Suntem prea răsfăţaţi, lumea a devenit toxică

Suntem prea răsfăţaţi, lumea a devenit toxică

Suntem prea răsfăţaţi, lumea a devenit toxică

Suntem prea răsfăţaţi, ea este concluzia la care am ajuns discutând cu oamenii care au trecut pe aici şi pe care am avut privilegiul să îi cunosc faţă în faţă. Concluzia a venit ca o confirmare a faptului că suntem prea răsfăţaţi din punct de vedere material, dar suntem atacaţi din toate părţile pe plan mental şi energetic.

Lumea modernă a devenit toxică. Aici există prea multe opţiuni, prea multă grabă, prea multe păreri, insulte sau provocări. Tot ea ne oferă șansa să ne punem în valoare, ne folosim de întuneric ca să strălucim. Începem!

Dacă oamenii pe care îi întâlneşti în viaţă sunt reci şi nepăsători, tu fii cald şi iubitor, ca să nu devii invizibil și să te pierzi prin mulţime. Nu te transforma într-o cauză pierdută. Atunci când te loveşti de greu aminteşte-ţi, eşti un stâlp pe care suflul uraganului nu îl poate clătina.

Ce-ar fi dacă am înceta să mai sădim în minţile copiilor noştri ideea că viaţa e o luptă? Atunci războiul interior pe care l-au purtat toate generaţiile, până astăzi, pentru prima dată s-ar opri. Oare ce ar fi dacă i-am învăţa că lumea în care s-au născut e un loc prietenos? Atunci nu ar mai trăi cu frică şi s-ar dezvolta în mod liber, scutiţi de presiuni. Ce-ar fi dacă am realiza faptul că fericirea care persistă se naşte atunci când dăruieşti, nu când obţii ceea ce altuia îi lipseşte? Abia atunci generaţiile viitoare se vor convinge de acest adevăr şi vor dărui din proprie iniţiativă.

Există familii în sânul cărora copiii sunt educaţi cu dragoste şi cu discernământ. Acolo ei sunt învăţaţi cum să accepte realitatea aşa cum vine şi că soluţia pentru a trăi o viaţă fericită nu este traiul în interiorul unui bol de sticlă, construit cu scopul de a îi feri de pericole. Izolarea nu te face fericit. Îmbrățișează aventura și cinstește experiența, suferinţa creează bucuria. Suntem prea răsfăţaţi!

Oamenii cărora le-a fost frântă inima în trecut ar fi bine să înţeleagă că izolarea definitivă nu este protecţie, este irosire a tinereţii atât de preţioase. Izolarea este resemnare. Este o decizie copilărească de a renunţa la fericire!

Ei au dovedit că nu sunt îndeajuns de curajoşi încât să îmbrăţişeze viaţa din plin, cu toate câte le oferă ea, ba s-au ascuns ca fricoşii la primul norişor. Oamenii puternici îşi petrec zilele însorite cu recunoştinţă, iar, pe cele furtunoase dansând în ploaie. În viață, fii recunoscător că ai și zile rele, zilele rele fac zilele bune să fie atât de speciale.

Nu vorbesc despre a avea încredere în oameni din nou, inima nu ţi-o dăruieşti pe tavă nici dacă ai vrea. Soluţia e să ai încredere în tine. Ești capabil să te bucuri cu toată fiinţa ta dacă te vei îndrăgosti din nou ori ești în stare să depăşești durerea dacă vei fi dezamăgit a doua oară? Fericirea ta depinde doar de tine.

Iubeşte-te pe tine însuţi nu înseamnă să nu îți pese de ceilalţi, înseamnă să faci pace mai întâi cu tine, ca, apoi să trăieşti în armonie şi cu ceilalţi. Atunci când iubeşti o persoană nu o ţine legată de tine, tu acordă-i libertatea pe care ţi-o cere ca să nu fie nevoită să fugă, ci să se întoarcă de fiecare dată la tine.

Și nu eşti obligat să crezi şi să accepţi ceea ce citeşti aici. Oamenii care îşi depăşesc condiţia nu îmi fac mie un serviciu, ei se ajută pe ei înşişi și luptă pentru fericirea lor. Suntem prea răsfăţaţi.

Indiferent dacă râzi sau că plângi, ochii tăi lăcrimează, iar asta e bine. În acel moment în corpul tău se produce un fenomen care îţi confirmă faptul că sufletul asimilează experienţele trăite cu succes. Când trăieşti oarecum protejat, înconjurat de confort ori de siguranţă, nimic nu se întâmplă. Atunci, pur şi simplu te afli într-o pauză, îţi sabotezi dezvoltarea şi te condamni la hibernare.

Suntem prea răsfăţaţi, aşa am fost educaţi

Nefericirea apare atunci când fugim după lucrurile frumoase şi bune, şi ne ferim de cele care ne plasează într-o situaţie mai puţin confortabilă. Aceasta se întâmplă deoarece suntem prea răsfăţaţi. Noi aşa am fost educaţi să gândim. Întoarcem privirea când întâlnim un cerşetor, zicând Doamne fereşte, dar tânjim când vedem o maşină de lux sau un decolteu, rostind cuvintele Doamne ajută.

În copilărie săream peste supă şi treceam la felul doi la fiecare masă. Dacă se supăra mama sortam cu lingura legumele din farfurie și sorbeam doar supa. Tot aşa facem cu viaţa. Totuși legumele conţin vitaminele necesare unui corp ca să trăiască sănătos. La fel şi viaţa cu toate evenimentele ei.

Învață-ți copilul că orice lucru necesită efort pentru a putea fi obținut și, nimic nu ni se cuvine pur și simplu. Așa va învăța să prețuiască ceea ce îi este folositor. Obținerea prin merit este sentimentul cel mai înălțător.

Comportă-te cu atenție cu copilul tău, scoate ce e mai bun din tine, în special în situațiile mai delicate. Aproape orice trăire poate traumatiza mintea. Bărbați în toată firea, frustrați și având firi nervoase, ajunși la psiholog ei povestesc cum au fost pedepsiți de părinții în copilărie, cum tații lor consumau alcool și își loveau nevestele mai des decât le spuneau te iubesc.

Idealul din lumea modernă a devenit toxic

Vrei jucării, vrei atenţie, vrei popularitate, vrei libertate, vrei dragoste sau mult sex. Vrei distracţie, vrei bani, vrei faimă, vrei lux, vrei o carieră ori diverse satisfacţii. Vrei respect, vrei putere, vrei control sau influenţă, dacă s-ar putea asupra tuturor. Cauţi să impui oamenilor și vrei să ţi se supună cât mai mulţi, tu vrei să obţii cât mai multe lucruri de consum, dar uiţi să îți dorești fericirea, crezând că cele enumerate mai sus ţi-o vor aduce negreşit. Greşit! Suntem prea răsfăţaţi!

Permite-mi însă să te întâmpin cu o veste bună, fericirea vine odată cu renunţarea la toate aceste nevoi limitate omeneşti. Eşecul apare în urma încercărilor eşuate de a deveni cineva ori ceva, o imagine precum ni se cere.

Atunci când erai copil erai un nimeni, dar erai fericit. Astăzi ai devenit cineva dar nu eşti nici pe departe împlinit. Aşa că oprește-te să mai aleargi după minciunile vieții. În schimb identifică bucuriile cu adevărat importante, ca să trăieşti aşa cum ţi-ai propus că vei trăi dinainte să îţi alegi părinţii şi prietenii, locaţia sau serviciul. Prețuiește fiecare secundă, simte liber!

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

„Curajul înseamnă rezistența la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absența fricii“.
Mark Twain

Lasă un răspuns