Între ego şi o inimă neîntinată

Între ego şi o inimă neîntinată

Între ego şi o inimă neîntinată

Am scris o poveste tare pentru tine, prin intermediul căreia îţi ofer câteva metode pentru a te debarasa de ego. Dacă nu te interesează subiectul înseamnă că nu doreşti să fii fericit. Câtă vreme ai un ego pe care îl hrăneşti cu acţiuni zilnice, nu vei fi liniştit şi fericit. Citeşte articolul până la capăt şi află ce mi s-a întâmplat!

Există două categorii de oameni: cei care cred că totul se învârte în jurul lor, însă, care percep acest fenomen prin prisma ego-ului lor şi de fapt se înşeală, şi cei care ştiu că Universul se învârte în jurul fiinţei lor ori că din acest motiv a fost conceput. Şi aşa este.

Nu găsesc drept hrană pentru ego convingerea că Universul, cu tot Ceea Ce este în el, a fost conceput pentru mine, în mod special, ca să cresc. El reprezintă un adevăr de necombătut, adevăr care se raportează în egală măsură la fiecare fiinţă. Evident că Spiritul creator a potrivit lucrurile cu asemenea precizie încât fiecare Piesă să i se potrivească celeilalte şi invers, chiar dacă în acelaşi timp sunt diferite sau opuse prin definiţie.

Ziua are nevoie de noapte iar noaptea are nevoie de zi, omul are nevoie de viaţă şi viaţa are nevoie de moarte ca să fie recunoscută ca viaţă. Pentru că dacă nu ar mai exista moarte/transformare, nu ai mai fi conştient că exişti în formă, undeva în spaţiu şi timp. Sufletul are nevoie de minte ca să experimenteze. Mintea are nevoie de ego ca să se individualizeze. Apoi tot ce rămâne este Spiritul care trăieşte în formă fizică de ori de câte ori doreşte, atunci când doreşte.

Există nişte etape, faze ori situaţii în Procesul desăvâşirii umane şi toate se desfăşoară la vremea lor. Trăiesc oameni pe Pământ cărora nu le mai serveşte la nimic experimentarea realităţii prin prisma a ceea ce am numit ego. Unii sunt conştienţi de acest aspect, majoritatea trăiesc dormind. Cei mai fericiţi, se debarasează de ego şi trăiesc liberi, într-o stare de bine în orice situaţie.

Atunci când te-ai născut, ai primit câteva daruri. Ai primit un trup sănătos, o minte pe măsură ori o dorinţă atât de mare de a explora lumea, încât extazul emanat te încarcă şi astăzi. Un ego puternic este un Adversar care te ia în captivitate şi te stoarce de bucurie ca pe o cârpă.

Există minţi mature, ajunse la final, însă, care au rămas neîntinate. Ele înţeleg rolul fiecărei fiinţe şi îl acceptă. Ştiu că noii veniţi trebuie iubiţi, că unii rămân, dar alţii sunt nevoiţi să plece, oricât de tare ar durea despărţirea. Unii sunt responsabili, alţii mai puţin, spre deloc. Unii se sacrifică, vreme în care alţii irosesc şi nu iubesc.

Nu renunţa niciodată la natura ta reală

Nu-ţi pierde inocenţa! Nu renunţa la sinceritate şi nu te vinde pentru nimic! Fii o inimă neîntinată asemeni celei a unui nou-născut! Nu deveni un mort care merge în picioare, fiindcă morţii din punct de vedere spiritual umblă degeaba. Păstrează-ţi esenţa, bunătatea ori speranţa, prin oricâte greutăţi ai trece. Trăieşte ca un învingător şi te vei întoarce triumfător. Rămâi fidel naturii tale! El este cel mai Sfânt gest, cea mai mare alegere, cel mai de neclintit stâlp şi cea mai demnă de laudă lucrare. Atunci vei revedea adevărata ta casă.

Când cineva încearcă să te jignească numindu-te într-un fel, iar tu cunoşti despre tine că nu eşti astfel, aceea nu este o jignire. Când ţi se spune că eşti prost, însă, tu cunoşti despre tine faptul că nu eşti astfel, aceea nu este o jignire. Este o minciună! Deci trateaz-o ca atare. Iar când cineva îţi spune că eşti prost, iar tu recunoşti în sinea ta că eşti astfel, aceea nu este o jignire, este un adevăr. Aşa că tratează-l ca atare.

