Ce se întâmplă cu religia?

Ce se întâmplă cu religia?

Ce se întâmplă cu religia?

Ce se întâmplă cu religia sau mai bine spus ce se întâmplă cu omenirea? Oamenii nu mai au nevoie de religie în desăvârşirea lor, în lumea nouă, în era în care au păşit deja cu succes; şi totuşi există grupări care se opun cu violenţă, fiinţe care cu ultimele puteri, înainte de a îşi da ultima suflare, încearcă să mai rănească puţin, să le amintească celor care rămân faptul că au avut „dreptate“ şi că omul nu este bun sau perfect precum au fost ele. Şi se sting aşa, cu regret, cu invidie şi părere de rău.

Aceste concepte încă modelează minţi de om, pe care îi transformă în soldaţi ce servesc intereselor lor ca să le păstreze în viaţă. Ei ucid, controlează, pun explozibil. Provoacă atentate! Această mentalitate funcţionează în felul următor: „dacă nu este ca noi, nu va fi ca nimeni, vom distruge tot“. Asta fac urmaşii religiei astăzi, cei care nu vor cu niciun chip să renunţe la ea.

Te întrebi mirat ce se întâmplă cu religia? Religia dispare. Am fost întrebat de nenumărate ori ce religie urmez, curiozitate apărută în urma citirii titlului cărţilor pe care le-am scris. Dar răspunsul meu a fost destul de simplu. Eu aleg libertatea şi iubirea, respect omul şi iubesc frumosul şi adevărul. Citeşte online Vorbind cu Dumnezeu.

Când spun despre mine că nu sunt un om religios, nu înseamnă că sunt mai rău decât un om religios, precum ai fost învăţat de mic la biserică. Înseamnă că sunt mai bun, mai frumos şi mai sănătos, decât un om religios! Înseamnă că sunt mai curat, mai sfânt, mai puternic şi mai aproape de natura mea.

Oamenii sunt minunaţi însă nu cunosc aceasta despre ei şi se poartă ca nişte ticăloşi. Eu nu sunt fascinat de îmbrăcăminte, sunt atras de persoane, de sâmburele harului pe care îl găsesc în interiorul lor; şi nu dau doi lei pe ceea ce consideră unii că este valoros sau bun. Binele dăruit de mine e mai înalt decât tot ce şi-a închipuit această lume că este corect sau drept.

Există două modalităţi pentru a te înălţa deasupra religiei limitate omeneşti, adică a evada din lanţurile în care te-ai trezit că trăieşti. O poţi face asemeni unui Persecutor, ca un răzvrătit, batjocorindu-i valorile şi obiceiurile, sau o poţi face în sfinţenie, determinând dar temniţa în care ai zăcut să se dizolve de la sine. Ei bine, ambele variante sunt practicate astăzi. Cei buni şi cei răi de asemenea, o înlătură precum a fost scris.

Consecinţele acţiunilor religioase

Experienţa ne-a dovedit că dacă îţi baţi copiii, copiii te vor bate. Dacă îi ignori te vor ignora şi vei îmbătrâni de unul singur. Dacă le vei impune ori îi vei limita sau pedepsi, ei se vor răzvrăti. Oricât de crud ar suna afirmaţia mea ai nevoie să o auzi; copiii dacă vor fi violaţi vor viola la rândul lor, atunci când vor deveni oameni. El este răspunsul la întrebarea ce se întâmplă cu religia. Răspuns pe care îl cunoaştem şi nu vrem să îl recunoaştem.

Însă, nu e necesar să se întâmple aşa. Nu persecutarea este soluţia. Am văzut oameni religioşi de tip ortodox care au fost scuipaţi, desconsideraţi şi jigniţi. Pe tinerii care procedează astfel crezând dar că sunt luminaţi, îi aşteaptă aceeaşi soartă. Lumea nu se va opri la ei!

Dacă religioşii urăsc şi blesteamă ceea ce nu este religios ca ei, cum ar putea religia să fie o cale plauzibilă şi un sâmbure de ceva sfânt? Cu siguranţă că nu este. Apoi, dacă tu, cel care ai aflat că religia este o minciună, dovedeşti că urăşti oamenii religioşi ori care trăiesc şi care gândesc diferit, cum ar putea cineva să meargă pe calea ta despre care susţii că este cea a adevărului?

