Încrederea în sine scăzută şi timiditatea

Încrederea în sine scăzută şi timiditatea

Încrederea în sine scăzută şi timiditatea

Încrederea în sine scăzută este cel mai de temut duşman al omului modern, iar timiditatea te izolează nu doar de oameni ci şi de tine, de personalitatea ta, de libertatea şi de oportunităţile care ţi se ivesc în drum.

Cu doi ani în urmă mi-am imaginat cum ar fi ca un articol scris de mine să fie citit de o mie de persoane într-o zi, să scriu pentru cincisprezece mii de oameni pe lună, cititori de la care să primesc mii de aprecieri, sute de comentarii şi zeci de mesaje, propuneri ori invitaţii, încât să nu fac faţă să răspund tuturor. Ceea ce atunci era aproape imposibil să îmi imaginez acum trăiesc ca experienţă, fiindcă am îndrăznit să visez. Îţi mulţumesc că mă urmăreşti aici sau pe Facebook.

Oamenii de care eşti înconjurat sunt exact personalităţile cu care ai avut nevoie să interacţionezi pe parcursul vieţii ca să creşti. La fel ca în copilărie, unul este îndrăzneţ, altul este mai timid. Unul e guraliv, altul este mai tăcut. Majoritatea cunoscuţilor sunt invidioşi pe tine. Unul te iubeşte în ascuns. Tu fii recunoscător tuturor sau împrieteneşte-te cu viaţa ca să ai împreună cu cine să zâmbeşti atunci când oamenii te vor lăsa singur.

Tu, bucură-te de această oportunitate, trăieşte prezentul, studiază despre viaţă sau descoperă funcţionalitatea psihicului uman! Experimentează, învaţă din greşeli! Nu trăi ca un animal, asigurându-ţi hrana sau confortul şi atât, întinde-te mai mult decât îţi e plapuma. În felul acesta vei simţi frigul şi apoi vei fi nevoit să îţi cumperi o plapumă mai mare. Noua ta plapumă îi va putea adăposti şi pe cei care nu au reuşit să îşi procure una.

Odată ce îşi câştigă încrederea în sine omul descoperă puterea dinăuntrul său, care aşteaptă să fie accesată, pe care o transmite mai departe semenilor săi, ca şi ei să o descopere pe a lor şi apoi să o transmită altora şi tot aşa. Revoluţia interioară se face simţită astfel, apoi în lumea exterioară se prăbuşesc imperiile care dispar împreună cu tiranii care i-au întemniţat spiritul şi intelectul în trecut, modelând mintea în scopul intereselor lor.

Forţa percepţiei optimiste

Omul se naşte în lume ca să descopere fericirea, să adulmece bucuria prin fiecare por al pielii. El este scopul vieţii şi al fiecărui om. Fiecare fir de păr care i se ridică atunci când îl copleşeşte frumosul îi transmite omului că emoţia este reală şi că nu e un vis.

Citind aceste rânduri mulţi mi-au scris că sunt imatur, că nu gândesc real, că refuz să observ suferinţa sau că nu scriu despre ea. Ba am scris despre ea, am simţit-o şi sufăr mai mult decât tine, decât familia ta şi decât toţi prietenii pe care i-ai cunoscut trecând prin viaţă, adunaţi la un loc, însă, sunt fericit. Iar tu mai ai de trăit şi de îmbătrânit, de născut, de trăit şi de îmbătrânit, şi tot aşa, de câteva zeci de ori, ca să atingi nivelul pe care eu îl experimentez în prezent.

În aceeaşi măsură în care oamenii lipsiţi de încrederea în sine se îndoiesc de bine eu mă îndoiesc de rău şi nu îl accentuez. Ai observat că nimic din ceea ce faci sau obţii, cu scopul de a îţi aduce satisfacţie, nu îţi produce satisfacţie? Totul este trecător, senzaţii din ce în ce mai scurte, emoţii pe cale de dispariţie. Generaţii întregi au trăit un eşec iar acum a venit rândul tău, îţi spui, mai des decât îţi spui te iubesc.

Cum ar fi ca încrederea în sine scăzută să fie cauza care provoacă slăbiciunea minţii? Dacă eşti prea naiv ori te laşi prea uşor înfluenţat de atitudinea care îţi e vărâtă în subconştient la televizor? Dacă percepţia aceasta negativă autodistructivă e un test, un experiment al nostru, un munte de urcat, un pod mişcător de străbătut?

Perspectiva şi pesimismul

Majoritatea cenuşei pe care o aruncă oamenii în noi e chiar rămăşiţa faptelor şi a alegerilor noastre din trecut, ori vine din frustrările lor. Dacă lumea e neagră este din cauză că noi suntem negri pe interior. Atunci când ne curăţăm, lumea se colorează odată cu noi. Nimic nu este veşnic,, nici măcar suferinţa, patima, tristeţea, frica. Poate doar iubirea este pentru totdeauna dacă avem privilegiul să o descoperim cândva.

Detaşarea de frică şi viitor

Detaşează-te de tot şi de toate, împacă-te cu prezentul, gândind că viaţa ta este astfel iar tu eşti acum aşa. Aceasta nu înseamnă că e obligatoriu ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Eu nu te îndemn să te complaci, te învăţ să îmbrăţişezi fiecare pasaj al vieţii tale.

Dezvoltă-te, recâştigă-ţi încrederea în sine făcând şi alte lucruri, imaginându-ţi şi altceva. Nu te plafona, alege diferit ca să fii fericit. Fii optimist! Încrede-te în tine! Ceea ce e bun abia acum începe!

Am cunoscut cazuri în care un bărbat, tatăl unei familii cu doi copii a rămas imobilizat din cauza unui accident de serviciu. Din acest motiv mama copiilor a fost nevoită să îşi caute al treilea loc de muncă ca să acopere cheltuielile casei. Sunt emoţionat, plâng când scriu aceste rânduri, aceasta este o dovadă de iubire adevărată necondiţionată, exprimată de o femeie care şi-a dobândit încrederea în sine prin curaj, putere şi prin sacrificiu.

După şapte ani de zile miracolul s-a produs, iar el a putut să meargă sau să lucreze din nou. Copiii au crescut sănătos şi s-au dezvoltat sub aripa unimii dobândind zeci de calităţi. Acum sunt stăpâni pe situaţie şi merg pe picioarele lor.

Poţi să deţii toate cunoştinţele lumii, poţi să fii doctorand, absolvent, profesor universitar ori savant, dacă nu îţi dezvolţi abilităţile creative şi nu te bazezi pe tine eşti nimic. În zadar deţii piesele de puzzle dacă nu ştii să le asamblezi sau ce să faci cu ele, ca viaţa ta şi realizările tale să prindă contur. Citeşte peste tot!

„Încrederea în sine nu se naşte în urma faptului că ai mereu dreptate,
ea vine din faptul că nu ţi-e frică să greşeşti“.

Peter Mcintyre

2 gânduri pentru “Încrederea în sine scăzută şi timiditatea

Lasă un răspuns