Renunţarea la ego vine la pachet şi cu imunitatea de a mai fi rănit. Când o persoană te acuză de faptul că eşti hoţ, ea este de fapt hoţul, şi tu ştii. Deoarece, ceea ce vede în exterior îi este dictat din interior. Faptul că te-a bănuit de furt este o confirmare a gândurilor necinstite care îi zburdă în minte. Unui om cu adevărat cinstit nici nu îi trece prin minte posibilitatea de a îl înşela pe altul sau că el ar putea să fie cel înşelat!

În urmă cu câţiva ani, pe când lucram ca agent de vânzări în domeniul articolelor sportive în câteva magazine din Bucureşti, am trăit o Experienţă cel puţin memorabilă. Un client nemulţumit de calitatea produsului pe care îl achiziţionase de pe raionul meu, m-a oprit, ca pe un ton răstit să îşi declare nemulţumirea.

Poveşti adevărate şi renunţarea la ego

Imediat am ridicat şi eu tonul. Apoi, mi s-a adresat într-un mod ameninţător. Eu, într-unul aproape violent. Mi-a spus că ar putea să îmi facă mult rău dacă ar vrea, însă eu l-am provocat să încerce să îmi facă doar ca să îi demonstrez că nu ar putea.

În timp ce discuţia devenea din ce în ce mai aprinsă m-am oprit, aşa ceva nu mai trăisem niciodată! Rosteam cuvinte deranjante pe un ton răstit, fără ca în realitate să le rostesc eu. Băi tu realizezi ce am simţit? Nu eram eu acela care ţipa şi care răspundea ci mintea mea o făcea, convinsă de ego că trebuie să demonstreze ceva.

Atunci am realizat pentru prima dată că eu nu sunt mintea mea şi m-am oprit. Iar eu nu îl uram pe omul acela, nici nu îl cunoşteam. Nici măcar nu mă deranjase! Ba chiar la prima vedere părea simpatic şi onest, dar totuşi îl certam, când în realitate simţeam să îl îmbrăţişez sau să îl ating respectuos pe umăr. Îl iubeam!

Uau, în tot acest timp m-am asociat cu mintea mea cea controlată de ego. Iar acum, ieşind din ea, o aud cum vorbeşte fără ca eu să îi comand să o facă, o face în mod automat, ca proasta. O face doar că în felul acesta s-a obişnuit să reacţioneze, că aşa procedează toată lumea pe motiv că e drept sau corect. Însă, dreptatea şi corectitudinea sunt arme ale ego-ului care a exclus iubirea. O bătălie pierdută pentru ego este o victorie pentru un suflet, pentru adevăratul tu, atunci când te cunoşti.

„Oamenii care ascend de la ego la esenţă sunt treziţi din acest puls al vieţii din ei înşişi, pentru a exprima. viaţa în acţiuni unice, pentru a îşi expanda sinele şi pentru a ajuta lumea să se vindece şi să avanseze“.
Barbara Marx Hubbard.

5 gânduri pentru “Între ego şi o inimă neîntinată

  1. Nicolita Sinescu

    Buna seara ! Din nefericire am trecut prin ceva asemanator ! Ar fi mult de povestit , adevarul este ca nici eu nu m-am recunoscut , îmi pare rău si astăzi , m-am lăsat dusa de nas de acest ego ! Astăzi nu as mai face asta !
    Mulțumim pentru timpul acordat !
    Sper sa ne fie de folos ! Toate cele bune sa se adune !!!

  2. Amalia

    Mi se intampla zilnic cate o lupta din aceasta marunta din care egoul nu se lasa invins.
    Dupa cateva secunde de aruncat avalanse de cuvinte imi dau seama ca ma las provocata de egoul celuilat caruia ii place sa se remarce, dar eu cedez pana la urma pe principiul cel mai destept cedeaza, insa simt ca egoul meu ar vrea sa iasa si el in fata. Senzatia care ramane e ca o lipsa de implinire.
    E urata de tot. Dar incerc . Insa nu ma lasa ceilalti. A trebuit sa dau vina pe ceilalti. Tot egoul da vina pe ceilalti, nu-i asa ? Ah Doamne imi vine sa ma ascund de lumea asta dar nu stiu unde.

Lasă un răspuns