Sinceritatea, putere sau slăbiciune?

Sinceritatea, putere sau slăbiciune?

Sinceritatea, putere sau slăbiciune?

Sinceritatea, putere sau slăbiciune? Este întrebarea pe care am primit-o şi la care nu am ştiut să dau răspuns! Acum ştiu iar odată cu mine îl vei identifica şi tu, prin intermediul acestui articol. Citeşte-l până la capăt. Eu îţi promit că astfel îţi vei întări convingerile. Nu uita să mă urmăreşti pe Facebook. Începem!

Tot ceea ce există, ce cunoaştem ori facem, există cu un scop. Nimic nu este la întâmplare! În tot ce fac aleg să îmi îndeplinesc scopul meu cel mai înalt. Cu toate acestea îmi manifest şi partea umană, slăbiciunea, apoi neîncrederea, sinceritatea şi naivitatea, aproape zilnic. Şi tu o faci, mereu.

Am zile în care tot ce pot să ascult este muzica lui Sişu Tudor. Nu aştept aprobare de la nimeni în legătură cu ce am scris. Consider din punct de vedere personal că este cel mai bun compozitor (Scriitor de versuri) care a trăit vreodată aici. Mulţi ani am hoinărit cu căştile la urechi ascultându-i melodiile. Ele m-au făcut să devin mai puternic. Citeşte şi articolul Poveste de la frunze.

Capacitatea de a înţelege şi a explica ceea ce ai înţeles în aşa fel încât să înţeleagă un savant dar şi un copil de şase ani, este înţelepciune. Restul sunt artificii, însoţite de nevoia de afirmare care ne hrăneşte ego-ul.

Atunci când merg pe stradă mă uit pe unde păşesc, ca să nu calc pe furnici. Sunt grijuliu, a devenit aproape o obsesie. La fel ca sinceritatea. Nu pot să concep ideea ca pur şi simplu păşind pe trotuar să distrug o lume, la fel cum ar putea să o spulbere un asteroid pe a noastră.

Când eram copil o femeie grăbită a strivit un melc cu tocurile ei, fără măcar să observe aceasta. Îmi amintesc, faptul că nu am putut să dorm mai bine de două săptămâni. Nu susţin că obsesia mea sau trauma trăită ar fi o calitate. Tot ce vreau este să îmi exprim liber sinceritatea. Sinceritatea este Calitatea care emană Puterea! Nu există vulnerabilitate în sensul pe care il dau oamenii. Aceea se numeşte renunţarea la frică. Este curajul de a ieşi de sub pătură şi a înfrunta pericolul, necunoscutul.

Mă îndrăgostesc instantaneu. Cred că ea este slăbiciunea mea însă totodată este puterea. Poate sunt instabil emoţional sau iubesc prea mult. Admir, poate din acest motiv sunt singur mereu. Of, sinceritatea.

Poveşti adevărate şi sinceritatea

În majoritatea cazurilor sfârşesc prin a fi rănit ori descurajat. Totuşi, am învăţat să fiu fidel. Mă rotesc ca într-o tornadă ce mă înalţă şi mă pune la pământ. Tot ea mă ţine în viaţă. Din empatie îmi extrag entuziasmul, el îmi oferă energia necesară pentru a mă trezi a doua zi. Suspin, dacă aş putea aş strange la piept pe toată lumea.

Mă sacrific pentru alţii. Sunt dedicat lumii şi nu îmi mai rămâne timp pentru viaţa mea personală. Trăiesc bine! Nu mă plâng, sunt mulţumit de aceasta. Iubirea face parte din mine şi e ceea ce sunt. Acum mă relaxez într-o terasă, pe malul mării, de unde răspund cu drag la mesajele voastre.

Încetează să fugi de ceea ce găseşti rău în viaţa ta şi vei realiza că răul nu există. Cea care te ameţeşte este frica ce se joacă cu mintea ta şi controlul. Da, ai devenit un sclav al oamenilor, controlul prin frica de moarte a fost şi este cea mai de temut Armă şi totuşi, cea mai absurdă. Creştinii şi religioşii nu sunt robii lui Dumnezeu, sunt victimele sistemelor Umane, acelea care au fost inventate de oameni după legile regilor, ale dictatorilor şi asupritorilor. V-aţi păcălit!

Celor care au încercat să mi se opună deschizându-mi Biblia în faţă, le-am dărâmat „babilonul“ printr-o singură convingere. Libertatea este de la Dumnezeu nu de la „diavol“, pentru că nu există diavol ci doar Dumnezeu. Şi au amuţit. Omul este Dumnezeu iar Dumnezeu este omul, prin sângele Mielului. În cazul acesta facă-se Voia Ta“ înseamnă că este aşa cum vreau eu, fiindcă Noi doi suntem Unul. Aceiaşi oameni au spus apoi că în felul ăsta nu a mai vorbit nimeni de la Isus Hristos încoace. Şi aveau dreptate.

Sinceritatea, curaj şi înţelepciune

Nu trebuie să reprezinte o ruşine pentru cineva faptul că nu a ştiut, că nu a înţeles. Nici eu nu am înţeles totul, nici pe departe. Învăţăm de când ne naştem în lume până plecăm de aici. Învăţăm din greşelile noastre şi prin experienţele altora. Voi învăţaţi de la mine, iar eu învăţ de la voi. Sinceritatea ne leagă, ea ucide ego-ul din noi. Am eşuat în viaţă ca şi om, o spun cu zâmbetul pe buze, deoarece ştiu că spiritul meu este Universul.

Atunci când eşti bun nu eşti luat de prost ci eşti luat de proşti, adică eşti înconjurat de ei. Ei sunt oameni care habar nu au ce fac şi de ce fac ceea ce fac. Nu sunt responsabili pentru faptele lor, trăiesc în mod inconştient, adică pe pilot automat; sunt mânaţi şi controlaţi de alţii, fie de tirani sau de concepte, ori chiar de către minţile nesănătoase ale lor.

Nu ma interesează să primesc laude de la edituri, librării cu renume, de la ziare şi posturi de radio, cu toate că am primit, dar nu le-am răspuns la mesaje. M-am emoţionat până la lacrimi atunci când am auzit din gura unui pacient diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, un sedat căruia îi curgea scuipat din gură, coleg de cameră cu fratele meu, că sunt cel mai bun om de pe Pământ.

Atunci am plâns de fericire tot drumul, tocmai auzisem acest adevăr din gura lui Dumnezeu. Aceşti oameni au minţile sedate, îmbolnăvite, ei nu vorbesc cu mintea, ei rostesc cu sufletul; ea este sinceritatea Divină. Atunci Dumnezeu ţi se adresează prin ei, direct şi personal, de la mai puţin de un metru distanţă. Simte liber!

Sinceritatea este o dovadă de curaj. Fiind sincer încetezi să te ascunzi,
ieşi în faţă dezarmat şi spui eu ăsta sunt, loviţi-mă sau îmbrăţişaţi-mă!

Alberto Bacoi

Lasă un răspuns