care pleacă înaintea ta. Atunci când vei reuşi să te bucuri pentru ei, te vei elibera de suferinţa ta.

O altă lume

Vezi tu, pe fundul mării nu există aceste probleme, acolo este altă lume, am păşit în altă lume, odată cu decizia de a mă scufunda. Ce apă cristalină. Ce nisip aproape alb. Peştişori de mărimea palmei mele înoată în bancuri pe sub mine. Întind mâna ca să îi ating însă se feresc. Ce plante minunate se leagănă sub valuri. Văd unele de culoare alb/roz, crescute pe stânci, care au forma unor mici umbreluţe. Altele sunt galbene şi seamănă cu vata minerală care se foloseşte la izolarea pereţilor de gips carton. Sună amuzant dar chiar aşa este.

Nu mai ating solul, apa are deja mai bine de patru metri adâncime dar se vede perfect. Când mă scufund ca să ating nisipul parcă îmi plesnesc timpanele. Înot cu capul în apă pe la suprafaţă, privesc în jos. M-am îndepărtat de ţărm. Trec pe deasupra unor stânci ascunse printre plantele printre care se ascund micii peşti coloraţi.

Am găsit un arici de apă ce stă ascuns sub o piatră. Iar un peşte cameleon parcă s-a prefăcut în sol, în timp ce altul îl curtează. Apa capătă o nuanţă verzuie, trec de o stâncă şi întâlnesc o lagună albastră, scufundată. Uau! Cred că sunt peste cinsprezece metri adâncime aici, mă simt ca o răţuşcă de cauciuc care pluteşte într-o cadă.

O altă lume, văd o ancoră ruginită părăsită şi un lanţ gros rupt, ce aproape că au fost astupate de plante; parcă aş fi descoperit Titanicul. Am ajuns la o platformă plutitoare, de pe care câţiva oameni se pregătesc să lanseze un balon. Mă urc pe ea ca să mă odihnesc puţin. Abia respir. Am înghiţit apă sărată. Fac câteva sărituri şi două fete pornesc să înoate către mine.

Cer şi mare

Distanţa e destul de mare însă pe drum ne putem odihni ţinându-ne de geamandură. Le aştept de zece minute. Au ajuns. Sunt două turiste din Marea Britanie, în vârstă de 18, respectiv 21 de ani. Le ajut să urce şi le propun să facem câteva sărituri. Îmi spun că au vizitat de curând Bucureştiul, facem schimb de adrese pe Instagram şi ne luăm rămas bun. Continui să explorez cerul şi marea.

Un peşte galben cu bot ascuţit, o pisică de mare se ascunde în nisip. O altă lume şi o armonie deplină, valuri şi bărci trec pe deasupra mea. M-am băgat la fund. Am împrumutat o placă de surf şi încep să vâslesc, abia dacă se mai vede ţărmul. Sar de pe ea şi apoi mă bucur de peisajul subacvatic din nou. Mă întorc pe plajă să îmi iau o băutură răcoritoare, iau masca şi intru iar. M-am îndrăgostit.

Alături de mine înveţi iar în acelaşi timp te delectezi. Te ajut să descoperi o altă lume, cea din interiorul tău care se revarsă în afară. Te ajut să plângi şi să zâmbeşti. Eu sunt mierea şi sarea, voi mâncaţi fără gust.

Lăsaţi-vă părinţii să cunoască persoane la orice vârstă, nu îi condamnaţi să trăiască singuri. Nu fiţi geloşi pe ei! Încurajaţi-i să iasă în oraş şi să nu se teamă de nimic. La fel ca voi, fiecare are nevoie să aibă pe cineva alături, o persoană căreia să îi spună povestea şi să o asculte la rândul ei.

„Orice zi care trece fără să înveţi ceva este o ocazie pierdută să te perfecţionezi şi să îi dezvolţi pe alţii“.
John Maxwell.

Lasă un răspuns