Şarpele (Ego-ul), rădăcina religiei

Rădăcina religiei este mândria, stăpânirea şi controlul, nu este nimic sfânt în interiorul religiei şi niciodată nu a fost. Ba chiar ai fost atenţionat în cărţile vechi de influenţa pe care o va avea aceasta asupra acestei aşezări! Autorii evangheliilor au numit-o simbolic fiară, balaur sau înger necurat, cel care se va autointitula „înlocuitorul“ lui Dumnezeu pe Pământ. Din fericire „şarpele“ este astăzi ucis de oameni aşa cum a fost profeţit.

Tot ce ai nevoie să cunoşti este că acolo nu este fericirea. Preoţii, împăraţii ori preşedinţii lumii nu îţi pot dărui veşnicia. Atunci când urăşti nu poţi experimenta fericirea, nici nu îl răneşti pe cel pe care îl urăşti cu ura ta. Ci te faci nefericit pe tine; şi cum ai fi putut experimenta iubirea dacă toţi ar fi fost la fel ca tine, dacă ai fi trăit ca şi cum te-ai fi iubit numai pe tine, fără să cunoşti şi altceva? Astfel, tu ai primit şansa de a experimenta.

În viaţă, frumuseţea ţi se descoperă în măsura în care iubeşti. În funcţie de cât şi cum iubeşti ţi se dăruieşte fericirea. Acum înţelegi de ce majoritatea oamenilor trăiesc nefericiţi?

Nu spune cu un aer superior şi pătruns de fală „nimic fără Dumnezeu“, ca şi cum orice ai face te-ai gândi la El. Încearcă în schimb să Îl observi în fiecare idee ori în gând, în fiecare fiinţă şi în fiecare acţiune şi orice ai face să ştii că Dumnezeu ţi-a îngăduit dinainte ca să faci. Cum spui tu „eu l-am descoperit pe Dumnezeu, vino să Îl descoperi şi tu“, când în realitate El nu a lipsit niciodată, tu ai lipsit din viaţa ta şi din a altora, ucigând iubirea?

Pe parcursul vieţii, am avut curajul să iau în râs religia oamenilor, cu scopul ca lumea.
să realizeze că este ceva în neregulă cu ea. Apoi le-am arătat iubirea.

Alberto Bacoi.

5 gânduri pentru “Ce se întâmplă cu religia?

  1. CARMEN DOBRE

    SUPER ARTICOLUL!!SUNT DE ACORD CU TINE!!TI-AM CITIT SI CARTEA „VORBIND CU DUMNEZEU”! FELICITARI!!MI-A PLACUT STILUL TAU ORIGINAL DE A NE VORBI DESPRE DUMNEZEU!!MULTUMESC!! ITI DORESC BINELE CEL MAI INALT AL VIETII!!!💖💖💖💖💖💖💖💖

  2. Liliana

    Buna dimineata! am ajuns pe aici mergand pe urmele pailor altcuiva; imi place aici si sunt in mare masura de acord; in mare masura as fi zis cam la fel, insa ma pricep mai putin la a scrie; mai zabovesc oleaca, fiin’ca mai vad si alte materiale care merita toata atentia; 🙂 – referitor la ceea ce numim religie, din punctul meu de vedere am sesizat – asta cu ceva ani in urma, sa tot fie vreo patru ani si poate chiar mai mult – ca se intampla ceva, ca se transforma ceva – (la urma urmei este normal, deja stie multa lume ca singura constanta din Univers este schimbarea) – eu simteam (ori trageam eu nadejde) ca lumea isi da seama ca religia presupune in primul rand o disciplina; ca solutia nu este sa ma dau cu capul de icoane, ci sa pricep o simpla filosofie crestina, o matematica a acestei filosofii, o mecanica Cereasca pe care o regasim in toate „religiile” pamantului … in fine, multumesc pentru prilejul de lectura pe care il gasesc aici – cu recunostinta,

Lasă un răspuns